La 81 de ani, Valeria Niculescu face în fiecare dimineață naveta 50 de kilometri, pe ruta Botoșani – Mihăileni, unde lucrează ca singurul medic de familie activ pentru o comunitate de câteva mii de persoane.
Face asta de 14 ani, de când fostul medic de familie din comună a devenit primar, iar de atunci nu s-a mai găsit nimeni disponibil.
Într-o discuție cu jurnalistul Libertatea, „doamna Valeria”, așa cum îi spun pacienții, precizează că regretă fuga tinerilor de medicina de familie, pe care o numește „o meserie onorabilă și frumoasă”.
Valeria Niculescu, la 81 de ani, își începe ziua la ora 7 pregătindu-se să facă naveta. Nu s-ar fi gândit niciodată că va ajunge aici. Același lucru pe care îl făcea și acum 50 de ani, imediat după ce a terminat Facultatea de Pediatrie la București, când a primit repartizare în comuna Unțeni, județul Botoșani, scrie Libertatea.
Doamna Valeria și-a legat toată viața de acest județ, iar astăzi locuiește chiar în municipiul-reședință, în Botoșani. De aici se pornește peste 50 de kilometri în fiecare dimineață, după ce se trezește și își pregătește o trusă pe care o are în permanență la ea. Merge până la granița dintre județele Botoșani și Suceava, comuna Mihăileni, unde lucrează ca medic de familie; singurul medic pentru cele câteva mii de persoane din zonă.
„Mi-a spus că închide definitiv cabinetul, cum să las așa?”
A primit un telefon acum mulți ani de la primarul din Mihăileni, după ce împlinise anii să iasă la pensie. Doamna Valeria își amintește că era singurul medic de familie pensionar în județ care nu lucra atunci în altă parte. Iar primarul, la rândul lui, este medic: doar că el a candidat la alegeri, a câștigat și nu-și putea continua activitatea la dispensar fiindcă nu-l lăsa legea. Așa că a rugat-o pe ea să vină și i-a promis că n-o să-i lipsească nimic.
„Eram singurul medic pensionar disponibil și vă spun, știam unde e Mihăileniul, știam că îmi va fi atât de greu, dar m-a convins fiindcă mi-a spus că altfel trebuia să închidă definitiv cabinetul și nu mai era niciun alt doctor în zonă. Cum să las așa? Nu am crezut niciodată că am să mă obișnuiesc, mi se părea cumplit gândul să mă trezesc dimineața să iau autobuzul, mai ales că nu am mașină, și să merg atâta drum. Dar astăzi m-am obișnuit”, spune medicul.
Mai mult, în timp, mersul în continuare la serviciu îi asigură o nevoie și de socializare: „Aici, în Botoșani, sunt singură, am un băiat căsătorit care e la Sibiu, soțul nu mai e de mulți ani. Aveam și timp – ce să fac, să stau să mă uit la telenovele? Să știți că nu prea îmi plac”.
Grija doctoriței de 81 de ani: să nu pună bătrânii de la sat pe drumuri inutile
La 81 de ani, femeia se gândește în continuare întâi că oamenii de la țară sunt în vârstă, le este greu să se deplaseze și încearcă să rezolve pe cât posibil fiecare problemă a lor direct la dispensar. Când lucra în oraș spune că se simțea mai mult ca la dispecerat, iar tot ce făcea era să scrie bilete de trimitere – „du-te acolo, du-te dincolo și tot așa”.
„La țară nu prea îți vine să faci asta. Cum să trimiți pe cineva la Botoșani când aproape că s-a desființat traseul de microbuz și practic nu ai cu ce merge dacă nu ai mașina proprie? Cu «ia-mă nene!»? Este un sentiment foarte frumos să poți să rezolvi problemele omului aici, la țară, unde nu ai toate specialitățile la un drum distanță.”
Iar succesul de la Mihăileni, crede doamna Valeria, se datorează echipei: are două asistente cu care lucrează în permanență, iar primăria o sprijină cu tot ce are nevoie. Până și dispensarul arată, spune doctorița, ca un conac boieresc renovat. E ca locul la care a visat dintotdeauna să-și petreacă bătrânețile, doar că n-ar fi crezut niciodată c-o va face muncind și că îi va plăcea la fel de mult ca în prima zi.