de Ovidiu Bojan, fost judecător:
Spre mijlocul anilor 70 un criminal în serie teroriza Clujul. Acționa de luni bune fără ca cineva să pară capabil a-l găsi. Lumea îi spunea „omul cu ciocanul” pentru că își lovea victimele în zona occipitală cu diverse obiecte, atât de violent, încât la radiografii se vedea deformarea osoasă mare în aceea zonă.
Dacă rețin bine făcuse în total 8 victime pe parcursul a doi ani și jumătate fără ca anchetatorii să se fi apropiat de el.
Fiind student în Cluj și făcând practica la procuratura județeană așa cum se numea atunci pachetul de pe lângă tribunal, cel care are competența cercetării în caz de omor, mizând ce-i drept și pe orgoliul procurorului de caz l-am rugat să-mi aducă dosarul criminalului, dosarul însemnând evident mai multe volume. Am studiat dosarul lui Romulus Vereș, cel poreclit „omul cu ciocanul” din scoarță în scoarță, încercam să pricep nu doar mecanismele mentale ale criminalului dar și cum a fost posibil ca un individ cu o pregătire școlară modestă, cu un nivel intelectual altfel, foarte modest, să acționeze ca un „geniu” al răului fără să lase urme sau indicii.
Nu e ușor să pătrunzi în labirintul unei minți criminale atât de diferit de drumul drept cu vreo două intersecții al minții normale dirijată de nevoi și instincte comune, ușor de înțeles.
Cum tata fusese avocat și avusese și el un caz de omor multiplu săvârșit de un bolnav psihic, știam foarte bine că autoritățile comuniste condamnau la moarte fără ezitare orice criminal care făcea vâlvă în comunitate, indiferent cât de nebun era făptașul, dovada că autoritățile funcționează și infractorii răspund era mai importantă decât starea mentală a făptașului.
Romulus Vereș n-a fost condamnat și în primăvara lui 1990 l-am găsit la Nucet ( el era internat la Ștei (orașul Petru Groza pe vremea comuniștilor) dar fusese transferat la Nucet pentru o afecțiune gastrică.
Le mulțumesc și azi celor din Poliția Bihor care mi-au facilitat găsirea lui Vereș și accesul la acesta pentru a face un material pentru televiziunea Oradea.
I-am luat și un interviu în „cușcă”, cum era botezat pavilionul pentru bolnavi psihic agresivi de la Nucet. Interviul a fost dezamăgitor, Vereș nu mai avea nimic din combinația letală a creierului său, era doar un nebun care povestea cum a inventat el locomotive cu abur și l-a vindecat pe medicul de lângă el de nu știu ce boală.Interviul îl am și azi dar din păcate pe casetă VHS și n-am găsit niciodată timpul necesar pentru a-l transfera în digital.
Despre omul cu ciocanul s-a considerat în timpul anchetei că ataca victimele pentru a-și satisface pornirile sexuale. S-a ajuns la concluzia asta pentru că majoritatea erau găsite dezbrăcate, pe spate, cu picioarele depărtate. Nu știu câți ați fi suportat să vedeți femei cu bucăți de piele și mușchi tăiate inclusiv de pe față sau cu plăgi înțepate conice semn că asasinul nu doar le înțepa ci și învârtea cuțitul în rană, explicația oferită fiind aceea că în acest fel ar fi provocat spasme musculare involuntare victimelor accentuând senzația de plăcere a criminalului.
În nici una din victime nu au fost găsite urme de spermă care ar fi restrâns cercul de suspecți, ar fi putut duce la excluderea unora în baza expertizelor ce se puteau face la aceea vreme.
Nu s-au găsit amprente, nu s-a găsit nimic care să ducă spre criminal. La o singură victimă s-au găsit niște fire de păr străin și rețin bine adresa Interpol București către Interpol Wiesbaden și răspunsul privind posibilitățile de identificare a unei persoane după firele de păr. Nu existau teste genetice așa că analiza firelor de păr ducea la un rezultat de excludere – firele de păr sigur nu aparțin persoanei x sau pot aparține acesteia, insuficient pentru a oferi certitudini.
Într-un alt loc s-a găsit un bilet de autobuz presupus a nu aparține victimei care însă nu conținea amprente sau alte informații utile.
Cum cazurile reapăreau cu același modus operandi tot mai multe forțe au fost mobilizate pentru prinderea criminalului. Asta cu atât mai mult cu cât la un avizier din piața Mihai Viteazul din Cluj, unde erau puse anunțuri de mică publicitate, a apărut la un moment dat un anunț cu un text pe care îl redau aproximativ : „Omul cu ciocanul te lovește la occipital și te regulează mortal” sau ceva de genul. Evident nicăieri în presă nu apăruse vreo informație despre zona capului în care lovește criminalul. Modul în care era confecționat textul aplicat pe hârtie dovedește iar inteligență pentru că nu era făcut din tăieturi din ziare care puteau oferi eventual niște detalii despre ziarele folosite, date ale acestora ci cu litere făcute din gumă. Scrijelind cu lama o literă din gumă nici o persoană nu va prezenta caracteristicile scrisului său, nu faci litera așa cum o scrii și în consecință nu va apare nici un element specific scrierii de mână ce ar putea fi identificat de o expertiză grafologică.
