A lăsat în urmă inimi sfâșiate de durere, dar și multe întrebări lăsate fără răspuns. Un sistem de sănătate deficitar sau medici care nu au luptat de ajuns pentru viața pruncului? Lipsă de profesionalism sau neputință? Este chinul în care se zbate acum un tată care, chiar dacă strigă de durere, vrea să înțeleagă: de ce a murit copilul lui?
”Sper și îmi doresc ca alți copii să nu pățească ce ai pățit tu. Nu este drept ce ți-au facut”, spune tatăl îndurerat. ”Pe zi ce trece parcă mă trezesc dintr-o anestezie și îmi dau seama prin ce coșmar am trecut și trecem, pentru că tu, Tudor, dragul meu, nu mai ești”.
Andrei-Cristian Bucșă spune că a făcut totul pentru ca fiul său să trăiască. Însă ”nu a fost suficient. Te-au lăsat să suferi și să te stingi cu zile”.
”De ce, Doamne, sistemul sanitar din România își lasă pacienții să moară cu zile? Oare de ce? De ce, Doamne, nu pun principiile deasupra personalităților cei din sistemul sanitar din România?”, se întreabă tatăl îndoliat, care susține că a solicitat transferul fiului său în Italia, însă a fost refuzat. ”…doamna doctor a zis că nu îl transferă pe Tudor în Italia și a susținut: cum să spun eu că nu mai am ce să îi fac, când eu mai am tratament pe care să îl administrez... Și o săptămână mai târziu Tudor se stinge pe patul de spital, fără ca doamna doctor curant să îi mai facă ceva… De ce, Doamne?”
Tudor-Iustin a trecut prin trei spitale: 6 zile în Spitalul de Copii din Botoșani (”fără diagnostic pus”), 7 zile în Spitalul de copii ”Sfânta Maria” din Iași (”fără diagnostic pus”), 22 de zile în Spitalul de Copii ”Marie Curie” din București. ”Abia după 4 zile în București, 17 zile de spitalizare în TOTAL, i se pune un diagnostic CORECT fiului nostru. De ce, Doamne, a durat 17 zile în anul 2025 să îi pui un diagnostic corect unui prunc născut sănătos pe 20 mai 2025 și decedat pe 17 iulie 2025, după 35 de zile de spitalizare... De ce Doamne?”, întreabă Andrei-Cristian Bucșă.
Întrebări la care nu știe cine sau dacă va răspunde vreodată. ”Oare câți copii mai trebuie să sufere ca să ne dam seama cât de tare e afectat sistemul sanitar din România de inumanitate, indiferență, lipsa de profesionalism și multe altele? Nu generalizez, dar noi am avut parte de toate astea cu fiul nostru care astăzi nu mai există și îmi plânge inima continuu în mine. De ce, Doamne?”
Un singur regret are acum tatăl șui Tudor-Iustin: că nu a luptat pentru a-și duce fiul în străinătate, unde, crede el, ar fi fost salvat. ”Doamne, ce durere, fix în inimă. A murit cu zile gladiatorul nostru Tudor-Iustin, să îl tratezi de pneumonie când el avea atâtea semne că situația e gravă! Of, de aș putea da timpul înapoi, plecam din prima zi în străinătate, doar ca să îmi salvez fiul!”.