Preotul Capelei de la Spitalul Municipal din Dorohoi, Teodor Ciurariu, consideră că Policlinica celui de-al doilea municipiu din județ este, probabil, ”cea mai modernă instituție de acest fel din zona Moldovei”.
Preotul dorohoian reușește, totodată, să facă un istoric al Spitalului Municipal din Dorohoi, istoric ”alcătuit în primii mei ani de activitate pastoral-misionară în această instituție după ce, în prealabil, am cercetat documente de arhivă de aici din Spital, cât și de la Arhiva județul Botoșani”.
Prezentăm, așadar, istoricul unității medicale din municipiul Dorohoi, așa cum a fost realizat de preotul Teodor Ciurariu:
La începutul epocii moderne, în cadrul procesului general de intensificare a activității industriale și comerciale pe teritoriul țării noastre, populația urbană crește apreciabil, impunând autorităților administrative o mai mare grijă pentru ocrotirea sănătății și o atenție sporită problemelor edilitar-gospodărești.
După 1821, populația orașului Dorohoi, formată în majoritate din meșteșugari, lucrători, negustori crește și ea, ajungând la 6049 locuitori în 1859, față de 4430 locuitori în 1831. La cererea insistentă a cetățenilor se înființează la Dorohoi, la 16 iulie 1827, farmacia "Hygeia"-prima instituție sanitară din această localitate urbană.
Starea sanitară precară a populației impunea, însă, înființarea și a unui spital la Dorohoi, reședința ținutului cu același nume. Apelurile locuitorilor la forurile superioare se întețesc după ce, la 31 ianuarie 1858, marele propietar dorohoian Mihail Stefanovici donează suma de 500 galbeni și casele din Mihăileni pentru întreținerea unui spital în oraș cerând doctorului Constantin Vârnav, fiu al acestor locuri, să sprijine această măreață operă de binefacere. De această dorință stringentă a obștei târgului Dorohoi va ține seama Alexandru Ioan Cuza, primul domn al statului român modern. Astfel, prin depeșa telegrafică nr. 684 din 8 septembrie 1862, semnată de Carol Davila, se făcea cunoscut conducerii orașului Dorohoi: "Cu ocazia unificării serviciului sanitar, Maria Să Domnitorul au întărit înființarea a 15 paturi de bolnavi orașului de acolo".
Printr-o altă adresă, datată 6 martie 1863, semnată de același Carol Davila, inspector general în Direcția Serviciului Sanitar București, se făcea cunoscut că "Spitalul ce s-a hotărât de guvern a se înființa în acel oraș urmează a se deschide chiar în anul acesta.... Vă invit că să îngrijiți mai din vreme un local potrivit cu așezarea unui asemenea stabiliment de binefacere ce are a fi compus din 15 paturi, căci darea acestui local privește în sarcina acelei onor municipalități".
Pentru ca spitalul să poată funcționa de la 1 octombrie 1863, așa cum au stabilit forurile superioare, autoritățile locale, la recomandarea doctorului Sigismund Cherubach -medicul primar al districtului, au acceptat să repare, din fondurile proprii, casele donate de d-na Ana Curt, care se aflau pe locul actualului spital. Că spitalul și-a început activitatea la 1 octombrie 1863 rezultă și din adresa nr. 5596 din 16 august 1863 a Direcției generale a serviciului sanitar București prin care se cerea conducerii orașului să organizeze licitație publică pentru aprovizionarea Spitalului din Dorohoi, "care se va deschide la 1 octombrie 1863", cu 15 stinjini lemne necesare pentru perioada 1 octombrie 1863-1 iulie 1864.
Pentru conducerea spitalului s-a înființat o ”Epitropie", care se îngrijea de dotarea și extinderea spitalului, creșterea numărului de paturi, îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor internați, asigurarea personalului sanitar etc.
La nivelul districtului, în virtutea Decretului domnesc nr. 682 din 25 august 1863, s-a înființat ”Comisia spitalicească" formată din prefectul districtului (județului), președintele municipalității, medicul primar al districtului și medicul orașului, care avea în atenție și spitalul nou creat în Dorohoi.
Primul medic al spitalului a fost doctorul Anton Sobotec (director al spitalului în perioada 01 octombrie 1863 – 14 aprilie 1868), care s-a confruntat cu foarte mari greutăți în primii 5 ani de funcționare a spitalului, reușind să înlăture unele din ele. În 1868 este înlocuit cu doctorul Vasile Mihăilescu (director al spitalului în perioada 15 aprilie 1868-9 februarie 1905) care, de asemenea, a depus eforturi susținute pentru consolidarea spitalului. Astfel, în 1869 spitalul se extinde cu 10 paturi, fapt ce a făcut ca din 1872 să fie încadrat un al doilea medic, secundar, dr. H. Blber. Din același an, spitalul orășenesc devine spital județean.