Una din victime a scăpat cu viață, deși pe radiografie se vedea violența loviturii primite cu înfundarea calotei craniene. Nici ea n-a putut da nici o informație cât de cât utilă. A venit de la cumpărături, a intrat în casă, nu a văzut sau simțit nimic suspect, a lăsat jos plasa cu cumpărături și brusc s-a făcut întuneric. Era tot ce își amintea.
Într-un alt caz la care eu am avut dubii privind lipsa vreunui complice victima fusese trecută peste un gard de vreo doi metri înainte de aruncarea în apă. Cum să treacă un individ fără calități fizice deosebite un corp inert de 60 kg peste un gard de 2 metri ?
Răspunsul procurorului a fost că bolnavii psihici în criză au o forță incredibilă.
Am citit declarația olografă (de mână proprie ) a inculpatului și am rezistat vreo 12 pagini după care am abandonat. Lumile descrise de astfel de bolnavi sunt uneori extraordinare și dacă treci peste premiza nebuniei sunt uneori mai coerente și logice decât cea a oamenilor normali. Ajungi să te întrebi dacă haosul și prostia din jur sunt normalitatea în contrast cu o lume plină de rigoare și consecvență. Nu toți bolnavii psihici sunt haotici, unii au o ordine interioară net superioară celorlalți.Nu puțini sunt devianții psihici care se remarcă prin rigoare și ordine ce depășește cu mult oamenii obișnuiți. Am discutat ulterior cu bolnavi psihici, oameni dotați și bine pregătiți intelectual la care dacă acceptai premisă ( de exemplu că e Napoleon), de acolo încolo totul era coerent și logic. Mult mai coerent decât la oameni normali care judecă realitatea deseori contradictoriu cu opinii nu doar în în funcție de poziția subiectivă pe care se situează dar și de la un moment la altul în funcție de poziționarea proprie față de eveniment sau persoane. Citesc zilnic astfel de postări care critică azi ceea ce lăudau ieri nu pentru un gest sau acțiune ci la modul fundamental, același grup de persoane fiind și onest și profesionist când soluția convine și un clan de politruci când soluția nu convine, deși e același grup cu aceeași componență.
Cum cercetările băteau pasul pe loc s-a apelat la polițistul de legendă, probabil unicul care supraviețuise epurărilor comuniste (și ăia i-au schimbat pe toți din poliție și justiție cu rezultate dezastruoase timp de mulți ani, când personaje slab pregătite și fără experiență fără profesioniști de la care să învețe meserie, au ocupat întregul domeniu al cercetării și tragerii la răspundere penală, deseori făptașii fiind mult mai bine pregătite decât cei chemați să-i prindă)
Sosit la Cluj, Ceacanica e remarcat că faptele fuseseră săvârșite la ore diferite așa că a considerat că e vorba fie de o persoană care lucrează în ture fie de un pensionar. La forța demonstrată de agresor era improbabil să fie un pensionar de vârstă iar față de modul de acțiune era extrem de probabil să fie o persoană pensionată tocmai pentru o afecțiune psihiatrică. A și zonat faptele, zone de acțiuni mari în primă parte în zona gării iar apoi Gheorghieni.
A cerut o listă cu toți pensionarii cu afecțiuni psihiatrice. Deși Vereș, fost mecanic de locomotivă, după ce ignorase semnele de circulație în gara Huedin sau Aghireș, nu mai rețin exact, trecând ca fulgerul prin gară și explicând că niște drăcușori i-au spus să nu oprească, fusese pensionat medical, nu apărea pe listă. Au fost audiați mii de oameni, au fost verificați o mulțime de pensionari de boală inclusiv în blocul unde locuia Vereș. Din fericire Ciacanica discuta și cu persoane întâlnite întâmplător prin imobilele verificate așa că în blocul respectiv discutând cu femeia de serviciu a aflat de un nebun care împărțise nu știu ce afișe porno și ce manifestări mai avusese de i-a stârnit interesul lui Ceacanica. Ajuns la ușă, a sunat, Vereș a deschis ușa, a vrut să o închidă la loc dar Ceacanica a pus piciorul în prag.Nu știu ce schimb scurt de cuvinte a fost între cei doi, cert este că s-a întors către colegii care îl însoțeau, spunându-le :„-Ăsta e !” Ce fler deosebit l-a făcut să spună asta, nimeni nu știe.Ce mecanisme îl făceau pe Ciacanica să nu fie doar un polițist meticulos și extrem de inteligent dar să și aibă un semenea fler de copoi, nu cred că știe cineva.Cert este că era atipic și nerepetiv în anchete și că în cazul unui omor dintr-o comunitate mică, unde nu se găsiră urme a lansat zvonul că a fost prins criminalul și se organizează reconstituirea. A încercuit zona și i-a luat la întrebări pe toți curioșii veniți să participe printre care, evident era și criminalul care n-a rezistat tentației de a afla cine fusese încălțat cu crima lui.Dacă n-ar fi fost lansat masiv zvonul cu prinderea ucigașului, probabil criminalul nu s-ar fi simțit în siguranță și n-ar fi venit să asiste la o cercetare la fața locului.
