Cine se încumetă să urce în Nord, să străbată dealuri și văi pe un drum care iscodește privirea cu imagini de o frumusețe rurală domol-moldavă, se va bucura la final nu doar de un peisaj mirific, ci și de povești impresionante din Valea Prutului.
Cu o vechime de sute de ani, se spune că denumirea satului ar veni de la acei "crainici" pe care domnitorul Ștefan cel Mare i-a asezat pe dealuri înalte, pentru a da de știre cand veneau tătarii. Așa s-au născut Crăinicenii, cătunul din Valea Prutului împrejmuit la început cu garduri înalte, în care se intra doar pe o singură poartă mare. Ulterior, din cauza alunecărilor masive de teren, apoi și datorită împroprietăririi țăranilor, satul s-a extins pe deal, de o parte și de alta a DN 29A, care leagă orașul Dorohoi de Rădăuți Prut.
Aici, în Crăiniceni, se află astăzi căsuța Sfântului Ioan Iacob Hozevitul. Pe numele său real real Ilie Iacob, Sfântul Ioan Iacob s-a născut pe 23 iulie 1913 în comuna Crainiceni din județul Botoșani, ca fiu al lui Maxim și al Ecaterinei, care erau oameni foarte credincioși. La șase luni de la naștere, tânărul Ilie a rămas orfan de mamă, iar după doi ani, în 1916 a murit și tatăl său. Ilie a fost crescut de bunica sa, Maria Iacob, care l-a inițiat în tainele credinței, învățăndu-l de mic cu rugăciunea și cu postul. După moartea bunicii în 1923, Ilie a fost crescut de unchiul său, care avea șase copii.
A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni Cernăuți. După terminarea studiilor, Ilie a luat calea monahală, unde a fost primit cu multă dragoste de către starețul Nicodim Munteanu, al doilea patriarh al României la acea vreme.
În vara anului 1932, unchiul său voia să-l trimită la Facultatea de Teologie din Cernăuți, pentru a deveni preot. Însă, tânărul simțind că este chemat de Dumnezeu să ducă altă viață, i-a zis unchiului său că vrea să se facă călugăr.
După un an, pe când lucra la câmp, tânărul Ilie s-a rugat la Dumnezeu ca să-i descopere calea și deodată a auzit un glas, zicând: „Mănăstirea”. Din acel moment, Ilie a fost convins că el este menit să devină preot. După ce a terminat stagiul militar, Ilie a devenit bibliotecar la Mănăstirea Neamț, iar pe 8 aprilie 1936, potrivit obiceiului călugăresc tânărul a fost tuns în monahism și a primit numele de Ioan.
În noiembrie 1936, tânărul monah a plecat împreună cu alți doi călugări spre Țara Sfântă. După ce, timp de doi ani a trăit într-o peșteră a plecat spre Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde a slujit timp de opt ani. În vara anului 1952, Ilie s-a retras în peștera Chilia Sfânta Ana, unde și-a petrecut ultimii ani din viață.
Pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani, Ilie a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în pestera care și-a petrecut ultimii ani din viață.
Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfânta Ana. Potrivit unei tradiții locale, în 1980, conducerea Mănăstirii „Gheorghe Hozevitul” a deschis peștera și a luat osemintele Cuviosului pentru a le duce în gropniță. Când a fost dezgropat, s-a constatat că trupul lui Ioan Iacob Hozevitul nu putrezise deloc.
Având în vedere cele întâmplate, pe 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț” cu data de prăznuire pe 5 august.
”De fiecare dată mă impresionează suferința Sfântului Ioan Iacob orfanul. Poate suferințele noastre nu ni se mai par așa mari când privim spre suferințe precum ale Sfântului Ioan Iacob. Și-a dorit să plece în locurile unde a trăit Domnul Iisus Hristos. A plecat din zona lui, de la Crăiniceni, și a ajuns acolo, în Hozeva, unde l-a slujit pe Dumnezeu. (…) Sfântul Ioan Iacob rămâne de fiecare dată un model și eu mă bucur atunci când observ că mulți credincioși îl cinstesc pe Sf. Ioan Iacob, românul nostru, pentru că e un sfânt contemporan nouă și care ne aduce sfințenia mai aproape de noi”, spune părintele Radu Zaiț, de la Biserica ”Sf. Ioan Iacob Hozevitul”, din municipiul Botoșani.
Căsuța Sfântului își întâmpină pelerinii cu tihna răcoroasă a interiorului țărănesc, tipic moldonenesc. Icoane, straie de demult, vase specifice începutului de secol XX, precum și semne ale trecerii Sfântului prin aceste locuri. Scrieri religioase, obiecte din vechea gospodărie, dar și fotografii care ilustrează aspecte din viața Sfântului.
Pelerinii care ies din căsuța mică poposesc apoi în bisericuța din preajmă.
În iunie 2018 se înființa, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Teofan, Schitul „Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamţ” - Crăiniceni, ca așezământ de maici, sub oblăduirea Mănăstirii Vorona, a maicii stareţe Teofana Scântei și a maicii Serafima, egumena schitului. Așezământul monahal de la Crăiniceni a fost ridicat la rangul de mănăstire începând cu data de 1 iulie 2020. Cu ocazia hramului Sfântului Ioan Iacob, a avut loc și instalarea oficială a maicii starețe - stavrofora Mariami Tunza.
