Pictorul Constantin Piliuță s-a născut la 4 februarie 1929, la Botoșani. A urmat cursurile la Colegiul Național „A.T. Laurian” din municipiul Botoșani și, apoi, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, în perioada 1945 – 1949, sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, scrie Agerpres.
Potrivit sursei citate, a debutat în 1956, la București, și a participat apoi, cu regularitate la anuale de stat și la expoziții de artă românească în străinătate (1964 - Moscova; 1965 - Delhi; 1966 - Budapesta, Zagreb, Belgrad; 1969 - Moscova; 1970 - expoziția internațională de la Varșovia; 1974 - Atena, Cairo, Damasc, Teheran, Tunis, Moscova, Berlin, Glasgow; 1975 - Lisabona, Ankara, Atena; 1976 - Praga, Istanbul; 1977 - Paris, Copenhaga, Beijing, Shanghai, Ankara, New Delhi, Sofia; 1978 - Teheran, Lisabona, Lakewood-Ohio, Milwakee Wisconsin; 1979 - Madrid, Ottawa, Ciudad de Mexico; 1994 - Munchen) și la aproximativ 20 de expoziții personale (București, 1957, 1962, 1968, 1972; Veneția, 1967; Havana, 1969; Malmo - Suedia, 1970, Odorheiul Secuiesc, 1971), potrivit lucrării „Dicționarul artiștilor români contemporani" (Editura Meridiane, 1976) și https://alexisart.ro/.
Constantin Piliuță a lucrat pictură de șevalet, grafică, scenografie pentru teatre din Botoșani și București, frescă. În desen și în pictură, înțelese ca modalități tradiționale de exprimare, rămâne adeptul unui figurativ care își găsește în propria sa metamorfoză resursele expresivității.
Tonurile luminoase, degajate de impurități, compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pură și vitală. Cu aceleași posibilități de esențializare, pictorul abordează și alte genuri, ca portretul (Tudor Vianu, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Ștefan Luchian) și compoziții de evocare istorică.
În domeniul artei monumentale a realizat, în colectiv, portrete de voievozi și cărturari (frescă în tempera la Muzeul Unirii din Alba Iulia, 1968), compoziția de artă monumentală pentru Hidrocentrala Porților de Fier (1973), panouri decorative (mozaicuri din sticlă colorată și marmură).
I-au fost acordate Premiul Uniunii Artiștilor Plastici (1964), Premiul „Ex-equo" al Comitetului de stat pentru Cultură și Artă (1971), Premiul „Ion Andreescu" al Academiei (1974).
O ultimă expoziție personală a fost organizată, în 2002, la galeria GalAteCa a Bibliotecii Universitare Centrale. Tot în 2002, lucrări ale pictorului au fost expuse alături de cele ale altor maeștrii ai peniței, la Primul Salon de Grafică Satirică Românească, precum și la expoziția de artă plastică „Arc in the Palace".
La 24 februarie 2003, Președinția României i-a conferit Ordinul National „Steaua României" în grad de Cavaler pentru îndelungata activitate creatoare, originalitatea și talentul pictural deosebit, recunoscute pe plan național și internațional.
Publicația Agerpres scrie că maestrul Constantin Piliuță a murit la 3/4 mai 2003, la București, pe fondul unei afecțiuni cardiace.
O galerie dedicată memoriei pictorului a fost inaugurată la 2 decembrie 2004, pe Calea Victoriei nr. 210.
Lucrări ale pictorului au fost expuse în cadrul mai multor expoziții, precum expoziția-eveniment „Grafica în pictura românească din colecții particulare" (2012), „Clasici, moderni, contemporani. Pictură românească. Colecția Lucian Pop" (2013), „Portretul în pictura românească din colecții particulare" (2014), „Maeștrii Artei Românești - Colecția Dantes" (2015), „Lumea trece și ... petrece" (2017), a VI-a ediție a Salonului Naţional de Arte Vizuale „Interferențe" (2017, dedicat pictorului Constantin Piliuță), „Ecouri hibernale" și „Comuniune întru credință - De Florii ... la Galerii" (2018), „Memento Eminescu" și „Natura statică - între clasic și modern" (2019), expoziția „Artiști botoșăneni de ieri... de azi ...." (2020).
Totodată, lucrările artistului constituie obiectul a numeroase licitații importante de artă, autorul fiind constant în preferințele colecționarilor.
