Parinte, am o vârsta de aproape 40 de ani – Doamne ajuta! –, sunt necasatorita – Doamne ajuta! –, am prieteni destui, chiar si o relatie serioasa de câtiva ani. Doamne ajuta! Nu ma pot hotarî pentru casatorie, desi iubesc persoana. Pun totul pe seama farmecelor. Am o viata duhovniceasca. Hmmm… Serios, asa scrie aici! Ce sfaturi îmi dati? Importanta e casatoria sau sa ramân singura? Pot sa rezist fara copii?
Personal, cred că am ajuns o Biserică vecină cu televiziunea. Când asculţi mesajul Bisericii, ce auzi? Diavolul, apocalipsa, trăsnete, tunete, mitraliere!… La televizor ce se aude? Cotcodac, cotcobâț!… Măi, oameni buni! De vreme ce Biserica este a lui Hristos, El este capul şi pe El Îl îndurerează orice mădular care este supus durerii, cum ar putea să vă lase pe mâna diavolului?! Trebuie să schimbăm Evanghelia, să o întoarcem pe dos, cumva? Cu câta jenă povestesc evangheliştii că s-au întâlnit cu diavolul! Cu jenă, efectiv! Or noi, când nu e de bună, gata, ne-au făcut farmece! Vine câte una: „Părinte, mie mi-a legat cununiile!” Mă uit la ea, n-are nimic pe faţă!
Trebuie să înţelegem că nu putem fi la mâna diavolului, câta vreme suntem botezaţi, spovediţi, împărtăşiţi, câta vreme trăim în energiile necreate ale lui Dumnezeu!
Nici una, nici două, dăm vina pe dracul. Ca în faza aceea, când un călugăr, într-o mănăstire, fierbea oul de bibilică la lumânare şi apare stareţul: „Ce faci, fiule?” Era Vinerea Mare. „Nu sunt eu de vină! Dracul m-a pus!…” Şi dracul de după sobă: „Ce vorbeşti? Să fim serioşi! Nici eu n-o ştiam pe asta…”
Până nu au început să spună oamenii ca diavolul le-a legat cununile, dracul cred că nici nu ştia ce are de făcut în această privinţă. Sunt atâtea lucruri de bun simţ în Biserică pe care nu le mai vedem. Când nu ne împlinim în iubirea cu celălalt, este pentru că ne-am dorit un anumit iubit pe care ni l-am creat psihologic. Şi câta vreme nu ne învăţăm să renunţăm la ceva de dragul celuilalt, suntem fiii ploii!
Căsătoria nu este dictatura unuia împotriva celuilalt! Este împreuna răstignire pe Cruce. Nu s-a potrivit? Doamne ajută! Dacă nu vine Făt Frumos pe cal alb, rămâneţi aşa în lume. Încercaţi să împliniţi aşa Evanghelia. Evanghelia nu este dată sector căsătoriţi, sector necăsătoriţi, sector monahi! Este identică, este una pentru toţi. Iar prima fericire spune: Fericiţi cei săraci cu duhul! Adică acei ce se golesc de duhul lor şi se umplu de Duhul lui Dumnezeu. Asta înseamnă viaţa duhovnicească, până la urmă: să te deşerţi de tine, ca să te umpli de Dumnezeu. Când te deşerţi de tine şi te umpli de Dumnezeu nici nu mai contează cum eşti: căsătorit, necăsătorit, călugăr… Pentru că Îl ai pe Dumnezeu, şi când Îl ai pe Dumnezeu ai tot ce înseamnă lumea întreaga!
Uitaţi ce drame trăim! Ne punem noaptea la culcare: Oare nu era mai bine dacă eram cu…? Şi zice: Părinte, am insomnii! Nu are insomnii, are gânduri. Gândurile îl duc la deznădejde, şi deznădejdea e păcat împotriva Duhului Sfânt. De ce? Pentru că te îndepărtează de sensurile vieţii tale reale.
Vine câte unul şi-mi zice: „Părinte, ştiţi, m-am gândit să rămân celibatar!” „Bine, frate! Doamne ajută, dacă poţi!…” „Nu, părinte, păi dumneavoastra trebuie să mă încurajaţi, să-mi spuneţi că pot…” „Păi cum să-ţi spun că poţi? Uite cum îţi umblă ochii în cap, ca la jocul de biliard! Când vezi o fată, ţi s-a aprins beculeţul! Ce vii la mine cu poveşti din astea?!…” Poţi să rămâi celibatar în lume când te educi pentru asta. Când ocoleşti ispitele, prieteniile acestea un pic sexualizate. Când nu-ţi aprinzi televizorul, să te uiţi la toate prostiile, când nu consumi alcool, când stai deoparte, când nu te supraexciţi cu cafea, când ai grijă de toate lucrurile acestea, inclusiv la ce mănânci, la ce bei, la ce citeşti, la ce vezi. Când tu stai toată noaptea la televizor, te uiţi la toate programele alea codate, vii apoi la preot şi zici: „Părinte, ştiţi, am avut o ispită.” „Nu ai avut nici o ispită. Eşti tâmpit! Ispita ta e că eşti tâmpit! Nu înţelegi că dacă te uiţi la toate porcăriile acelea, ăla îţi joacă feste în creieraş, şi de acolo îţi pleacă tot sistemul.
Cine a trimis biletul, să nu socotească tot răspunsul pentru ea. Doamne fereşte!
Părerea mea e să încercaţi să vă găsiţi duhovnicul cu care să vă reglaţi direcţia tirului. Se poate întâmpla să vă fie să rămâneţi în lume. Doamne ajută! Eu sunt încântat de toţi oamenii care reuşesc să-şi ducă vocaţia lor până la capăt. Să ştiţi că inclusiv căsătoria este feciorie. Exista o feciorie înainte de căsătorie, şi o feciorie după căsătorie. Care-i problema? După căsătorie poţi să te culci cu orice femeie din lume? Deci, dintr-o dată, ai o unică direcţie a actului tău sexual. Asta înseamnă fecioria: unidirectionarea darului pe care Dumnezeu ţi l-a dat.
Însa să nu vă luaţi haruri pe care nu le puteţi purta.
Părintele Constantin Necula
Extras din ”Provocările străzii”, Ed. Agnos, Sibiu, 2006