Bucuria venirii pe lume a celui de-al doilea copil este umbrita deseori de manifestarile neasteptate ale fratelui mai mare. Parintii ajung la medici ingrijorati de faptul ca primul nascut, desi are 4 sau 5 ani, incepe din nou sa faca pipi in pat, sa planga pana este luat in brate sau sa ceara sa fie leganat...
Indiferent ca va constientiza sau nu schimbarile din familie, copilul cel mare va oscila intre doua posibilitati. Va regresa, adica se va identifica foarte repede cu bebelusul, deci va reveni la obiceiurile pe care le avea cand era mic. Daca va observa ca nu mai este in centrul atentiei, ca nu mai este bagat in seama sau ca rudele, prietenii veniti in vizita se apleaca doar asupra bebelusului, copilul cel mare va dori sa fie mic din nou. Sa nu va mirati daca va plange din nimic, daca face pipi pe el, va dori sa manance cu biberonul. Sau, dimpotriva, fratele cel mare va progresa fortat, identificandu-se de aceasta data cu un adult.
Actiunile copilului nu sunt constiente, dar este foarte important ca parintii sa fie constienti de schimbarile care se produc, schimbari pe care literatura de specialitate le denumeste cu termenul "Sindromul fratelui mai mare" sau "Gelozia fratelui mai mare".
Lipsa de atentie poate avea repercusiuni in dezvoltarea copilului mai mare, dar si asupra bebelusului, intrucat pot aparea agresiuni asupra acestuia, manifestari violente pe care fratele mai mare nu le poate controla. "Eu imi amintesc ca mama nu mi-a spus ce e cu ghemotocul ala de frate-miu... sau mi-o fi spus, dar nu m-a lamurit. Atata stiu: prima mea amintire cu el e ca i-am tras o mama de bataie cand ma lasase mama sa am grija cateva minute de el. Bineinteles ca am incasat-o dupa aia, dar ce stiam eu? Stiam doar ca asta micu` ia toata atentia mamei, iar eu raman pe dinafara", spune o tanara aflata astazi la varsta adolescentei.
Specialistii spun ca cel mai important aspect este comunicarea intre parinti si copil, chiar din momentul in care se stie ca familia se va mari prin venirea unui bebelus. "Este recomandabil ca atunci cand apare al doilea copil primul sa fie informat. El va simti ca ceva se petrece. In momentul cand mama stie ca e insarcinata, copilul va fi informat ca in burtica e un fratior. Pentru ca chiar de atunci apare sentimentul de rivalitate. Chiar de la doi ani, odata cu autonomia pe care o dobandeste, cand merge singur, el stie foarte multe lucruri, este ca un burete care absoarbe tot, va sti ca se intampla ceva si ca cineva ii va lua locul. El nu este destul de dezvoltat sa inteleaga consecintele, dar va percepe al doilea copil ca pe un pericol, care il va exclude pe el. Astfel ca se va manifesta prin agresivitate", spune medicul Laura Jijie.
Fenomenul de rivalitate apare chiar daca diferenta dintre cei doi copii este mai mare. De aceea copilul trebuie pregatit prin implicarea in activitati curente de ingrijire a bebelusului, prin recompensarea in diferite activitati. Mama trebuie sa petreaca timp cu cel mare, sa aiba activitati impreuna, sa il imbratiseze, pentru ca astfel se creeaza o relatie pozitiva, copilul mare se maturizeaza.
Un aspect important il constituie vizitele la bebelus, cand atentia tuturor este focalizata pe cel mic. "Cand mergi la un bebe duci o atentie si la cel mare, pentru ca sentimentul de excludere va fi mai pregnant in aceste situatii, fratele cel mare va avea sentimentul ca nu este iubit de nimeni, ca au renuntat parintii la el. Astfel copilul va deveni tot mai agitat, agresiv, va avea accese de furie frecvente, iar la final va fi nevoie de interventia specialistului", completeaza medicul Laura Jijie.
Pana la accesele de furie sau agresivitate, apar insa semnele unor mecanisme de infantilizare. "Inconstient, cand atentia este indreptata asupra bebelusului, copilul cel mare va incerca sa capteze si el atentia parintilor. Isi va suge degetul, poate sa faca din nou pipi in pat, desi isi capatase controlul, isi schimba vocea, vorbeste ca un bebelus si vrea sa fie tratat ca atare", spune medicul specialist.
In astfel de situatii, parintii trebuie sa stie sa valorizeze comportamentul primului copil, sa il determine sa isi doreasca sa fie fratele mai mare. Din pacate, nici parintii nu constientizeaza mereu ce se intampla, astfel ca, tot mai indisponibili pentru copilul cel mare, il vor critica mereu. "Daca gravitatea simptomelor nu este mare, se identifica cauza, se aplica metode psihopedagogice, se aplica atitudini care dau rezultate bune. Din pacate, copilul care vine la psiholog este inca stigmatizat, dar remarcam o crestere a adresabilitatii in acest sens. Se discuta problema, oamenii sunt mai deschisi, trebuie sa vedem o normalitate in aceste probleme", spune specialistul.