Specialiștii din cadrul Ministerului Culturii au încadrat obiectivul cultural de la Hilișeu-Crișan, comuna Hilișeu-Horia, în Lista monumentelor istorice. Vorbim, așadar, despre Ansamblul Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” (sec. XIX), care cuprinde: Biserica de lemn ”Adormirea Maicii Domnului” (1802), Turnul clopotniță (1832), Zidul de incintă cu statuile celor 12 apostoli (1832).
Turiștii care se avântă astăzi până în Nord sunt atrași mai ales de zidul de incintă, un obiectiv care iese din tiparul arhitectural al monumentelor din zona Moldovei și nu numai. Și asta pentru că, cel mai adesea, despre biserica-monument din Hilișeu-Crișan se spune că ar fi ”jumătate ortodoxă, jumătate catolică”, fapt care i-ar conferi un statut de unicitate în spațiul ortodox.
În prezent, perimetrul protejat se află între zidurile care apără ansamblul bisericesc, însă localnicii știu că, în urmă cu 200 de ani, curtea boierului Vasile Curt se întindea pe multe hectare în jur. Martor tăcut al vieții de odinioară stă astăzi o veche fântână de piatră care, în anul 1977, încă se mai afla în centrul curții boierești. Atunci, își amintesc localnicii, comuniștii au ras din temelie tot ce mai amintea de ”viața burghezo-moșierească”.
”Nu s-au atins în schimb de biserică”, spune astăzi preotul Iulian Barabasa, parohul Bisericii ”Adormirea Maicii Domnului” din Hilișeu-Crișan.
Preotul Barabasa s-a obișnuit ca locul să atragă de la un an la altul tot mai mulți turiști. Ca acum, când peste 80 de oameni din toată țara, veniți la Zilele Nordului, au ajuns la Hilișeu-Crișan urmând un intinerariu denumit de către organizatori ”Drumul Plăcintelor”. Așa au aflat turiștii povestea ansamblului care și-a câștigat notorietatea datorită unei povești de dragoste între nepotul celui care a ctitorit biserica și o frumoasă tânără din Transilvania.
”Tot felul de povești romantice”
După ridicarea bisericii, la începutul secolului al XIX-lea, sosirea la curtea lui Vasile Curt a frumoasei Ana avea să îl determine pe boier să îngăduie ridicarea unui zid de incintă cu elemente catolice. Biserica a fost însă, și așa a rămas până în zilele noastre, cu slujire ortodoxă.
”Biserica datează din anul 1802. Zidul de incintă, cu statuile celor 12 apostoli, Mântuitorul în centru și clopotnița în stil catolic apar zeci de ani mai târziu, în momentul în care un nepot al boierului, și anume Alecu Curt, se căsătorește cu o domnișoară din Transilvania, pe nume Ana Berneasca. Se mută în zonă, boierul o îndrăgește imediat pentru că era o femeie aerisită, umblată prin Europa, inteligentă, cu un anumit șarm. Îi îndeplinește dorința de a ridica zidul de incintă cu elemente catolice, cu clopotnița, pentru a-și aminti de locurile din care provenea, astfel că mai târziu ia naștere acest zid de incintă cu clopotnița. În biserică s-a slujit tot timpul ortodox. Particularitatea și unicitatea bisericii sunt date de această alăturare ortodoxă și catolică, alăturare din care au izvorât tot felul de povești romantice”, spune preotul Iulian Barabasa.
De aceea, Ansamblul ”Adormirea Maicii Domnului” din Hilișeu-Crișan este considerat a fi unul mai degrabă ”ortodox cu elemente catolice”.
În interior, lângă zidul de incintă, la 8 ani de la construcția sa, apare și un monument funerar care străjuiește mormintele celor de rit catolic, Ana și urmașii ei.
Călugărițele care ar mai cânta și astăzi prin păduri și chipul lui Iisus ”în 3D”
Biserica din lemn nu a fost construită întâmplător în spatele conacului, spune preotul Barabasa. Iar povestea se naște, din nou, din legende care vorbesc despre călugărițele care și astăzi ar mai cânta prin desișurile pădurii din vecinătate.
”Pe acest loc, cu 300-400 de ani înainte exista un schit de măicuțe care, potrivit legendei, apărau locul cu arcul în mână pentru că zona era călcată des de popoarele migratoare. Din acest motiv, și pădurea din apropiere poartă numele de Pădurea Călugărița. Legendele locale spun că în serile călduroase de vară se mai aude cântec de măicuțe. Că o fi vântul, că o fi cântare...”.
Turiștii au parte și de legende cu iz de... 3D. Și asta pentru că, povestește părintele, un fapt ieșit din comun se întâmplă în fiecare an, în preajma zilei de 15 august, când locașul prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii.
