JudeÅ£ul BotoÅŸani ascunde un adevărat paradis care-ÅŸi dezvăluie pe deplin frumuseÅ£ea mai ales în lunile de toamnă. Păduri pitoreÅŸti, poteci tainice, lacuri ascunse ÅŸi peisaje care taie răsuflarea reprezintă doar o parte dintre minunile naturii pe care le oferă cel mai nordic Å£inut din România.

JudeÅ£ul BotoÅŸani se află în extremitatea nordică a României. Din punct de vedere turistic, este puÅ£in cunoscut ÅŸi la prima vedere pare că nu are ceva deosebit de oferit. În realitate însă, mai ales atunci când vine toamna, BotoÅŸaniul este un adevărat paradis al iubitorilor de natură, de Å£inuturi rurale autentice, de spiritualitate, dar ÅŸi de vinuri ca pe vremea strămoÅŸilor, relatează Adevărul.ro.   

CITEȘTE ȘI: "Pisică rămasă într-un copac la nouă metri înălțime, salvată de pompierii bot..."

 

Nu lipsesc nici produsele tradiÅ£ionale din lapte ÅŸi din carne care merg cel mai bine cu mustul ÅŸi vinul negru ca de Malaga, o delicatesă oenologică tradiÅ£ională a zonei, cu legumele de toamnă ÅŸi ciupercile care pot fi culese oricând, cu atenÅ£ie, din pădurile întinse ale judeÅ£ului. „Eu când mă gândeam la BotoÅŸani, îmi venea în minte un loc sărac, ceva fabrici de pe vremea comuniÅŸtilor ÅŸi atât. M-a invitat apoi un coleg de facultate la el acasă, la Oneaga, pe malul Prutului, prin octombrie, când se făcuse ÅŸi vinul. Am mers la plimbare prin toată zona. De atunci, am recomandat BotoÅŸaniul oricui, mai ales toamna“, spune Dinu, un ieÅŸean care vine în fiecare an în judeÅ£ul BotoÅŸani.  

Secularii codri ai Voronei  

Una dintre cele mai frumoase aÅŸezări din BotoÅŸani, toamna, este cu siguranţă comuna Vorona. Asta datorită codrilor imenÅŸi care se întind pe zeci de kilometri către Oneaga ÅŸi CoÅŸula, două localităţi din comunele învecinate. Propriu-zis, este un codru uriaÅŸ care acoperă o zonă deluroasă cu un peisaj ireal. O călătorie, toamna, în pădurile Voronei este ideală atât pentru iubitorii de natură, dar ÅŸi pentru cei care caută liniÅŸtea sufletească – un tărâm al legendelor ÅŸi miracolelor.

La Vorona se ajunge fie dinspre IaÅŸi, prin PaÅŸcani ÅŸi Tudora, fie din municipiul BotoÅŸani, mergând pe drumul judeÅ£ean care străbate Orăşeniul. Pentru a ajunge pe traseul forestier care poate fi străbătut cu maÅŸina, la pas sau cu bicicleta, orice turist trebuie să ajungă neapărat la Mănăstirea Vorona, urmărind indicatoarele din comună. Lângă Primăria Vorona poate fi găsit ÅŸi un centru de îndrumare turistică unde oricine poate afla totul despre trasee ÅŸi obiective. Mănăstirea Vorona este primul obiectiv. Fondată undeva în secolul al XVIII lea, în jurul unei biserici zidite de paharnicul Iordache Panait, mănăstirea adăposteÅŸte astăzi o comunitate de maici.

