Din lumea mirifică a Ştefăneştilor, Marina Dragu ajunge într-o lume îngrădită de obiceiuri, reguli de mănăstire, greu de înţeles de mintea unui copil de 8 ani. Îi era dor de familie, de fraţii ei şi de jocurile copilăriei. Îşi aminteşte cum orice năzbâtie, orice zgomot avea o singură stavilă în casa lor: când la radio se auzea vocea lui Nicolae Iorga!
"Eram două fete şi un băiat, ne cam băteam cu perne, ne jucam şi noi ca copiii. În momentul în care vorbea Nicolae Iorga, tata spunea cu glas mai ridicat: vorbeşte Nicolae Iorga! În momentul ăsta era linişte, nu se auzea niciun bâzâit în casă, motiv pentru care, dat fiind că în biserică nu se vorbeşte, eu m-am gândit că Nicolae Iorga e fratele lui Dumnezeu", mărturisește Marina Dragu, într-un reportaj difuzat de Digi24 TV.
A trăit al Doilea Război Mondial. Abia împlinise 14 ani, şi familia a fost nevoită să plece în refugiu, la Bucureşti, de unde a fost trimisă apoi spre Giurgiu, fiind găzduiţi de un preot. "Refugiul a fost ceva cumplit...Am socotit că a pleca de acasă în necunoscut, cu ce era pe noi, era cel mai cumplit lucru care se putea întâmpla cuiva".
Acolo, în refugiu, îşi continuă şcoala, urmând clasa a V-a de liceu la Liceul Regina Maria din Giurgiu "Eram mai multe refugiate, eram cinci. Aşa s-a făcut că toate eram strălucite la învăţătură. Ştiţi cum ne chemau profesorii? Refugiata nr. 1, refugiata nr. 2, refugiata nr.3. E foarte trist ce vă spun".Revine acasă după un an de refugiu. În sărăcie, chin, lipsuri imense. "La facultate când am intrat, fiecare student avea nota socială şi nota la obiect. Cei care aveam pământ, copiii, studenţii ai căror părinţi aveau pământ, eram notaţi cu nota 2. Ei, asta a fost nenorocirea noastră după cel de-al Doilea Război Mondial. Pământul şi faptul că erau intelectuali", povesteşte Marina Dragu.
Originea "nesănătoasă" a urmărit-o aproape toată viaţa. "Am lucrat ca asistent aproape opt luni fără să primesc salariu. Fiindcă aveam origine socială nesănătoasă. Şi atunci eu i-am spus tatei: tată, eu plec la Bucureşti să-mi găsesc un loc".
În "bagaj", tatăl i-a pus şi două sfaturi pe care Marina Dragu le-a ţinut minte toată viaţa.
"Şi m-a luat şi mi-a spus aşa... când o să ai ceva pe suflet, o greutate şi o să vrei să spui ceva cuiva, să nu te încrezi în nimeni. Să te duci la un copac într-o grădină publică sau unde o să găseşti tu un copac şi să spui: măi copacule, uite ce mă apasă".
Chiar dacă biologia a fost una dintre cele mai mari preocupări ale Marinei, nu a reuşit să lucreze în domeniu. Statul a vrut ca ea să fie geolog tehnic. Dar până la urmă, din cauza pământului pe care îl deţinea familia ei, a fost dată afară şi din Comitetul Geologic.
A devenit ghid colaborator extern, reprezentantă a Ministerului Culturii în lume. Timp de 40 de ani a vizitat sute de ţări şi a cunoscut diverse personalităţi, ca Anthony Quinn. "Deodată am încremenit uitându-mă la acel bărbat care mi-a spus: Marina, please, don't tell me I am Anthony Quinn, la care eu i-am spus: You are Anthony Quinn! La care el mi-a spus: Please, shut up, Marina! Şi bineînţeles că nu am mai scos niciun cuvânt. Asta a fost una dintre cele mai mari surprize ale vieţii mele ca ghid, fiindcă era actorul meu preferat", povesteşte ea în materialul filmat pentru Digi 24 TV."M-am născut într-o casă înconjurată de 2 hectare de crâng, încât pot să spun că am trăit într-un fel de sălbăticie. Eu mă rugam la Zâna Florilor să găsesc cele mai frumoase flori, prindeam fluturii cei mai frumoşi", își amintește Marina Dragu.
Astăzi, la 86 de ani, Marian Dragu este biolog și ghid turistic şi luptă pentru protejarea mediului.