Născut pe 20 mai 1978, în Botosani, Dan Sociu este tipul nonconformist, boem. Este tânărul scriitor dotat cu destul talent cât să nu mai aibă nevoie de privilegiile sociale, dar destul de realist cât să își făureasca sieși condiții minime de trai în mijlocul unei societăți doar aparent binevoitoare.

Cât timp a locuit în Botoșani, Dan Sociu a avut rolul de a fi strâns în jurul său un grup de tineri preocupați de literatură, creând un curent de opinie, de atitudine, un posibil nucleu al tinerei generații, nucleu care, din păcate, s-a autodizolvat imediat ce Sociu a părăsit aceste meleaguri.

Dan Sociu și-a făcut loc în literatura română și datorită unei atitudini tranșante, a unui autentic afișat uneori cu obstinație, alteori cu o doză de nostalgie menită să cucerească publicul atent mai ales la detaliile autobiografice. Un scriitor de forță, expresiv, matur. Fără să cadă în manierismul păgubos, Dan Sociu păstrează un vers proaspăt, mereu surprinzător.

CITEȘTE ȘI: "S-au deschis urnele: Botoșănenii votează!"

Despre poetul născut la Botoșani, Mihai Iovănel spune că este ”un autor mai mobil decât majoritatea congenerilor săi, probabil autorul douămiist cu cel mai ridicat coeficient de inteligență artistică”. 

A debutat în presa botoșăneană (Gazeta de Botoșani și Intertext). În 2005 a lucrat la ziarul Curierul de Botoșani. În 2006, Revista 22, în urma voturilor criticilor literari, l-a desemnat ca fiind cel mai bun tânăr poet al momentului. În 2007, la Colocviul Tinerilor Scriitori Cluj, a fost votat de colegii de generație ca fiind cel mai popular tânăr scriitor.

A tradus în 2007 prima antologie în limba româna a poeziilor lui Charles Bukowski, "Dragostea e un câine venit din iad", Editura Polirom.

A fost invitat de scriitoarea Herta Muller la Literaturfestival Berlin, 2007, și, la recomandarea lui Mircea Cărtărescu, a obținut o bursă la Akademie Solitude, 2008.

A fost invitat pentru lecturi publice în Slovenia, SUA, Cehia, Polonia, Suedia, Austria, Republica Moldova.

A scris: Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână (Iaşi: Junimea, 2002) – Premiul Naţional de Poezie "Mihai Eminescu" pentru debut (2003) şi Premiul româno-canadian "Ronald Gasparic", Fratele păduche (Bucureşti: Editura Vinea, 2004), Cîntece excesive (Bucureşti: Cartea Românească, 2005) – Premiul pentru Poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România, Urbancolia (roman; Iaşi: Polirom, 2008), Nevoi speciale (roman; Iaşi: Polirom, 2008), Pavor nocturn (Bucureşti: Cartea Românească, 2011), Combinaţia (roman; Bucureşti: Casa de pariuri literare, 2012) – Nominalizare la Premiul Tânărului Prozator al anului 2012, Gala Tinerilor Scriitori, ed. a III-a, ian. 2013, Poezii naive şi sentimentale (Bucureşti: Cartea Românească, 2012).

A tradus: C. Bukowski – Dragostea e un câine venit din iad (antologie de poezie; Iaşi: Polirom, 2007), S. Heaney – Ţara mlaştină şi alte poeme (antologie de poezie; Iaşi: Polirom, 2009), J. Kerouac – Vagabonzii Dharma (Iaşi: Polirom, 2009), Al. Hemon – Omul de nicăieri (Iaşi: Polirom, 2010), E.E. Cummings – Poeme erotice (Bucureşti: Art, 2011), P. O. Ceallaigh – Şi te trezeşti râzând (Iaşi: Polirom, 2012), Combinația, Editura Casa de pariuri literare, București, 2012 (roman); Poezii naive și sentimentale, Editura Cartea Românească, 2012 (poezie); Vino cu mine știu exact unde mergem, Editura Tracus Arte, 2013, (poezie)

A lucrat ca redactor al editurii Polirom și a publicat în reviste și ziare românești, precum și în reviste din Austria (Wienzeille), Suedia (Ord & Bild și Lyrikvännen), Polonia (Lampa), SUA (Circumferince – University of Columbia), Serbia, Spania.

