Este mai mult decât o imagine; este o punte între trecut și prezent, o fereastră către momentele dragi trăite cu cei apropiați. În liniștea unei fotografii, regăsesc bucuria sărbătorilor, parfumul păștii și atmosfera de familie care oferă sens vieții.
Preotul Bisericii ”Sfântul Spiridon”, Buhaciuc, împreună cu pălimarii săi, obișnuia să umble prin vecinătate pentru a sfinți pasca. Soția maiorului Pandele și doamna Aritanovici (vecinii noștri de pe strada Rozelor și Călugăreni), pioase cum le știm, stăteau la poartă așteptând cu respect momentul în care preotul sfințea pasca și coșul lor de Paște.
Eu, nerăbdător, după ceremonie primeam de la fiecare câte o felie din prăjitura cu brânză, acea delicioasă specialitate. Știau că pentru Gelu (Angelo), era prăjitura preferată. Mă delectam din plin!
Vecinii noștri erau ca o familie apropiată pentru mine. Fotografia păstrează nu doar imagini, ci și momente, emoții și tradiții care ne leagă de cei dragi și de rădăcinile noastre. Este un moment tăcut al bucuriei și apartenenței.
Prof.Angelo Segall, extras din cartea: “Amintiri din Botoșani, orașul tinereții mele”.