”Dacă priviți cu atenție la clopotniță, vedeți că este o gaură în zid, care corespunde cu o alta, din spatele capului Mântuitorului. Pe data de 14 august facem Vecernia cu Prohodul. Dacă nu este înnorat și este soare, vedem cum cade soarele într-o anumită poziție și la un moment dat capul lui Hristos se proiectează pe Biserică, în 3D”, spune părintele Iulian Barabasa.
Dragoni, fotografii în naos și o catapeteasmă cum alta nu-i
Însă poveștile nu se termină aici. Turiștii află că boierul Vasile Curt a fost primul cavaler al Ordinului Dragonilor de Malta din România. De aceea efigia casei era formată din doi dragoni înlănțuiți, efigie pe care o găsim și la intrarea în pridvorul bisericii.
Interiorul poartă și astăzi amprenta familiei Curt. Lucrări de mână realizate de Ana, mormântul ctitorului Vasile Curt, chiar și tablouri de familie (Ana și Curt) de o parte și de alta a naosului.
”Despărțirea dintre naos și pronaos se face prin două coloane și, sus, o bucată de lemn, construite dintr-un singur stejar. În naos, pe peretele din dreapta se află fotografia Anei Curt, în stânga fotografia lui Alecu Curt. Un amvon pictat, de unde ținea cuvântările episcopul, atunci când vizita biserica. Icoana praznicală reprezentând Adormirea Maicii Domnului, icoană ferecată în argint. Deasupra icoanei avem câteva indicații locale, și anume spicele de grâu, pentru că zona era recunoscută pentru culturile de grâu roșu care astăzi nu se mai cultivă în România, avem vița de vie, toporul, frunza de stejar. Sistemul de prindere a candelelor au tot efigia casei boierești, capul de dragon. Catapeteasma cu icoane unicat, neapărând nici măcar în erminiile după care se realizează icoanele bisericești în zilele noastre. De pildă o icoană reprezentându-l pe Dumnezeu odihnindu-se după Facerea lumii, o imagine care nu apare în alte părți”, povestește răbdător părintele Barabasa.
.jpg)
Intervenția salvatoare a Ambulanței Monumentelor
Din fericire, în anii din urmă, prin bunăvoința celor de la Ambulanța Monumentelor, s-a realizat o reconstrucție a părții din față a zidului, intervenția fiind realizată prin voluntariat la care au participat profesori și studenți.
”Am avut profesori și studenți de la facultățile de arheologie, arhitectură din Cluj și București care au muncit. Noi i-am cazat, le-am oferit masă, le-am pus la dispoziție materialele de care aveau nevoie, și au refăcut partea din față a zidului. Intervenția a fost undeva la un miliard și jumătate, am reușit să curățăm și statuile care nu fuseseră niciodată curățate. De asemenea, s-a pus un strat protector care le va apăra o bună perioadă de acum încolo. Încercăm să facem rost de fonduri, ca să readucem totul la starea inițială. Întreținem cum putem. Nu putem să facem intervenții majore, întrucât costă foarte mult. Șansa noastră este că și Primăria este foarte implicată, primarul fiind om al locului...”, a completat preotul Iulian Barabasa.
Scopul intervenției din 2021 a vizat punerea în siguranță a zidului de incintă prin eliminarea lucrărilor care au condus la acumularea umidității în masa zidăriei și, mai apoi, la freabilizarea cărămizilor, a coronamentului de piatră de la baza statuilor și a statuilor propriu-zise. Astfel, spun specialiștii de la Ambulanța Monumentelor, a fost îndepărtată tencuiala din mortar de ciment de pe laturile de sud, est și nord ale zidului, după care s-au făcut injectări în masa zidăriei, în zonele sensibile, cu mortar fluid de var hidraulic, urmând apoi rezidiri punctuale cu cărămidă plină și rostuiri. Paramentul zidului a fost finisat cu tencuială și tinci pe bază de var hidraulic.
Întrucât statuile au rămas în continuare expuse intemperiilor, iar acestea prezentau exfolieri parțiale și demineralizări ale pietrei, ele au fost la final tratate preventiv cu o soluție de restaurare pe bază de etil-silicați. Astfel, spun specialiștii, s-a prelungit perioada în care pot aștepta o intervenție majoră de restaurare.
”Cu ocazia îndepărtării lichenilor de pe suprafaţa statuilor, am descoperit inscripţii cu caractere latine la nivelul soclurilor, păstrate parţial, cu ajutorul cărora a fost posibilă identificarea tuturor personajelor. Mai mult, patru dintre aceste statui prezintă orificii de inserţie a unor elemente metalice, dispărute astăzi, fiind vorba de atributele iconografice ale Apostolilor”, spun reprezentanții Ambulanței pentru Monumente.
Ansamblul ”Adormirea Maicii Domnului” de la Hilieu-Crișan reprezintă un obiectiv turistic de importantă națională. Un patrimoniu al județului însă prea puțin promovat, atâta timp cât la nivelul județului nu există o strategie culturală bine structurată atunci când vine vorba despre turismul ecumenic.