Gorunul domnitorului  

Nu departe de lăcaÅŸul de cult, pe cărările pădurii se află un loc de legendă. Este vorba despre gorunul lui Alexandru Ioan Cuza, un copac secular uriaÅŸ, unde povestea spune că s-a odihnit domnitorul Principatelor Unite, după o vizită la BotoÅŸani. Mai departe, pe drumul forestier, se ajunge la o altă mănăstire, Sihăstria Voronei, mult mai veche decât prima.Fondată în 1503, aici se află moaÅŸtele Sfântului Onufrie, făcătorul de minuni. Se spune că a fost un mare guvernator rus în Ucraina ÅŸi, dintr-odată, a renunÅ£at la toată bogăţia ÅŸi a plecat ca sihastru, ajungând în codrii Voronei. Pe cărări tainice, nu departe de schit, se poate ajunge ÅŸi la peÅŸtera unde sihastrul Onufrie ÅŸi-a petrecut mare parte din viaţă, în secolul al XVIII-lea. Se spune despre Sfântul Onufrie că are o mare putere vindecătoare. Tot în codrii Voronei poate fi găsită ÅŸi Mănăstirea Oneaga, un alt loc cu o spiritualitate aparte, în liniÅŸtea pădurii. Dincolo de mănăstiri, pădurile Voronei reprezintă un adevărat templu al naturii. Coloritul frunzelor ruginii de toamnă, în diferite moduri, duce cu gândul la marile păduri canadiene. 

Numeroase specii de păsări, dar ÅŸi veveriÅ£e, căprioare ÅŸi mistreÅ£i populează aceste păduri. O plimbare de câteva ceasuri prin pădurile Voronei reprezintă o adevărată încărcare de baterii. „Culmea, stau în BotoÅŸani de când mă ÅŸtiu. Dar nu am fost prin aceste păduri. Sunt ceva de vis – niÅŸte păduri vechi, cu o liniÅŸte care te înfioară, dar în sens pozitiv. Să mergi aÅŸa pe patul ăsta de frunze căzute, cu acel colorit ÅŸi lumina care intră printre arbori, te întorci alt om“, mărturiseÅŸte Paul Rădescu, un botoşănean de aproximativ 50 de ani. În plus, sunt ÅŸi cei care, după o drumeÅ£ie prin pădure, vor să se bucure ÅŸi de o masă mănăstirească, cu bunătăţi simple, dar sănătoase, din pădure sau din micile gospodării călugăreÅŸti. Din pădurile Voronei se iese apoi către OneagaÅŸi se continuă până la drumul naÅ£ional BotoÅŸani-IaÅŸi. Pe acest drum există un punct panoramic de unde se pot admira Codrii Voronei, dominaÅ£i de stejari ÅŸi de fagi, care, în acest anotimp, colorează pădurea într-un mod spectaculos.  

Codrii din copilăria lui Eminescu  

O altă destinaÅ£ie de vis, toamna, la BotoÅŸani, este IpoteÅŸtiul. Mai precis, pădurile seculare de la Baisa-IpoteÅŸti. Această localitate este importantă ÅŸi din punct de vedere cultural-memorial fiindcă aici, într-o casă a căminarului Eminovici, ÅŸi-a petrecut copilăria poetul Mihai Eminescu. La IpoteÅŸti se ajunge pe drumul naÅ£ional care leagă BotoÅŸaniul de Dorohoi. Chiar la ieÅŸirea din municipiul-reÅŸedinţă de judeÅ£ există un drum, la stânga, care ajunge în satul IpoteÅŸti. Fix la intrarea în sat este Memorialul IpoteÅŸti, un complex unic în Å£ară unde se poate vizita casa în care a copilărit Mihai Eminescu, biserica familiei sale, dar ÅŸi un centru de studii deosebit de interesant care are în patrimoniu manuscrise, în original, ale lui Eminescu. 

De la Memorial, mergând în partea stângă de la intersecÅ£ie, se ajunge la un indicator care direcÅ£ionează turiÅŸtii către lacul lui Eminescu. Este un drum de Å£ară, printre case ÅŸi biserica cătunului, iar mai apoi, printr-o boltă de arbori, duce direct către o parcare. De aici,călătoria continuă pe jos, printr-o feerie absolută. Pădurea îÅŸi arată splendoarea, mai ales toamna, cu goruni, fagi ÅŸi stejari de un roÅŸu aprins sau un galben liniÅŸtitor. Este pădurea care l-a făcut pe Eminescu să-ÅŸi imagineze acei „codri de aramă“ din poemele sale. Este locul de promenadă al poetului, în anii tinereÅ£ii. Pădurea, patul de frunze, panourile de lemn cu versuri din creaÅ£ia lui Eminescu, dar ÅŸi trilurile de păsări construiesc o altă lume. După câteva sute de metri, pe cărare, se ajunge la poiana cu lacul nuferilor – un alt peisaj de basm. Un lac superb, în mijlocul pădurii, cu o insulă pe care vizitatorii se pot relaxa în mijlocul naturii.

