Nevăzătorii din Botoșani protestează astăzi la București, considerându-se prejudiciați grav de noua lege a pensiilor. În intervalul 10.00-15.00, în Piaţa Victoriei din Bucureşti, nevăzători din întreaga țară își strigă la unison nemulțumirile în cadrul unui protest de amploate. Și asta întrucât noua lege a pensiilor, care a intrat în vigoare la data de 1 septembrie 2024, aduce prejudicii majore persoanelor cu dizabilități vizuale.
Concret, noile decizii de pensie pe care nevăzătorii le primesc au valori cu 60% - 80% mai mici decât pensiile aflate în plată, fapt considerat drept revoltător și inacceptabil.
Conform atât vechiului act normativ în materie, Legea 263/2010, cât și legii ce urmează să intre în vigoare, 360/2023, pentru a se putea pensiona, nevăzătorii trebuie să lucreze un număr de ani echivalent cu o treime din stagiul de cotizare. Diferența vine din faptul că în trecut această treime era cuprinsă în formula de calcul drept stagiu complet, în vreme ce acum ea este în mod greșit socotită strict în baza contribuțiilor plătite. Așadar, cu toate că și Legea 360/2023 recunoaște ca excepție situația persoanelor cu deficiență vizuală gravă, ea nu ține cont de această particularitate în formula de calcul.
Or, spun nevăzătorii, aplicarea mecanică a principiului contributivității are pentru comunitatea persoanelor cu dizabilități vizuale consecințe foarte grave, chiar dramatice. Este adevărat că pensia în plată nu se modifică, însă în viitor ea nu se va putea indexa pentru o lungă perioadă de timp, astfel încât puterea de cumpărare a oamenilor va scădea treptat, transmite și Asociația Nevăzătorilor din România. Toți nevăzătorii pensionați la limită de vârstă sunt puternic afectați de noua formulă de calcul, indiferent de domeniul în care au lucrat, fapt ce aduce atingere pe termen lung atât statutului lor social, cât și dreptului la o viața demnă. Chiar mai gravă este situația persoanelor cu deficiență vizuală care se vor pensiona după data intrării în vigoare a acestui act normativ. Or, o asemenea situație generează în mod firesc o nemulțumire foarte puternică în rândul celor ce sunt încadrați în muncă.
”Nu s-a mai ținut seama de niciun fel de drepturi!”
Și nevăzătorii din Botoșani au pornit astăzi către București, pentr a-și face mai auzită vocea. Laura Dănilă, terapeut logoped clinician practician, vicepreședinte în cadrul Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Botoșani, ne-a explicat care sunt pierderile și mai ales ce înseamnă viitorul în cazul persoanelor direct afectate de noua lege a pensiilor.
-Doamna Laura Dănilă, situația actuală îi nemulțumește profund pe nevăzători, nu doar din perspectiva prejudiciilor pe care actuala lege le produce, dar mai ales prin atitudinea autorității față de această categorie socială și umană, în cele din urmă. Ce credeți că se mai poate face?
-Va fi foarte greu să se găsească o formulă pentru a nu se diminua veniturile care sunt pierdute. Există stadii de cotizare diferită la femei și la bărbați, femeile având mai puțin și bărbații mai mult. Noi am avut niște legi prin care am avut niște drepturi, femeile aveau un punctaj mai mare dacă aveau și copii născuți în condiții de dizabilitate. O să fie destul de greu să găsim o formulă care să permită recuperarea veniturilor din legile pe care noi le-am avut anterior. Nu s-a mai ținut seama de niciun fel de drepturi pe care noi le-am câștigat în interiorul unor legi organice.
”S-a făcut o eroare foarte mare și foarte urâtă!”
-Concret, care sunt cele mai flagrante încălcări ale drepturilor pe care persoanele cu dizabilități le simt în prezent?
-Nu s-a mai ținut seama că acești oameni au fost cândva nevăzători, că au avut și sporul de dizabilitate. S-a făcut o eroare foarte mare și foarte urâtă. Pe mulți oameni i-a revoltat faptul că, odată cu această lege, adică din 1 septembrie, cei care vor ieși la pensie vor obține o bonificație de 0,50 la sută, în condițiile în care ești deficient de vedere grav, și dacă ai gradul mediu - doar 0,25 la sută. Din punctul meu de vedere, este o mare greșeală raportarea la jumătăți de măsură. Dizabilitatea nu trebuie să fie raportată la jumătăți de măsură sau la procente. Pentru că de fapt și de drept noi trebuie să mergem la formula de prevenție a unor cheltuieli mai mari în cadrul dizabilității, sunt cheltuieli justificate și inerente, mai ales dacă un nevăzător are și alte comorbidități.
-La ce vă referiți atunci când vorbiți de aceste cheltuieli?
-Foarte mulți bani pe care nevăzătorul îi cheltuie sunt pe anumite necesități pe deplin justificate, și acestea pot fi dacă nu zilnice, măcar lunare. Nu poți să îi dai omului 50 la sută din vechea pensie dacă el și-a pierdut 60-80% din procentaj. Nedrept este că asta se întâmplă doar la persoanele care se pensionează de acum încolo. Cu oamenii cărora le-au luat 60-80%, pensionați de ani de zile, ălora cum le repari nedreptatea?
