Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare! Cati dintre noi isi mai amintesc poezioara inflacaratului comunism?

De la doctrina comunista invatata de soimi, pionieri, utecisti si comunisti pe altarul cincinalelor, am devenit o societate de-buna-voie-si-nesilita-de-nimeni obedienta, vedem viata in culori, dupa interese si conjuncturi meschine, trecem cameleonic de la rosu la galben si de la galben la portocaliu.

Comunismul a ajuns la apogeu! Fara durere si constrangeri, suntem controlati zi de zi, ceas de ceas, intr-un mental colectiv menit sa ne tina treaza nevoia disperata de a fi bagati in seama.

Obedienta fata de partid a capatat o noua orientare: slugarnicia si ascultarea nu mai inseamna sa lauzi si sa preaslavesti, ci sa ataci agresiv, sustinut si pana la capat adversarul. Indiferent ca el, potentialul adversar, da dovada de capacitati intelectuale, artistice sau de oricare alta natura!

Niciodata nu am fost atat de importanti!

Daca doctrina comunista ne facea partasi la minunea nemaintalnita a societatii multilateral dezvoltate, PNLPDLPSDUDMRPRM-riada ne incolteste, ne starneste unul impotriva celuilalt, ne stapaneste.

Partidul te vrea tuns, roacare!, spuneau comunistii odinioara. Astazi, partidul te vrea pur si simplu! Fara preludiu sau declaratii demodate…

Exista un termen aparent pretentios – ENANTIODROMIA, care inseamna transformarea unui fenomen in opusul sau, pentru ca sub noua forma sa supravietuiasca nestingherit.

20 de ani i-au trebuit comunismului sa ne re-aduca la aceleasi disperari. Uriasa datorie internationala, pentru care romanii au stat in intuneric si au mancat pe cartela, a imbracat acum hainele unei crize economice in numele careia ne rationalizam singuri mancarea, intr-o auto-disciplina la care nici macar comunistii nu au sperat.

In rest, si astazi, ca odinioara: Partidul e-n toate, e-n cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare!

Si de 20 de ani tot ramanem cu ochii in soare!

In unele parti, soarele mai si straluceste. Sucevenii, miruiti mai des si binecuvantati de spiritul lui Stefan cel Mare, sunt curtati de toti ministrii si de presedintele tarii, Lumina Sfanta rasare acum tot de la Suceava. E de ajuns sa pocneasca din aripi Gheorghe Flutur, ca roiesc in jur ministri, secretari de stat, oameni de afaceri!

Niciunul dintre mai-marii vremii nu a facut un pas la dreapta, la 40 de kilometri, pentru a spune politicos Buna ziua! Nici macar la Zilele Eminescu, din ianuarie, Elena Udrea nu si-a aruncat privirile catre noi, preferand sa se plimbe cu sania zornaitoare prin muntii Bucovinei! Alta data, ne-am zis!

Nu avem noroc in fiecare an de dezastre, pentru ca numai asa mai vin sefii statului la Botosani, sa manance fasole cu carnati!

Oricum, am ramas tot cu ochii in soare!

Pana cand din cer a poposit Geoana, venit cu elicopterul la Botosani. In campanie, bineinteles, cu partidul dupa el! La fel Antonescu, in boare de Crin electoral, ca o fata mare la petit.

Acum suntem iar cu ochii in soare.

Pana la toamna. Va fi o vara inversunata, plina de injuraturi de serviciu, cu bere din belsug. Pana ne vom trezi, alegerile or fi trecut de mult.

Numai sa nu vedem IGHEN in fata ochilor!
 

(F.Tonita)