Cei care doresc să continue cufundarea în natură pot merge maximumtrei kilometri prin pădure, la Observator. Este un turn înalt de unde poate fi admirată efectiv toată pădurea. După ce terminăm de vizitat pădurea, lacul ÅŸi Observatorul, pe drumul de întoarcere către BotoÅŸani ne întâmpină ÅŸi alte surprize. Dacă este urmată ÅŸoseaua prin StânceÅŸti, pe un drum la stânga, cum se merge către BotoÅŸani, se ajunge la Capela Callimachi, ceea ce a mai rămas din superbul castel al acestei familii. Capela este un monument arhitectonic unic, unde poate fi vizitată ÅŸi cripta familiei Callimachi. Tot în StânceÅŸti, pe uliÅ£ele satului, la indicaÅ£iile localnicilor, se poate ajunge ÅŸi la valurile uriaÅŸe de pământ ale celor mai mari cetăţi traco-getice din zonă, acolo unde s-a descoperit, în anii’70, un frumos tezaur de aur.   

Pădurile preistorice de pe malurile Prutului  

Dacă pădurile de la Vorona ÅŸi IpoteÅŸti sunt aproape de municipiul BotoÅŸani, un alt loc de neratat, mai ales în acest anotimp, se află în extremul nord –satul Oroftiana, comuna Suharău. Este vorba despre codrul preistoric Stuhoasa, situat chiar pe malurile Prutului. Până acolo, cu maÅŸina, se parcurg peste 60 de kilometri, din municipiul BotoÅŸani,pe drumul naÅ£ional care trece prin Dorohoi, către Darabani. În comuna Suharău, mergând către Darabani, se virează la stânga către satul Oroftiana. La capătul cătunului, pe un drum pietruit se ajunge la marginea codrilor Stuhoasa. Este o rezervaÅ£ie de făget impresionantă,cu o întindere de peste 60 de hectare.    Este o pădure sălbatică unde este interzisă exploatarea lemnului, fiind un sit Natura 2000 protejat prin lege. Stuhoasa este o pădure preistorică de fag, cu arbori seculari ÅŸi cu o faună nealterată de prezenÅ£a omului. Toamna, pădurea se colorează în roÅŸu-aprins, oferind un adevărat spectacol al naturii. Este ÅŸi locul ideal pentru cei care iubesc să culeagă ciuperci de pădure, Stuhoasa fiind casa multor specii. În pădurea de la Stuhoasa trăiesc cerbi, căprioare, mistreÅ£i, vulpi ÅŸi uneori chiar lupi veniÅ£i din zonele de stepă de dincolo de graniţă, codrul fiind exact la frontiera cu Ucraina.

Pe lângă codrii de la Stuhoasa, poate fi admirat ÅŸi Prutul, cu meandrele ÅŸi insulele sale, sau cu plajele ascunse sub coronamentul copacilor. În apropiere de Suharău se află ÅŸi comuna IbăneÅŸti, acolo unde poate fi urcat dealul Măgura, ce oferă o priveliÅŸte unică asupra Codrilor HerÅ£ei. După o excursie prin pădurile de poveste ale BotoÅŸaniului, pe drumul care duce către IaÅŸi, orice călător ar putea să oprească pentru a se bucura de celebrele vinuri de Rădeni, cumpărate direct de la ţărani. Este vorba despre un vin negru ÅŸi tare, cum numai în acea zonă se găseÅŸte – zonă renumită, de altfel, ÅŸi pentru rachiul său, făcut după reÅ£ete tradiÅ£ionale.

Sursa: Adevărul.ro