Andrei Ciopec a fost un artist complex, care a demonstrat că talentul nu reprezintă o consecință a unei educații anume, ci un har divin. Cu toate acestea, Andrei a știut că doar prin muncă susținută și prin credință poate ajunge la împlinirea artistică.
”Viaţa mi-a demonstrat că, dacă munceşti, poţi face multe lucruri. Mi-ar fi plăcut să ştiu fizică, matematică şi chimie. Poezia, chitara, iluzionismul (nu magia), teatrul, fac parte din aceeaşi sferă: sfera artistică”, mărturisea Andrei Ciopec în urmă cu aproape 10 ani.
(Actorul Andrei Ciopec)
A publicat o carte de poezii, dar a făcut-o după multă caznă sufletească. ”Într-o seară, nu din teribilism, am ars cu un coleg 2500 de poezii scrise de mine. Nu mă mai reprezentau. Simţeam că mă ţin în loc. Aşa că, din cenuşă, s-au născut altele”. Odată cu poemele vechi, Andrei Ciopec a ars și anii întregi de căutări, a preschimbat în cenușă gloria și faima de care se bucurase pe deplin pe scenă sau pe marele și micul ecran.
A început să se apropie tot mai mult de Dumnezeu, de valorile creștine. ”Ce suntem fără Dumnezeu? Nimic!”, spunea Andrei Ciopec.
Pe genunchii Părintelui Cleopa!
În interviul acordat publicației Știri.Botoșani.Ro, Andrei Ciopec a făcut și o mărturisire impresionantă: întâlnirea cu marele duhovnic Ilie Cleopa.
”La 8 ani am fost într-o excursie la Mănăstirea Sihăstria. Eram foarte neastâmpărat. Părintele Cleopa m-a chemat la el, m-a luat pe genunchi, m-a întrebat cum mă cheamă şi apoi ne-a povestit celor din grup viaţa Sfântului Andrei. Tare aş vrea să ştiu care dintre cei ce au fost acolo îşi aminteşte acest episod. Poate cu ocazia acestui interviu mai aflu ceva. Întâmplarea asta m-a urmărit toată viaţa, în sensul bun”, își amintea Andrei Ciopec.
Copiii trăiesc și simt în altă paradigmă ortodoxia. Iar Andrei Ciopec a avut parte în copilărie de întâmplări care aveau să îl ducă, la propriu și la figurat, în fața icoanei.
”Când eram mic, tata mă ducea la Biserică, unde mă îmbrăcam în veşminte preoţeşti. Nu înţelegeam prea multe. Când aveam vreo 8 ani mi-a murit hamsterul Bobi şi tata îmi povestea cum i-am făcut cu o vecină o înmormântare în toată regula. La bunici, când eram mic, am găsit o pisică de rasă pe care, să o scap de purici, am spălat-o cu gaz, împreună cu verişorii mei. Mama şi bunica ne spuneau, mie şi verişorilor, că va muri din cauza noastră. M-am speriat atât de tare şi am căzut în genunchi în faţa unei icoane, am început să mă rog plângând pentru sănătatea pisicii. A trăit”.
(Andrei Ciopec este astăzi călugărul Ambrozie)
Viitorul care nu s-a mai ”împlinit” în lume!
Drumul către monahism a fost sinuos, dificil, uneori complicat. Însă toate încercările vieții l-au dus către credință.
”Am fost mereu conştient de existenţa lui Dumnezeu, care m-a ajutat în momente critice din viaţă. M-a purtat viaţa în căutările mele şi pe la yoga, reiki, meditaţii transcedentale, dar cred că s-a întâmplat aşa doar ca să mă bucur acum mult mai mult că m-am născut în România şi că m-am născut creştin-ortodox. (…) Contrar opiniei pe care o au mulţi, a fi actor nu implică neapărat o viaţă lipsită de reguli. Dar fiecare este cu drumul lui spre autocunoaştere şi fiecare are libertatea de a alege şi fiecare are Crucea lui. Ceea ce mi se pare esenţial în actorie este ca, în timp, să ştii cu adevărat cine eşti. Cred că nu poţi şti cine eşti decât dacă te raportezi la Dumnezeu. Astfel poţi interpreta orice rol, te poţi indepărta puţin de tine în creaţiile tale, ca mai apoi să ştii unde revii. Dacă tu nu ştii cine esti, unde te întorci?”, mărturisea Andrei Ciopec.
În urmă cu zece ani, Andrei Ciopec visa să își înfiinţeze ”în viitor” o şcoală de actorie, ”după ce fac doctoratul. Școala o să aibă şi o sală de spectacole pentru tineri. Viitor însemnând cel puţin peste 10 ani, asta dacă dă Dumnezeu”. Peste alți 30 de ani plănuia o carte autobiografică. ”O carte la care deja lucrez într-un fel sau altul”. A publicat însă, în 2017, o carte de poeme: ”Poezii de citit în șemineu”.
”La noi, în Botoşani, oamenii nu L-au supărat atât de mult pe Dumnezeu şi L-au lăsat să-şi facă treaba”
Gândul i-a fost mereu către Botoșani, față de care a avut întotdeauna o vorbă bună.
”Păstraţi acasă, în Botoșani, ceea ce este pe cale de dispariţie: tradiţiile, datinile, spiritul românesc şi sufletele curate! Cred cu tărie că nu este întâmplător că de aici au plecat atâţia oameni mari! Am auzit un lucru frumos, care spunea că pe vremea secerisului bate pe dealurile Botoşaniului un vânt de geniu. Aceşti oameni mari au fost cu siguranţă atinşi de cel putin o adiere. Mai cred că la noi, în Botoşani, oamenii nu L-au supărat atât de mult pe Dumnezeu şi L-au lăsat să-şi facă treaba”.
(Actorul Andrei Ciopec în filmul ”500”)
În 2018, înainte de a pleca spre călugărie, Andrei Ciopec a realizat filmul ”500”, cu binecuvântarea pr. Irineu Curtescu și a pr. Petre Comșa. Personajul central al filmului este interpretat de Andrei Ciopec. Actorul născut la Botoșani a privit filmul ca pe un proiect de suflet, al cărui scop era acela de a genera întrebări la care fiecare trebuie să răspundă în funcție de propriile experiențe de viață, în funcție de legătura mai intensă sau mai puțin intensă cu viața duhovnicească.
În vara anului 2019, actorul Andrei Ciopec a plecat discret la întâlnirea cu sine. A lăsat toate ale lumii și a devenit mai întâi Fratele Andrei. Astăzi este călugărul Ambrozie (din gr., care înseamnă ”nemuritor”).
(Călugărul Ambrozie)