Tânărul Theodor Șoptelea, actor originar din Botoșani, a acordat un interviu colegei sale de scenă, Ecaterina Elena Lupu, pentru ziarul atelier.liternet.ro.
Theodor Șoptelea este nominalizat în cadrul Galei UNITER la Premiul pentru „Cel mai bun actor în rol secundar”, pentru rolurile din spectacolul Seaside Stories, regizat de Radu Afrim.
„Ca-ntr-un exercițiu de admirație, am decis să nu fac nimic mai mult, ci doar să-l întreb câteva lucruri ce-și vor găsi deslușiri pe care ceilalți să le citească cu plăcere, reușind să-l cunoască puțin pe acest băiat talentat din Botoșani, copilul unic al unui tată care pictează tablouri și al unei mame care scrie poezie. L-am sunat cu videocall, să-i pot vedea mutra jubilând, bineînțeles, de dragul lui și ca să-mi fac mie existența mai grea, la naiba!, scriind-fulger, după dictare, tot ce a avut de spus. Ipocrită fiind, am început cu întrebarea-clișeu. Lectură plăcută!”, a relatat Ecaterina Elena Lupu în interviul publicat pe atelier.liternet.ro.
Tânărul provine dintr-o familie de artiști. Cum menționează și Ecaterina Elena Lupu mai sus, tatăl este pictor, iar mama scrie poezii. De aici s-ar trage și înclinația sa către artă, mai ales către teatru. Acesta a făcut parte, în timpul liceului, din trupa de teatru „Drama Club”, reprezentată și coordonată de actrița Ella Nistor.
Chiar Theodor menționează în interviu că „visul spre scenă se întâmplă treaptă cu treaptă în cadrul trupei de teatru Drama Club.”
„A fi actor e măreț și greu”
Theodor Șoptelea a povestit că încă nu se poate numi actor în adevăratul sens al cuvântului, deoarece acest lucru este „măreț și greu”.
„Eu, deocamdată, nu am cum să fiu același lucru cu alți oameni care fac atât de bine treaba asta. Sigur, poate e greșit, poate n-ar trebui să gândesc așa, să am mai multă încredere în mine și să zic cu toată gura că da, sunt actor. Da, sunt actor. Dar mă feresc să spun că sunt Actor, adică cu A. Încă”, a spus Theodor Șoptelea.
Tânărul a dezvăluit că fotbalul și actoria vor fi veșnic în inima sa, deoarece mereu va fi îndrăgostit de amândouă. Pe lângă actorie, acesta a făcut șase ani de fotbal, până când, spune acesta, și-a dat seama că nu se mai regăsește.
„Am fost, sunt și voi fi veșnic îndrăgostit de amândouă. Am făcut șase ani de fotbal până când s-a întâmplat ceva în mine, pur și simplu nu îmi mai găseam locul acolo... Dar, din fotbal am adus în actorie spiritul de echipă, coordonarea... fac multe analogii între cele două. În primul rând e disciplina, care se aplică în orice sport, nu numai în fotbal. Disciplina e necesară. Fie că vorbim de cea asupra propriei persoane, fie că vorbim de cea tehnico-tactică. Apoi, să asculți și să urmezi sarcinile de joc date de antrenor, căci în timpul unui meci, nu poți să faci ce vrei tu. Trebuie să fiu concentrat la joc, să nu fiu prins în off-side, să respect rolul meu, să respect ce am de făcut, să fiu atent la ce face colegul de echipă, să fiu atent la adversar”, a completat tânărul.
„Adversarul în teatru ești tot tu”
Ca și în sport, de altfel, și în teatru inamicul suntem noi înșine.
„Cei mai mari critici ai noștri, noi suntem. Eu mă privesc destul de des din interior. Stau mult la mine în cap. Și n-ar trebui să mai fac asta așa de mult. Dar o parte din felul meu de a fi așa se oglindește în exterior. E însumarea ființei mele cu totul”, a spus Theodor.
În cadrul Galei UNITER 2023, Theodor Șoptelea a fost nominalizat la secțiunea „cel mai bun actor din rol secundar” pentru rolurile jucate în spectacolul „Seaside Stories”, regizat de Radu Afrim.
„Relu e unul dintre personajele recurente care aduc în scenă specificul plajei, el leagă scene între ele. Și chiar mi-am dat seama că datorită lui, e un spectacol în care nu am niciun soi de frică. E un spectacol foarte bine pus la punct, am încredere în el și în colegi, eu doar mă scald în el. Apropo de prolog, e un pic egoist ce spun, dar e adevărat, acolo eu îmi fac încălzirea, simt publicul, simt atmosfera, iau pulsul, privesc cum intră, cum se așază, cum își închid telefoanele, iar eu mă bag peste ei, e un dialog, dar un dialog în care eu am puterea”, a spus acesta.
Theodor a povestit că acasă regăsește liniștea, o liniște unică, care nu se regăsește oriunde, iar nominalizarea în cadrul acestui eveniment teatral l-a făcut să fie și mai conștient de cât de multă subiectivitate există în lumea teatrală.
„M-a surprins nominalizarea, m-a frământat. Am primit un mare val de entuziasm, confirmarea că e bine ce fac... Dar faptul că eu mă simt bine în spectacol vine puțin peste faptul că sunt nominalizat. Știi cum e nominalizarea asta? Ca un desert pe care îl primești la meniul zilei. Să vedem dacă apuc să-l mănânc. Dar meniul zilei se mănâncă obligatoriu, cu sau fără desert!”, a conchis acesta.
