Este avocat, dar mai presus de toate este Florentin Țuca un om de Cuvânt. Fie că se află în instanță, fie în pagină de carte sau în interviuri cu personalități de seamă, botoșăneanul născut în Vârfu Câmpului știe că esența vieții se află în menirea de a fi bun. Și că, oriunde te-ai afla, Cuvântul leagă, unește, tămăduiește.
Format în școala românească de Drept, perfecționat printre rafturile literaturii de calitate, și-a probat omenia și deopotrivă prietenia cu o osârdie rar întâlnită în instanțele românești, fără a se abate de la litera și, cum știm, nici de la spiritul legii.
Născut în 1969, la Vârfu Câmpului, în județul Botoșani, Florentin Țuca a urmat studiile liceale pedagogice la Suceava, alegând apoi cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a absolvit în 1993. În același an este primit în Baroul București. Obține titlul de doctor în Drept în anul 2007, cu o teză despre parteneriatul public-privat. Un moment cu adevărat răsunător se consumă cinci ani mai târziu, când publicaţia londoneză The Lawyer în conferă titlul "European Managing Partner of the Year".
Citește și FLORENTIN ŢUCA: "Eroul cunoscut de mine, dar nerecunoscut de nimeni, este dragul meu învățător, trecut, fără baionetă, în istorie"
Este omul care pledează în instanță și apoi scrie la gazetă despre subiecte greu de abordat, cărora le conferă un înveliș spiritual și, prin excelență, literar. Dacă primele eseuri s-au adunat în volumul ”Gâlceava cu juristul din mine”, cea de a doua carte, ”Adevărul în căutare de Minister”, a scos la iveală o gravitate a scriiturii, o seriozitate așezată în tonul vremurilor din urmă.
A devenit o voce în domeniul juridic din România, dar o voce menită să ”îmblânzească” justiția, să o povestească în termeni accesibili celor care au nevoie de ea.
Florentin Țuca este un avocat atipic, ar spune unii. Este un erudit, ar spune alții. Un intelectual care reușește cu lejeritate să poarte discursul prin zone literare, istorice, filozofice. Dar care rămâne cu inima legată de pământul natal, de părinții care l-au crescut, de primul învățător. Domnul învățător Țurcanu…
”Primii ani de școală au fost marcați de ambiția mea de a demonstra că mă ridic la așteptările tovarășului învățător Țurcanu. Un om minunat, un pedagog desăvârșit, un mentor pasionat. Sprâncene cărunte, palme mari, privire aspră și voce clară. Un învățător cu vocație de învățător. Când am ajuns în liceu, doamna profesoară Lazăr, cel mai minunat profesor din lume, m-a îndemnat să-i fac, în cuvinte, portretul. Spre rușinea mea, n-am reușit. A fost un portret eșuat. Din prea multă iubire, desigur”, ne mărturisea într-o vreme avocatul Florentin Țuca.
O sărbătoare a recunoștinței la Vârfu Câmpului
Vineri, 23 mai, la Vârfu Câmpului, comunitatea i-a oferit lui Florentin Țuca titlul de Cetățean de Onoare. O recunoaștere care răsplătește, pe de o parte, atașamentul pentru vechile valori ale unui om care a știut să clădească, mai departe, un destin exemplar, dar și să asigure, pe de altă parte, o continuitate menită să dezvolte și să întărească o comunitate.
Primarului comunei Vârfu Câmpului, Dumitru-Ovidiu Domunco, i-a revenit misiunea de a conferi însemnele onorifice ale titlului acordat de comunitate: ”Avem onoarea de a aduce în prim-plan o personalitate remarcabilă a comunității noastre și un fiu de seamă al satului, domnul avocat Florentin Țuca. Născut în Vârfu Câmpului, domnul avocat a demonstrat că întreaga sa carieră, prin rădăcinile dintr-o comunitate, pot duce la înălțimi remarcabile. Cu o activitate profesională de excepție, recunoscută atât în România, cât și pe plan internațional, distins cu prestigioase titluri, autor, mentor, inovator și mai ales un om care nu a uitat niciodată locul din care a plecat, comunitatea noastră, prin Consiliul Local, în unanimitate de voturi, a decis să îi acorde titlul de Cetățean de Onoare al comunei Vârfu Câmpului. Vă mulțumim pentru că ne faceți mândri, vă mulțumim că nu ne-ați uitat, și vă garantăm că nici noi, comunitatea din Vf. Câmpului, nu o să vă uităm niciodată”.
Citește și Conferinţele Botoşani.Ro, liant între generaţii: "Trebuie să învățăm unii de la alții, iar comunicarea este primul şi cel mai important pas"
Florentin Țuca: ”Eu sunt de la cei 7 ani de acasă, adică de la Vârfu Câmpului!”