În ianuarie 2014, Dan Sociu refuză premiul „Cartea de Poezie a anului 2013” acordat de Institutul Cultural Român. A motivat în presa națională, acuzând guvernul pentru atitudinea față de protestele antișist de la Pungești. „Le mulțumesc lui Mihai Iovănel, Alex Goldiș și Bianca Burta-Cernat pentru că au ales „Vino cu mine”, știu exact unde mergem pentru premiul cartea de poezie a anului (nici nu știam de nominalizare) și mi-ar fi prins bine banii, dar nu pot să iau un premiu de la ICR-ul ăsta și de la ministerul ăsta al culturii, ține de un guvern prea scârbos, care nu respectă contractele cu noi, e compus din mincinoși patologici, a încălcat toate promisiunile, a bătut și a hărțuit țărani și protestatari, disprețuiește săracii, e arogant și unsuros, crede că poate face ce vrea din legi și altele, după cum le știm”. 

„Dan Sociu este un autor care a învățat arta de a capta atenția. Proza sa cea mai banală nu pierde niciodată poezia din vedere. Poezia nu dispare în spatele unor descrieri sau simțăminte de sfârșeală. Dimpotrivă, poetul readuce poezia – aproape pierdută – între lucrurile și evenimentele cele mai derizorii, grotești, între nimicurile noastre de zi cu zi. Poezia lui se întâmplă o dată cu viața“, spune Grigore Chiper despre Dan Sociu.

Nu de puține ori, Dan Sociu a uimit prin atitudinea tranșantă, cu tăioase muchii aruncate peste ordinarul literar autosuficient, condamnând totodată scrierile angajate. Pericolul de a te apropia prea mult de instituţii (culturale sau nu) este cel de a ajunge un "artist instituţional". Adică "să faci artă plictisitoare". A te așeza într-un confort literar, crede Dan Sociu, înseamnă să te înscrii în liniile uniformizate, instituționale și să pierzi libertatea de a investiga. Poate că acesta este și punctul de forță al scriitorului botoșănean: de a scrie/fi fără plasă de siguranță. 
 

(foto: Goethe-Institut)



Cam cu o oră înainte să mă trezesc
intru în bucătărie și fac cafea pentru toți
și nu mi-e nici mie așa de ușor

cu o copilărie săracă în spate, într-un orășel din Moldova
și o vulpiță vicioasă încearcă să mă muște de mînă.
Am citit pe net despre ea: înseamnă dragoste neîmpărtășită și nebunie.

Pe fereastra bucătăriei se vede întotdeauna aeroportul
din puțul de ciment dintre blocuri, unde miroase a ciorbă de zarzavaturi
i excremente de animale care agonizează pe sticle sparte

se ridică mereu spre cer avioane grele de apă. Dar nu ne mai păcălim
am pornit și ieri spre aeroport și alaltăieri, toată primăvara de fapt
și am întârziat. Sufletele noastre au nimerit din prima zi și acum se plimbă

pe alei însorite, printre mii de fețe noi sau discută cîntat și dulce cu o fetiță, Cățelușa.
Celelalte componente ale noastre, cele obscure, s-au întors acasă învinse
cu autobuzul prin ploaie, lîngă aceeași pereche de nemți înghețați.

Ce frumoasă și ce departe e ziua de ieri, ce reale sunt aceste cereale.

(din volumul "Vino cu mine știu exact unde mergem", Dan Sociu, Editura Tracus Arte, 2013)