Spitalul este subordonat direct serviciului sanitar al județului, în cadrul căruia funcționa ”comisia spitalicească ce se preocupă, în special, de baza materială a acestei insituții sanitare". Din această perioadă avem un document prin care se solicită primarului un ajutor financiar pentru a remedia bucătăria spitalului, distrusă ”cu ocazia ploilor" și prin urmare nu se mai ”puteau prepara bucate" pentru bolnavi. Tot din arhivele naționale avem un document cu ”obiectele de înzestrare" necesare spitalului în care se solicită ”îmbrăcăminte, așternuturi, obiecte de lemnarie și alte lucruri necesare bunei funcționari a instituției".
Spitalul a fost implicat și în Războiul de Independență, cât și în Primul Război Mondial.
În anul 1885 numărul paturilor crește la 30 din care 20 ale județului și 10 ale comunei. În anul 1889 spitalul județean funcționa cu 50 de paturi, din care 20 întreținute din fondurile județului și 30 din fondurile statului, acestea din urmă ajungând la 18 mii lei anual. Evidența utilizării sumelor bugetare se ținea separat: secțiunea județului și secțiunea statului. Tot cu cheltuiala statului se mai întreținea și un lazaret de pelagrosi, care funcționa în general între 10 mai și 10 august ale fiecărui an.
În ultimul deceniu al secolului trecut, spitalul continuă să funcționeze tot cu 50 de paturi, din care 30 întreținute de stat. Din cauza reducerii subvențiilor de la stat, lăzăretul pentru pelagrosi a fost desființat un timp. Numărul bolnavilor spitalizați este însă în continuă creștere. Astfel, în 1896, au fost spitalizați 1045 bărbați, 637 femei, 48 băieți și 32 de fete.
Pe lângă aceste internări medicul spitalului a mai tratat prin consultații gratuite 3458 bolnavi. Vasile Mihăilescu, medicul primar al spitalului, propune autoritatilor judetului, în 1896, înfăptuirea următoarelor măsuri: construirea unui pavilion pentru băi, o camera mortuară izolată de clădirea spitalului, o ghețărie, împrejmuirea terenului, numirea unui medic secundar și sporirea numărului de îngrijitori. Aceste dorințe ale medicului de spital se vor înfăptui abia în primele decenii ale secolului nostru, prin grija medicului primar al orașului, doctor N. Crivet. Sub îndrumarea acestuia se amenajează un pavilion de boli contagioase pe lângă spital, se dotează serviciul sanitar cu aparatură necesară dezinfectiilor, se adoptă noi măsuri pentru combaterea bolilor contagioase, îngrijirea ambulatorie a bolnavilor din câmpul muncii, înființarea unui spital cu 20 paturi pentru comunitatea evreiască și altele.
În anul 1914, spitalul județean Dorohoi era încadrat cu un medic primar, un medic secundar, 2 subchirurgi și o moașă supraveghetoare. Această încadrare se va menține și între cele două războaie mondiale, deși numărul bolnavilor crește de la an la an. Medic primar întâlnim acum pe D. Aronovici, director fiind Moisescu Ioan (1 noiembrie 1910-31 martie 1919).
Casele vechi în care funcționa spitalul devenind necorespunzătoare, în urma demersurilor făcute de organele locale, Ministerul Sănătății Publice și Ocrotirii Sociale a aprobat, în 1926, suma de 7 milioane lei pentru construirea unui nou local. Astfel va fi construită actuala secție de chirurgie.
Încă din septembrie 1926, a sosit în Dorohoi arhitectul Ionescu din Ministerul Sănătății care, împreună cu primarul orașului, Ștefan Scriban, a hotărât punerea pietrei fundamentale a clădirii spitalului. Doctorul C. Vereanu (director al spitalului în perioada 1 aprilie 1919–31 ianuarie 1944), medicul șef al spitalului, în perioada 1926-1944, a depus eforturi susținute pentru construirea noului local de spital, unde veneau să-și caute sănătatea tot mai mulți bolnavi. Construcția noului spital județean a fost sprijinită și de poetul Ion Pillat, deputat de Dorohoi în Parlamentul României, vicepreședinte al Comisiei Deputaților și apoi președintele Consiliului Județean Dorohoi.
