Dureri abdominale puternice care persistă, stări de vomă, greață, febră, îngălbenirea tegumentelor, modificări de culoare ale urinei și bolului fecal. Acestea sunt simptomele care ar trebui să aducă la medic orice persoană care se confruntă cu ele. Cauza poate fi prezența calculilor la nivelul vezicii biliare.
“Este incert de ce unii oameni formează calculi biliari, dar factorii de risc includ sexul feminin, sarcina anterioară, vârsta peste 40 de ani și excesul ponderal. Pietrele biliare devin, de asemenea, mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă. În plus, unele persoane pot avea un istoric familial de calculi biliari. Aceste pietre pot bloca fluxul de bilă din vezica biliară, determinând-o să se umfle și să ducă la dureri abdominale ascuțite, vărsături, indigestie și, ocazional, febră. Nu există mijloace cunoscute pentru prevenirea calculilor biliari”, afirmă Dr. Ștefan Tucă, medic primar chirurgie generală, cu competență în laparoscopie avansată.
La fel de periculoase sunt și anumite comportamente, boli și obiceiuri culinare pentru că pot crește riscul de calculi. Este vorba despre slăbirile bruște, dietele hipercalorice, bogate în carbohidrați rafinați și sărace în fibre, sindromul metabolic și anumite boli intestinale. În multe situații, persoanele care fac calculi biliari nu se confruntă cu niciun disconfort. Însă dacă aceștia migrează în ductele biliare, le blochează și nu sunt diagnosticați și tratați la timp, pot duce la probleme grave de sănătate: infecții, inflamații, cu afectarea ficatului și pancreasului.
“Ecografia este cel mai frecvent folosită pentru a găsi calculii biliari. În cazuri mai complexe, scanarea CT (computer tomograf) sau o scanare de medicină nucleară RMN – colangioRMN pot fi utilizate pentru evaluarea bolii vezicii biliare. Pietrele nu vor disparea singure niciodată: tratamentele pentru descompunerea sau dizolvarea calculilor biliari sunt doar eșecuri lamentabile. Îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare este tratamentul pe termen lung și cel mai sigur al bolii vezicii biliare”, afirmă chirurgul cu experiență în tratarea chirurgicală a acestei probleme de sănătate.
Astăzi, îndepărtarea chirurgicală a vezicii biliare sau a colecistului se face cu ajutorul laparoscopiei. Este una dintre cele mai frecvente intervenții chirurgicale, care se recomandă inclusiv pacienților care nu au simptome.
“Pacienții cărora li se face laparoscopia vor constata existența unor mici incizii de maximum 1 cm, în locul unei laparotomii, adică a unei incizii mari de sus până jos. Se fac 3-4-5 incizii în funcție de intervenție. Apoi se realizează ceea ce se cheamă pneumoperitoleu, umflarea cavității abdominale cu dioxid de carbon, iar apoi, printr-una din inciziile realizate de chirurg, se introduce laparoscopul. Acesta e o cameră video care vizualizează pacientul pe interiorul cavității abdominale și proiectează printr-un cablu optic această imagine pe un ecran. Iar chirurgul, cu ajutorul unor pense pe care le introduce prin celelalte incizii, realizează operația laparoscopică. Asta înseamnă laparoscopie – o chirurgie minim invazivă, cu recuperare foarte rapidă pentru pacienți și cu rezultate foarte bune”, descrie chirurgul Ștefan Tucă metoda prin care a salvat sănătatea a sute de pacienți.
Îndepărtarea colecistului este cea mai frecventă operație laparoscopică. Numai în SUA se fac anual un milion de intervenții, dintre care 96 la sută sunt laparoscopice. Folosirea acestei intervenții pe scară largă este explicată de avantajele sale pentru pacienți.
“Durerea postoperatorie este redusă, tranzitul intestinal se reia rapid, pacienții se simt mai bine, e un avantaj enorm. În plus, au de regulă o recuperare mult mai rapidă decât pacienții cu intervenție chirurgicală deschisă (clasică). Majoritatea pacienților merg acasă dupa 24 de ore și se bucură de o revenire mai rapidă la activitățile normale”, afirmă chirurgul Ștefan Tucă.
Pacienții se recuperează progresiv și își pot relua activitățile treptat, după o săptămână de la operație. Există pacienți care se pot întoarce la serviciu la șapte zile de la procedura laparoscopică, dacă au muncă de birou. Cei care fac munci fizice trebuie să aștepte o perioadă mai lungă reluarea activității. Vizita la medic este obligatorie la 2-3 săptămâni de la operație.