Ulterior, în ceea ce-l privește pe omul cu ciocanul, s-a constat că Vereș corespundea și zonelor de acțiune, acesta mutându-se din zona gării în carterul Gheorghieni
În casa lui Vereș a fost găsit un carnețel de notițe în care două date în care el povestea de niște drăcușori care l-au dus să vadă moartea unor femei corespundeau cu date ale unor crime. La fantasmele din carnețel, poveștile cu draci și forțe întunecate era prea puțin pentru probarea crimei mai ales că nu toate faptele aveau corespondent în carnețel.
Studiind dosarul am înțeles de ce nu a fost trimis Vereș în judecată. Lipsa probelor, suspiciunile că nu ar fi acționat o singură persoană, lumea pe care Vereș ar fi descris-o la interogatoriu atât de departe de realitate ar fi născut o mulțime de speculații și de semne de întrebare. Acesta e motivul pentru care, ca niciodată, autoritățile comuniste au preferat să constate că inculpatul nu are discernământ și nu răspunde penal dispunând internarea saîn locul unui proces public în care s-ar fi aflat nu doar lipsa unor probe clare dar și posibilitatea existenței unor alte variante.
L-am întrebat pe procuror de unde convingerea atât de fermă că Vereș este criminalul și unicul criminal, convingere pe care probabil v-am indus-o prin modul de prezentare a faptelor mai ales că după ce s-a aflat în Cluj de el era posibil să apară și imitatori, teorie logică când în jurnalul lui Vereș doar 2 date corespundeau unor fapte.
Răspunsul procurorului (rău îmi pare că nu-i rețin numele doar prenumele Iuliu, cred) a fost dezarmant dar trecerea anilor l-a confirmat: pentru că de la prinderea lui Vereș nu au mai apărut astfel de fapte.
Nu vreau să mă gândesc câte supoziții, câtă isterie și revendicări de schimbare politică ar fi fost azi cu un criminal în serie ale cărei acțiuni ajung la urechile opiniei publice însoțite de zeci de răstălmăciri, floricele și informații false. Cum victimele au fost găsite în casele lor sau abandonate inclusiv în Someș ar fi fost imposibil de ascuns opiniei publice faptele sub aparența unor cazuri de dispariție ce poate presupune inclusiv plecarea voluntară a persoanelor de acasă. Ce s-ar fi întâmplat în media și în opinia publică constatând lipsa rezultatelor și continuarea crimelor ? Văzând dosarul lui Vereș, felul în care acționa, studiind victimele și programul acestora, fără să lase o urmă cât de mică, un dement capabil și să nu ejaculeze în victime dacă le-a abuzat sexual, am înțeles și o bucățică din mintea unui criminal și dificultatea de a te confrunta cu el, de a prinde astfel de personaje și faptul că aparența de prost și incult a unui criminal nu înseamnă că în aceea zonă a criminalității în care el acționează, o face prostește și amatoristic. Am cunoscut infractori incapabili să lege 2 fraze proști ca noaptea dar care pe zona lor infracțională erau străluciți. Uneori e vorba de specializare, alteori de un dat de la mama natură. Nu subestimați niciodată infractorii, e nevoie de multă istețime și înțelegere a reacției oamenilor pentru a inventa înșelăciunea prin metoda accidentul știind spaima și încercarea de rezolvare cât mai rapidă a problemei prin plata unei sume de bani.Metoda relevă și faptul că deși declarativ vrem justiție egală și fără corupție, marea majoritate e, în cazuri personale dispusă să apeleze exact la mijloacele pe care altfel, le condamnă vehement.
Nici anchetatorii n-ar fi trebuit să-l subestimeze pe Dincă și să jubileze așa cum au făcut-o după ce, știu ei bine cum au obținut recunoașterea crimelor dar fără probe suport. Nici Vereș, deși sunt convins că a fost bătut bine și supus la tot felul de presiuni, nu a recunoscut vreodată crimele. Un psihopat ca el care savura durerea victimei nu are reacțiile de răspuns la durere ale omului normal. Altfel n-am avea nici masochiști.
Mă gândesc ce bine ar fi dacă mulți oameni ar avea ocazia să cunoască cele de mai sus, poate și-ar schimba măcar în parte modul de a reacționa și a judeca totul chiar în lipsa oricărei experiențe în domenii ce presupun nu numai specializare dar și dexterități intelectuale deosebite.
Nu-mi fac iluzii, știu care este nivelul general de răbdare la citirea unui text așa că mulțumesc celor puțini care au avut răbdare și au ajuns cu lectura până aici.
Uitați-vă la fotografie. Ce vedeți în afara prototipului cetățeanului oarecare, mediocru și absolut comun? Și totuși e fotografia unui criminal în serie de o brutalitate rar întâlnite.