Deși județul și orașul au căpătat un nou local, care va deveni secția de chirurgie, spitalul județean nu făcea față solicitărilor tot mai numeroase ale cetățenilor bolnavi din zona, din cauza numărului mic de paturi și de medici că și a condițiilor materiale modeste în care-și desfășura activitatea.
Abia în anii de după război, spitalul din Dorohoi va cunoaște o dezvoltare apreciabilă atât sub aspectul bazei materiale cât și al activității medicale propriuzise. Astfel, mai târziu s-au luat măsuri pentru lărgirea spațiului, construirea unui bloc alimentar, înzestrarea spitalului cu instrumentar și aparatură medicală nouă, sporirea numărului de medici și cadre cu pregătire medicală etc., toate pentru apărarea sănătății oamenilor, pentru apărarea vieții lor.
Imediat după război începe organizarea spitalului pe secții: interne, chirurgie, contagioase, la care se vor adaugă ulterior secțiile de obstetrică-ginecologie și TBC. Numărul paturilor ajunge la 140, în anul 1948, când se înființează în cadrul spitalului o secție de pediatrie și se pun bazele unui laborator de analize medicale.
În perioada anilor 1950-1960, asistența spitalicească își extinde sfera de cuprindere prin mărirea spațiului de spitalizare, iar secțiile de specialitate se profilează tot mai mult în rețele care îndrumă și controlează activitatea de specialitate de pe întreg teritoriul arondat spitalului. Crește numărul cadrelor medicale la 27, iar al cadrelor medii la 85.
La finele anului 1989, Spitalul Municipal Dorohoi dispunea de 999 paturi, 146 medici, 6 chimiști, 425 cadre medii, 203 cadre de servire și 137 cadre tehnico-administrative.
De la începutul anului 2001 și până în prezent se asigură asistență medicală de specialitate (spitalicească și ambulatorie) pentru circa 35.277 locuitori din municipiul Dorohoi și 54.217 locuitori din comunele arondate.
În 2001 spitalul avea 624 paturi, în 2002 - 520 paturi, în 2003 - 340 paturi spitalizare continuă și 25 paturi spitalizare de zi, iar în 2008 - 343 paturi de spitalizare continuă, 30 paturi spitalizare de zi.
Din iulie 2010, Spitalul Municipal Dorohoi dispune de 338 paturi de spitalizare continuă și 30 paturi spitalizare de zi.
Directorii spitalului, de la infiintare si pana in prezent, au fost: Dr. Sobotec Anton (01 octombrie 1863-14 aprilie 1868), Dr. Michailescu Vasile (15 aprilie 1868-09 februarie 1905), Dr. Apostoleanu Ioan (10 februarie 1905-31 octombrie 1910), Dr. Moisescu Ion (01 noiembrie 1910-31 martie 1919), Dr. Vereanu C-tin (01 aprilie 1919-31 ianuarie 1944), Dr. Popovici Alexandru (01 februarie 1944-30 septembrie 1945), Dr. Mihailiuc Nicolae (01 octombrie 1945-31 martie 1949), Dr. Segal Cezar (01 aprilie 1949-31 mai 1950), Dr. Marcovici Leon (01 iunie 1950-30 iunie 1951), Dr. Sut Mendel (01 iulie 1951-12 ianuarie 1952), Dr. Serban Petru (13 ianuarie 1952-31 martie 1957), Dr. Haier Solomon (01 aprilie 1957-30 noiembrie 1957), Dr. Danilof Berleiev (01 decembrie 1957-30 iunie 1977), Dr. Dragan Victor (01 iulie 1977-28 februarie 1986), Dr. Banila Tanase (01 martie 1986-10 noiembrie 1989), Dr. Ciubotariu Valerian (12 februarie 1990-02 iunie 1997), Dr. Gherasim Stelian (02 iunie 1997-13 noiembrie 1998), Dr. Baranyi Attyla (13 noiembrie 1998-27 mai 1999), Dr. Gherasim Stelian (27 mai 1999-12 iunie 2000), Dr. Baranyi Attyla (12 iunie 2000-01 aprilie 2003), Dr. Vamvu Emilian (01 aprilie 2003-16 februarie 2006), Dr. Andries Valerian (16 februarie 2006-25 noiembrie 2013), Dr. Gherasim Stelian (26 noiembrie 2013-10 august 2015), Dr. Vamvu Emilian (11 august 2015-30 iunie 2018), Dr. Anton Sergiu-Bogdan (01 iulie 2018-04 iunie 2020), Dr. Andries Valerian (05 iunie 2020-prezent).