Cu decență și un vădit respect pentru comunitatea care i-a acordat distincția, avocatul Florentin Țuca a oferit în schimb un discurs emoționant, pe care îl redăm integral:
”Sunt extrem de măgulit și onorat, mulțumesc foarte mult pentru această distincție care mă onorează și mă obligă să mă gândesc, să reflectez la tema identității. Și să caut un răspuns la întrebarea: Cine sunt eu? Cine ești tu, cine sunteți dvs.? Ce atribute și date dau contur eu-lui.
Felul în care mă raportez la Dumnezeu și la morala creștină? Fără îndoială!
Nivelul de iubire al limbii materne? Desigur!
Relația cu ai mei, cu familia și cu strămoșii? Fără îndoială!
Apartenența la un neam și la o patrie? Categoric!
Atașamentul față de un anume vers, o anume muzică, o anume poveste și anume mit? Absolut!
Peste toate, însă, cred că stă și întrebarea: Tu de unde ești?
Nu de unde vii, ci de unde ești? Verbul a fi la prezent, legat pe trecut, pe viitor și pe veci de un spațiu. Spațiul de unde ești. În ceea ce mă privește, vă mărturisesc cu sinceritate și cu oareșce remușcări că m-am cam încurcat de felul de ezitări în a defini de unde sunt. Întâi dintr-un complex de inferioritate, tachinat, în copilăria mea, de verișorii care locuiau în metropolele de prin împrejurimi. Și ca să scap de asemenea tachinări, ziceam că eu sunt de la Dorohoi, locul nașterii mele, unde mă născusem de fapt. Referința unui mic urban mă salva în ochii lor.
Pe urmă, în anii liceului, la Suceava, încercam să rezolv mica mea criză identitară spunând că eu sunt de la Botoșani. O referință șmecheră în înșelătoare, bazată pe o jumătate de adevăr și pe jumătate o minciună. Eram de la Botoșani ca județ, dar nu de la Botoșani ca oraș.
În realitate, complexul meu de inferioritate fusese înlocuit de un sentiment de superioritate, pentru că mă atașam de gloria și de măreția Botoșanilor. Pe urmă, în perioada stagiului militar de la Tg. Mureș, eu mă legitimam ca fiind de la Suceava, în amintirea anilor de liceu și mândru că am locuit, pentru o perioadă scurtă de vreme, în cetatea de Scaun a lui Ștefan cel Mare. Apoi au venit anii de studenție, când mă raportam la trecutul imediat și la stagiul militar și la nostalgia față de Tg. Mureș. Tg. Mureș era orașul unde mă născusem a doua oară. Mă separasem de copilărie, devenisem autonom, era locul unde de fapt descoperisem cumva maturitatea. Deci eram de la Tg. Mureș. După studenție, buletinul meu s-a lipit de București. Mic Paris și mijlociu ”Stanbul”, un oraș urât și frumos, trist și vesel, șarmant totuși… Un oraș în care de 30 de ani stau și privesc lumea. Și sunt obligat să mă uit la agitația din jur, dar în același timp mă întorc cu privirea, obligat fiind, spre trecut. Și mă uit nu la avocatură și la succese profesionale, nu la anii studenției, nu la stagiul militar, nici măcar la anii liceului și ai gimnaziului, ci mă uit la cei 7 ani de acasă. La anii copilăriei, la ulița de la mama Leana și tata Ghiță, la lunca Siretului, la imașul pe care jucam fotbal cu băieții, la pădurea Goroveiului, la livada de cireșe a lui tata Mihai, la prima zi de școală, la domnul învățător Țurcanu, la ziua de naștere a surorii mele și, evident, la minunații mei părinți cărora le dedic această onorantă distincție. Și, da, inevitabil la întrebarea eu de unde sunt și la răspunsul ferm, care vine din inimă, eu sunt de la cei 7 ani de acasă, adică de la Vârfu Câmpului. Vă mulțumesc!”
Decernarea Titlului de Cetățean de Onoare a avut loc în cadrul Simpozionului ”Comuna Vârfu Câmpului- Trecut- Prezent- Viitor”, având ca temă ”Instituții și personalități implicate în viața cultural-științifică a comunei Vârfu Câmpului”.
Cu același prilej a fost lansată cartea „Aspirații și împliniri”, un dialog între prof. Dănuț Huțu și prof. Aristide Zub. Au fost prezenți: Valeriu Iftime - președintele Consiliului Județean Botoșani, Dan Nechifor - prefectul județului Botoșani, Ovidiu Jitaru - senator, Dănuț Huțu - directorul Direcției de Cultură Botoșani, Bogdan Suruciuc - inspector școlar general în cadrul ISJ Botoșani, Aurel Melniciuc - managerul Muzeului Județean Botoșani, Ala Sainenco - managerul Memorialului Ipotești, prof.univ.dr. Mihai Dorin, cercetătorul științific Remus Tanasă, cercetărorul științific Paul Nistor, Mircea Rizac.
(Foto$Video: Știri Botoșani / Florin Timofte)
