Un accident cumplit, petrecut în dimineața zilei de miercuri, a lăsat în urmă o adevărată tragedie: trei oameni au murit, unul se zbate între viață și moarte, alte 14 au ajuns la Urgențe. O intervenție comună, o luptă contracronometru pentru viață.
În mijlocul iadului de pe șosea, pompieri, medici, asistente, polițiști. Nu e timp pentru emoții, însă toți sunt cu lacrima încremenită în colțul ochilor. Printre ei, Daniela Marin, asistentă la Serviciul Județean de Ambulanță Botoșani.
La câteva ore de la accident, Daniela Marin a slobozit emoția, a lăsat lacrima să cadă.
”Azi am fost acolo. Accident grav. Victime multiple. Țipete. Haos. Miros de ulei și sânge. Secunde care par ore. Viața atârnată de o secundă. Am resuscitat. Am sperat. Am făcut tot ce se putea. Dar uneori… nu e suficient. Pentru că sufletul are drumul lui. Pentru că viața nu ne ascultă întotdeauna rugăciunile”, a scris ea mai târziu.
Cineva a întrebat-o, chiar în ambulanță: „Cum puteți? Cum rezistați la așa ceva?”. Altcineva i-a scris: „Câtă putere să ai, să te detașezi de un dezastru…”.
”Adevărul e că nu ne detașăm. Simțim tot. Dar învățăm să stăm în picioare, acolo unde alții nu pot. Nu e timp să plângem. Nu e loc pentru frică. Suntem acolo pentru cel din fața noastră. Chiar și atunci când nu-l putem salva. Și când rămâne tăcerea, ne uităm în noi și ne întrebăm: „Cum am reușit să trec prin asta?” Răspunsul e simplu: Cu toată ființa mea. Cu tot ce sunt. Cu iubire pentru viață și pentru oameni”, a adăugat Daniela Marin.
Asistenta nu uită, la final, să își exprime respectul pentru toți cei care au fost alături de ea: ”Respect profund pentru toți cei care lucrează în Serviciul de Ambulanță, UPU, SMURD, Pompieri. Oameni care nu doar salvează vieți, ci le duc în ei și pe cele pe care nu le-au putut salva”.
