Nu este mai frumos nume decât cel pe care Botoșanii l-au purtat odinioară: Orașul Domnițelor. Primit ca apanaj de la Petru Domn al Moldovei, pentru ca Doamna să aibă propriile venituri și loc de tihnă a inimii. Drept mulțumire, Doamna Elena Rareș a întors orașului un dar cu adevărat crăiesc: două biserici (1551 și 1552) - Sfântul Gheorghe și Uspenia.
Orașul este presărat cu adevărate bijuterii arhitecturale, multe dintre ele aflate astăzi în paragină, însă multe se bucură de atenția autorităților.
Casa Garabet Ciolac, o bijuterie abandonată în centrul Botoșaniului!
A fost și este considerată, una dintre cele mai elegante case vechi ale Botoșanilor, renumele său fiind întărit de faptul că, timp de mai bine de două decenii, a aparținut unei personalități de primă mărime a orașului și datorită acestui fapt, abandonarea ei intrigă și trezește fireasca nemulțumire a botoșănenilor.
Casa Garabet Ciolac, aflată de pe strada Marchian nr. 7, care a fost în anii din urmă sediul Direcției de Sănătate Publică Botoșani.
Imobilul, cu o arhitectură eclectică de influență franceză, cu parter înalt încăperi mari și luminoase şi cu o bogată decorație exterioară, datând din ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a aparținut lui Garabet Ciolac, unul dintre fruntașii Comunității Armene din Botoșani, important proprietar funciar, deținător, între anii 1888 – 1890 a funcției de ajutor de primar al Botoșanilor şi senator din partea Partidului Conservator în Parlamentul României între anii 1892 – 1895.
În împrejurări necunoscute, Garabet Ciomac și-a vândut casa, iar cumpărătorii, între care se aflau și câțiva descendenți ai lui Mihail Kogălniceanu, au vândut-o la rândul lor, în anul 1903, avocatului Alexandru Enacovici. Acesta o va locui până în anul 1926, când încetează din viață, iar renumele său, prestigiul de care se bucura și importanța pe care a avut-o în viața Botoșanilor, au făcut ca, locuitorii orașului să se refere la locuința sa, denumind-o Casa Ciolac – Enacovici, potrivit celor semnalate de istoricul Gheorghe Median.
Demersurile facute in vederea reabilitarii Casei Garabet Ciolac, în cei zece ani de cand a fost abanbonată si pâna acum, au fost mai mult decât formale. In fiecare an Directia pentru Cultură a atentionat in scris D.S.P – ul asupra necesitatii intervenţiei urgente asupra clădirii, pentru evitarea degradarii acesteia, dar, aşa cum declara în urma cu un an, directorul acesteia, domnul Danut Huţu,“de fiecare data ni se răspunde ca pregătim proiectul”. A făcut-o, desigur și în anul 2021, numai că Direcţia Pentru Cultură, mai mult decât sa atenţioneze nu poate face, fapt pentru care, în raportul citat nu apare nici o referinţă specială privind monumentul în cauză. Probabil că la atenţionarea făcută, răspunsul ar fi fost cel obişnuit.
Direcţia de Sănătate Publică, în proprietatea căreia se află Casa Garabet Ciolac, nu a făcut nimic pentru a împiedica deteriorarea cesteia. De abia în 2021 directorul interimar de atunci al D. S. P.-ului, doctorul Monica Adăscăliţei, care a declarat că a solicitat Ministerului Sănătății fondurile necesare restaurării Casei Garabet Ciolac, i-a promis sprijin în acest sens și ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației Atilla Csecke, cu ocazia unei recente vizite făcute la Botoșani, dar urmările acestor demersuri, nu au șanse să se materializeze prea curând.
Prin urmare, clădirea va continua să se degradeze, ruinarea sa constituindu-se într-o incomensurabilă pierdere pentru patrimoniul cultural botoșănean.
Citește și Casa în care Regele Ferdinand se caza când venea la Botoșani