Până să se înfășoare în haine și să așeze între ei ziduri, oamenii se recunoșteau după chip. Vedeau, privindu-se unul pe altul, mai întâi privirea și apoi perfecțiunea rece a sprâncenelor. Zâmbetul și mai târziu sau deloc voluptatea buzelor. Oamenii se odihneau în gândurile frunții fără să se teamă că asupra lor s-ar putea năpusti neguri sau furtuni.
Până să se inventeze standardele de frumusețe, oamenii își vedeau sufletul. Și râdeau, și se îmbrățișau. De la un timp, însă, nu mai păreau atât de dornici să se vadă, să se cuprindă, să își fie unii altora aproape și sprijin.
Ca să nu uite cum erau la începuturi, Dumnezeu a trimis pe pământ niște omuleți calzi și zâmbitori. Nu ai cum să îi ignori. Ochii alungiți, ca în sculpturile lui Brâncuși, au în ei ceva aproape nepământean. Nu ne dau lecții, nu ne mustră niciodată pentru modul superior în care îi privim, pentru nerăbdarea cu care îi întâmpinăm, nici măcar atunci când ne repezim pașii pe trotuare pentru că ne deranjează mersul lor împrăștiat.
La copiii cu sindrom Down impresionează mai întâi trăsăturile aparte, ca și cum – spuneam – ne-am mira de noi înșine. De ochii expresivi, de colțurile gurii într-o continuă jucăușenie, de puritatea chipului pe care nu o poți asemăna cu nimic lumesc.
Copiii cu sindrom Down sunt cu adevărat speciali. Și, da, chiar au ceva în plus față de ceilalți copii: un cromozom. Și asta cu adevărat îi face să fie deosebiți!
Să punem început bun zilei de 21 martie, gândindu-ne mai ales că a fi părintele unui copil cu sindrom Down înseamnă o jertfelnicie pe care Dumnezeu a lăsat-o pe umerii acestor oameni puternici și plini de dragoste. Că rugăciunea mamei pentru pruncul său nu sare mai departe de mâine: viața e AZI, e ACUM. Visul unui părinte nu tânjește după averi pământești, cariere sau nepoți la bătrânețe, părintele unui copil cu sindrom Down îi cere lui Dumnezeu cât mai multe zile în care să își potrivească pașii cu cei ai fiului său.
Urările către ei - copiii cu sindrom Down - în această zi adună sănătate, liniște, răbdare, îngăduință, sprijin, empatie, mână întinsă, bucurie, înțelegere, joc, viață. Fericirea, spunea cineva, nu se numără în cromozomi, ci în clipele frumoase ale vieții. Nu trasa limite, nu lipi etichete. Începe prin a învăța fericirea. Vei fi surprins când îți vei recunoaște chipul!
LA MULȚI ANI BUNI, dragul meu părinte!
Și nu uita: copilul tău cu sindrom Down are ceva prețios de dăruit lumii!
Pe 21 Martie marcăm Ziua Mondială a Sindromului Down. O zi de conștientizare la nivel mondial a persoanelor cu Sindrom Down ce a fost recunoscută oficial de către Organizația Națiunilor Unite în 2012. Această dată -21/3- semnifică 3 copii ale cromozomului 21, caracteristică unică a persoanelor cu Sindrom Down. Prezenţa unui cromozom 21 suplimentar duce la existenţa a 47 cromozomi, faţă de 46 cât are un om în mod normal. Gradul de dizabilitate diferă de la o persoană la alta, având nevoie de o îngrijire corespunzătoare pentru a duce o viaţă normală. Cu toate acestea, dacă astfel de persoane au parte de un mediu adecvat pot practica sportul, dansul, pot lucra şi realiza obiecte artistice precum și alte activități care le permit să progreseze în diverse domenii.
