Oamenii de știință din toată lumea au lucrat la viteze record pentru a dezvolta vaccinuri precum cel de la Pfizer (BNT162b2) sau cel de la Moderna (mRNA-1273). Astfel, mai multe entități de reglementare, precum Administrația Alimentelor și Medicamentelor din SUA (Food and Drug Administration), au acordat autorizație de urgență acestor vaccinuri, care pot declanșa un răspuns imun eficient împotriva SARS-CoV-2.
Totuși, studiile au demonstrat că producția de anticorpi cauzată de serul anti-COVID, cât și activitatea de neutralizare a virusului în rândul pacienților vaccinați diferă de la caz la caz. Totodată, anticorpii obținuți în urma vaccinării ar putea să nu fie utili împotriva noilor variante ale SARS-CoV-2.
Așadar, eficacitatea acestor vaccinuri ar trebui să fie evaluată pentru a înțelege corelația între nivelurile de anticorpi induși după vaccinare cât și activitatea lor de neutralizare împotriva SARS-CoV-2 și a variantelor.
Studiul realizat de bioRxiv
În acest context, un studiu publicat recent de bioRxiv arată cât de eficiente sunt vaccinurile de la Pfizer și Moderna împotriva variantelor B.1.1.7, B.1.525 și B.1.351.
Potrivit acestuia, toți participanții care au fost vaccinați cu Moderna sau Pfizer au înregistrat o cantitate de anticorpi eficientă împotriva proteinelor spike ale SARS-CoV-2 și variantelor sale. Totuși, nivelurile de imunoglobulină G care sunt specifice împotriva proteinei spike și titrelor de neutralizare au diferențiat semnificativ.
Mai mult, a fost observată și o corelație pozitivă între nivelurile de imunoglobulină G și titre ID50 ale serului atât în SARS-CoV-2 cât și variantele sale.
Autorii studiului au conchis prin a puncta că un nivel ridicat de imunoglobulină G anti-spike oferă o protecție mai bună împotriva SARS-CoV-2 și variantele sale. Astfel, este necesară o monitorizare longitudinală a nivelurilor specifice de imunoglobulină G prezente în seruri pentru a determina eficacitatea vaccinurilor împotriva SARS-CoV-2 și a variantelor.