Cea mai bună prietenă și nașa primului copil al Alexandrei Ivanov a povestit pentru Europa Liberă clipele de groază prin care a trecut tânăra care a murit în Maternitate așteptând și implorând în zadar să fie îngrijită de medici.
”Era în dureri mari și își aștepta medicul”
Oana Maxim a vorbit cu tânăra cu doar câteva ore înainte ca aceasta să moară.
”Ultima dată am vorbit în dimineața morții ei. Ne-a scris în seara în care s-a dus la Maternitate, a zis: ”mă simt rău, sângerez și am dureri de burtă”. Am chemat salvarea, am întrebat-o dacă are nevoie să o ajutăm cu ceva, a zis că nu. Și apoi nu a mai dat niciun semn. Eu m-am trezit vineri, pe 18 august, la 5 dimineață. Am întrebat-o ”ce faci, cum ești”. Mi-a scris că are dureri insuportabile și că trebuie să-și aștepte medicul ca să o chiureteze pentru că altcineva nu o face. Ultimul mesaj a fost la 6.20. Aștepta. Era în dureri mari și își aștepta medicul”, a povestit prietena mamei care a murit cu un prunc în pântece și cu alți trei copii care o așteaptă și astăzi să se întoarcă acasă.
Oana Maxim spune că rudele și prietenii Alexandrei vor ca astfel de tragedii să nu se mai petreacă.
După moartea Alexandrei, multe povești cutremurătoare au ieșit la iveală.
”Eu nu sunt mamă, nu am avut neapărat contact cu alte mame, dar stând zilele acestea la priveghi la Alexandra au venit o sumedenie de femei care nu cunoșteau personal pe niciunul dintre noi, dar care au venit acolo și trecând pe la Alexandra ne povesteau ce orori au trăit și ele, cum nu au fost băgate în seamă, cum asistentele medicale nu le îngrijeau corespunzător sau aveau comentarii total nepotrivite în momentul în care o femeie năștea”, a mărturisit la Europa Liberă nașa primului copil al Alexandrei Ivanov.
”Alexandra reprezintă o dramă care s-a tot repetat de-a lungul anilor”
Oana Miron a fost impresionată de felul în care botoșănenii s-au organizat, după moartea Alexandrei, și au ieșit în stradă.
”Probabil dintr-o frustrare și dintr-o durere proprie. Nu familia a făcut acest apel. Nu a fost o chestie pe care a zis-o cineva dintre noi: ”hai să ieșim!”. Dar au fost oamenii care au simțit nedreptatea asta ca pe un exemplu nefast, pe care trebuie să-l folosim ca să nu mai vină altele măcar. Pentru că au mai fost în trecut. Și e doar așa un nume până la urmă, că Alexandra reprezintă o dramă care s-a tot repetat de-a lungul anilor și e cazul să nu se mai repete. Și au fost în fiecare seară manifestații pașnice. Am fost la gardul Maternității, s-au aprins lumânări, s-au adus flori, s-au scandat ultimele cuvinte ale Alexandrei, care au fost: ”Nu am aer”, și s-a cerut dreptate pentru Alexandra, în ideea în care dacă este să moară cineva, măcar să moară într-o pace, în ideea în care vine și asistenta lângă el și un medic lângă el și își dă toată silința să fie bine, chiar dacă este să moară acolo, asta este, dar să nu moară nebăgat în seamă, să nu moară în dureri, cu apeluri, cu mesaje implorând să vină cineva să-i vadă durerea și să o ajute”.