”Dizabilitatea este încă o dată îngenuncheată!”
-Unde au lucrat acești oameni până a deveni pensionabili? Au beneficiat ei de protecție reală din partea statului?
-Dizabilitatea este încă o dată îngenuncheată. Prima dată când acești oameni au ieșit la pensie, ei au terminat în unități care permiteau să presteze anumite meserii. Desființându-se fabricile respective ei nu au mai apucat să își facă nici cei 11 ani în condiții de dizabilitate, ca să poată rămâne la pensiile acestea de invaliditate, și astfel au ani mai puțini lucrați. Ceea ce este de spus aici, faptul că odată ce meseriile lor nu au mai fost considerate competitive pe piața muncii, nici măcar nu au mai existat alternative de reconversie.
Nu a hotărât omul că nu mai vrea să lucreze, efectiv nu i s-a mai dat șansa să lucreze pe meseria pe care el a fost format. De bun simț ar fi fost să se creeze alte meserii la care și ei să fie cooptați pentru a le putea urma, acele cursuri de recalificare, de reconversie. Dacă ele nu există, omul respectiv nu poate fi penalizat pe problema respectivă, pentru că statul nu și-a făcut datoria.
”Probabil nici facturile nu le vor putea acoperi!”
-Ce se va întâmpla în viitor cu nevăzătorii care au primit la deciziile de recalculare sume foarte mici?
-Acești oameni au pensie minimă garantată de stat, chiar dacă ei au doar câțiva ani lucrați. Gândiți-vă că acești oameni au primit pe deciziile de recalculare niște sume extraordinar de mici. Cineva are 13 lei, restul este pensie dată de sistemul de asigurări sociale. Acestui om nu i se mai indexează această pensie cine știe câți amar de ani. Mi se pare halucinant!
Cunosc persoane care au lucrat ca persoană cu dizabilitate 10 sau 9 sau 7 ani. Pensia lor este foarte mică, 500 de lei, 400 sau 300 de roni, iar completarea este indemnizația socială. La pensia respectivă, la pensia socială se va face indexarea, adică ani de zile ei nu vor mai primi niciun leu, veniturile lor vor fi înghețate, puterea de cumpărare va fi foarte mică, ei nu vor mai reuși să mai facă mare lucru, probabil nici facturile nu le vor putea acoperi.
-Se vorbește mult de protecție socială, de ajutoare pe care persoanele ”defavorizate” le primesc, dar care nu se concretizează în beneficii pentru viitorul lor.
-În ultima perioadă oamenii au primit tot felul de beneficii, dar pe ei îi ajută temporar acest lucru, ei au nevoie de recunoașterea drepturilor lor în cadrul pensiei, pentru că acolo, la urma urmei, este recunoașterea dreptului, nu neapărat în programele care le oferă alimente de la UE sau facilități pe facturi. Alea nu sunt trecute nicăieri în contul lor de cotizare.
”Nu i se dă șansa să iasă din casă pentru a presta o meserie!”
-Cum vedeți astăzi piața muncii, din perspectiva unei persoane nevăzătoare?
-Nu i se dă șansa să iasă din casă pentru a presta o meserie. Statul, în nomenclatorul de meserii, nu a scris în dreptul unor meserii pe care ar putea să le presteze și persoanele cu dizabilități ”pretabil pentru…”, ca să înțeleagă și angajatorul că la ușa lui, într-o bună zi, ar putea veni și o persoană cu dizabilități care să concureze pe un anumit post, care să fie competitivă pe un anumit post. Trebuie și o anexă, ca să știe angajatorul cum ar fi un loc de muncă adaptat, cum ar putea primi o persoană cu deficiență de vedere, în funcție de gradul de dizabilitate pentru a crea mediul securizant.
Este o discuție foarte delicată aici, cred că ar fi bine să se țină seamă măcar pe viitor dacă acestor oameni li se vor cere 25 de ani de lucru ca să poată ieși la pensie, față de 11 ani și opt luni, cum era până acum. Ca să muncești 25 de ani în condiții de dizabilitate neapărat trebuie să ai locul de muncă bine accesibilizat ca să poți să performezi și să te simți în siguranță.
-Situația devine și mai gravă atunci când privim către familiile în care există nevăzători copii și părinți sau dacă ne raportăm la însoțitorii acestora.
-Cum niciun necaz nu vine singur, în familiile cu deficiențe tipic nevăzătoare, în care sunt atât părinții, cât și copiii cu deficiențe de vedere, problemele sunt mult mai serioase, atâta timp cât legea spune că nu mai poate fi modificată timp de cinci ani. Mi se pare greu de făcut o astfel de afirmație. Dacă pensiile au scăzut atât de mult, finanțele acestor familii vor avea atât de mult de suportat, vor scădea drastic, cum vor reuși ei să își întrețină minorii?
În astfel de familii pot să apară și însoțitorii, adică asistenții personali, persoane valide, soți și soții, care au și ei la rândul lor salarii foarte mici, aproape de minimul pe economie. Doar acestor persoane, din când în când, li se vor mai mări salariile. Funcție de treptele lor de salarizare, vor primi sume foarte mici ce vor acoperi oarecum cheltuielile din bugetul familial.
