"Destinul nu e decât puterea unui om de a se descoperi şi construi pe sine, omul fiind propriul său Dumnezeu", spune Dorin Baciu, un prozator de o discreţie situată la limita nefirescului scriitoricesc, un om care pare să se încăpăţâneze să rămână al timpului său, trimiţând însă din când în când semne de "trăire" către noi, cei ai clipelor de azi. 

Scriitorul Dorin Baciu s-a născut pe 6 septembrie 1942, în comuna Băluşeni, judeţul Botoşani. În perioada 1948-1955 a urmat cursurile şcolii primare şi ale gimnaziului în comuna Roma, pentru ca apoi, până în anul 1955, să studieze la Liceul "A.T. Laurian" din Botoşani.

Afinitatea pentru literatură îl poartă spre Facultatea de Filologie a Universităţii "Al.I. Cuza" Iaşi, cursuri pe care le finalizează în 1964. Tânărul absolvent de studii superioare revine pe meleagurile natale, timp de doi ani Dorin Baciu activand la Şcoala generală Cătămărăşti-Vale, părăsind catedra pentru o lume şi mai ispititoare, a Ipoteştilor eminescieni. Rămâne doi ani la Muzeul memorial "M. Eminescu" din Ipoteşti ca muzeograf, până în anul 1968, an în care devine şi redactor al secţiei culturale, apoi redactor-şef al Gazetei de Botoşani, până în 1998.

Rămâne încă un timp în mirajul jurnalismului şi al publicisticii literare, însă din 1997 pare să renunţe şi la aceste ispite… este membru al Cenaclului literar "M. Eminescu" din Botoşani. In 1990 devine membru al Uniunii Scriitorilor din România. Un bun cunoscător al cuvântului, dar un şi mai pretenţios constructor lingvistic, Dorin Baciu şi-a împărţit scriitura în romane, cronici, recenzii, colaborând la reviste culturale şi literare din Botoşani şi din ţară: Amfitrion, Hyperion-Caiete botoşănene, Colloquium, Iaşul literar, Cronica, Pagini bucovinene, Convorbiri literare, Luceafărul, România literară.

Debutează în anul 1972, cu volumul "Concert inaugural", Iași, Editura Junimea, următoarea carte venind după alţi şapte ani: "Vinderea trupului lui Ion Stiglei", proză scurtă, Botoșani, Editura CJECS, 1979. Până în 1989 mai publică două cărţi, romanul "Pământul negru", Iași, Editura Junimea, în 1981, şi volumul de nuvele "Pasărea pe limba ei", Iași, Editura Junimea, în anul 1986.

Dorin Baciu revine pe scena literară atunci când ecourile şi entuziasmul libertăţii se stinseseră destul cât să nu mai stârnească patimi de orice fel. Romanul "Frumosul Paraniv" apare în anul 1997, la Editura Axa din Botoşani. Urmează apoi un roman tulburător, "Vine trenul Principesa", Editura Agata, 2003, iar după doi ani "PLANETA ASA", Editura Agata, 2005. În anul 2009 publică "Tatăl nostru de sub pământ", Editura Agata, Botoşani, iar in anul 2013, la Editura Agata, Botoşani, apare romaul "Speranţa".

"Satul, cândva un adevărat Paradis, e surprins de Dorin Baciu în continua sa destrămare provocată de comunism, din ce în ce mai insistent, concomitent cu expansiunea oraşului după criterii fără noimă, tot mai mult transformat într-o lume a păcatelor şi din care sunt alungate sacrul şi divinul (vezi, spre exemplu, momentul dramatic prin care muncitorii, veniţi de prin sate, se urinau pe pereţii singurei case care se încăpăţâna să mai reziste buldozerelor puse să radă cartierele mărginaşe). Acţiunea romanului se axează pe mitul casei (în general), al casei părinteşti (în particular)", scrie Georgică Manole despre opera lui Dorin Baciu.