de Ovidiu Bojan, fost judecător:
Mă deranjează foarte tare când politicienii lansează în spațiul public inițiative legislative care dovedesc fie totala ignorare a legislației și principiilor de drept, deși orice om politic responsabil aflat în vârful piramidei ar trebui să se consulte cu juriști înainte de a face propunerile, publice, fie, așa cum mă tem că se întâmplă cel mai des știind că aceea inițiativă este imposibil de pus în practică sau complet lipsită de efectele dorite de public exclusiv pentru a câștiga capital electoral.
Așa și cu ințiativa lui Ludovic Oraban preluată cu tiluri de o șchiopă și care este o mare gogoriță dar pare a răspunde unui deziderat public și în consecință e întâmpinată cu aplauze furtunoase.
Ludovic Orban propune confiscarea averilor nejustificate. Sună foarte bine nu-i așa ?
Hai să vedem de ce această inițiativă e un simplu balon de săpun.
Ca să procedezi la confiscare trebuie să dovedești o faptă ilicită sau, așa cum e în cazul unor mari averi, zeci, sute, mii de acte ilicite.
Confiscarea e rezultatul unei sau unor fapte concrete, are caracter sancționator și nu poate fi aplicată nici pe suspiciuni, nici pe presupuneri. Gândiți-vă la ce abuzuri s-ar ajunge în clipa în care pedepse de orice fel, confiscarea e o pedeapsă complimentară( formulare mai nou utilizată-corect complementară), s-ar putea aplica pe presupuneri. Pedeapsa, sancțiunea se aplică pentru o faptă certă și dovedită. Ca să confiscăm ar trebui dovedit ilicitul și nu doar prezumat iar de dovedit ilicitul poate fi uneori imposibil.
Ca să nu fiu acuzat de partizanat o să exemplific nu cu un politician ci cu un oarecare. X se ocupă de furtul de lemne de 20 de ani. N-a fost niciodată prins, fie știe când și cum să opereze, fie are complicități, nu are importanță. X lucrează formal undeva pe salariul minim pe economie. În deceniile de furt a adfunat o avere impresionantă, are case, mașini, terenuri. E evident pentru oricine că din salariu nu putea dobândi o astfel de avere din salariul lui. Ce facem ? Omul vinde lemnul în piață la necunoscuți, le taie împreună cu alți doi care nu-l vor denunța că sunt coautori ai infracțiunii. Chiar dacă am afla de un furt săvârșit cine știe când există riscul să fi intervenit prescripția și chiar nu facem nimic.
Ar fi absurd să ne imaginăm că dacă, cumva îl surprindem acum la furat am avea oamenii și mecanismele să-i dovedim activitatea infracțională pe ultimii 20 de ani ca să putem concluziona că averea, în ansamblul ei a fost dobândită ilicit și nu doar cei 10.000 lei, valoarea transportului cu care l-am prins.
Situația e identică și în cazul unui politician , bugetar de felul lui, care are palate impresionante deși teoretic singurele lui venituri cunoscute sunt cele din salariu. N-ai dovedit faptele ilicite n-ai avere ilicită, adio confiscare.
Tot așa mii și mii de persoane care fac tot felul de învârteli, nefiscalizate și care trăiesc de zeci de ori mai bine decât plătitorii corecți de taxe și impozite.
Tot așa confrații noștri romi care își fac palate deși n-au alt venit legal decât ajutorul social.
Este o utopie să-și imagineze cineva că ai putea avea echipe complexe după fiecare din cei cu averi disproporționate scormonind ani și luni pentru a găsi și proba veniturile ilicite care de multe ori sunt rezultatul a sute și sute de mici șmecheri, înșelăciuni, activități comerciale neautorizate, etc, Dovedești 2-3 la o persoană, n-ai dovedit că averea sa în ansamblu e dobândită ilicit iar confiscarea pe presupuneri nu e doar ilegală dar ar face ca orice cetățean onest să poată fi victima abuzurilor cuiva.
Din păcate Ludovic Orban nu propune exact ceea ce am propus și eu și mulți alții, metoda prin care italienii au scăpat de capi ai mafiei care nu săvârșeau infracțiuni cu mână proprie așa că nu puteau fi inculpați, metodă inițiată de americani în cazul Al Capone și care, actualizată înseamnă controlul averilor în caz de disproporție vădită între venituri și averea deținută de titular și apropiați ai acestuia(familie sau chiar prieteni e numele cărora cel cercetat poate pune bunuri și valori)
Probabil nu sună bine în urechile domnului Orban „controlul averilor” dar e singura cale de a introduce un grad de disciplină în circuitele economiei paralele, cea nefiscalizată.
Cum am mai scris noi am avut o asemenea lege, legea nr. 18/1968 care prevedea la articolul 1 : „Poate fi supusa controlului, în condițiile prezentei legi, proveniența bunurilor oricărei persoane fizice, dacă sunt date sau indicii că există o vădită disproporție între valoarea bunurilor acesteia și veniturile sale și nu se justifică dobândirea licită a bunurilor.” Nu vi se pare corect ? Ai o avere mult mai mare decât justifică veniturile, organul fiscal , chemat să verifice, în cazul existenței disproporției sesizează instanța, care nu este penală, nu avem infracțiuni probate, și în fața căreia cetățeanul poate dovedi proveniența licită. Dacă nu poate face această dovadă sancțiunea nu este confiscarea chiar dacă impropriu îi mai spunem așa ci este impozitarea care poate fi și 70 și 80 și 90 %, decizia aparținând legiuitorului.
Lăsată așa, confiscarea averilor nejustificate e un balon de săpun. Pe de altă parte mă îndoiesc că vreun partid din România care beneficiază de sponsorizările și donații ale celor ce dețin averi a căror justificare e cel puțin discutabilă ar susține o asemenea inițiativă.
Altfel, inițiativa ar fi fost demult promovată dar uite că nici măcar un partid, nici vechi, nici noi nu propun controlul averilor preferând chestiuni cu impact mult mai mic asupra economiei și care ating un număr foarte restrâns de persoane, sigur nu din marii sponsori care nu-s nici pensionari nici nu trăiesc din salariul de bugetar.