ANTON ACHITEI
"Dulce plai botoşănean
Mândru-nfloreşti an de an
Graiu-i caldă mângâiere
Cântecul fagur de miere"
Aşa începe cântecul "Dulce plai botoşănean", în interpretarea lui Anton Achiţei. Într-o lume în care valoarea se macină într-o ruină morală şi calitatea se şubrezeşte sub presiunea câştigului rapid şi a impunerii cu orice preţ pe scenele festivalurilor de tot soiul, folclorul pare prins în menghina kitsch-ului şi a playback-ului distrugător. Artiştii de reală valoare au misiunea de a păstra tradiţia autentică, de a curăţa cântecul de zgura câştigului material, pentru a lăsa generaţiilor viitoare un tezaur nealterat, o bogăţie spirituală pe care nimeni şi nimic, altfel, nu o va putea înlocui în viitor.
"Cum sunt plini de roade merii/ Aşa sunt botoşănenii"
Jumătate de secol de cântec, o viaţă în slujba folclorului şi a tradiţiilor româneşti, în care crede cu tărie! Născut în Mănăstireni-Poenari, judeţul Botoşani, Anton Achiţei s-a hrănit din seva pământului care l-a plămădit, acolo unde a simţit pentru prima dată bătând inima ţăranului, unde a trăit magia primelor sărbători, unde a prins a rupe cuvântul simplu, dar statornic al cântului popular. În satul natal a cunoscut hora, jocul cu lăutari, apoi a ascultat cântecele religioase de la hramul Mănăstirii Vorona, colindele de Crăciun, petrecerile cu prietenii.
Fiu de ţărani simpli, Vasile şi Anica din Mănăstireni, care au adus pe lume şi au crescut cu greu şase copii, Anton Achiţei a avut mereu în faţă exemplul tatălui, care se pricepea la toate. Tatăl era fierar, tâmplar şi un dibaci dulgher. Le construia copiilor Steaua de Crăciun, cu care colindau apoi pe uliţele satului. "Tata era tâmplar şi ne construia scheletul, iar mama şi sora mea, Silvia, o ornau. Iar noi învăţam colindele", îşi aminteşte artistul Anton Achiţei.
Ca în toate familiile ţărăneşti, mama se ocupa de gospodărie şi câmp. "Ea era ministrul agriculturii în familia noastră, ne organiza pe toti, de primăvara şi până toamna, ba chiar şi iarna, când era de lucru pe la vite, prin grajd", spune Anton Achiţei, ajuns astăzi la anii încărcaţi de amintiri.
Aventura muzicală a început într-o zi când tatăl a adus de la oras, din Botoşani, un patefon vechi. La el a ascultat pentru prima dată vocea Mariei Tanase, a Ioanei Radu, a lui Gică Petrescu, dar şi a Mariei Lătăreţu. Primul cantec pe care l-a scos în lume a fost "A venit aseară mama", cântat în clasa a şaptea, la îndemnul dirigintei.
"Dupa succesul serbării şcolare, am căpătat încredere în mine şi am început să sper că voi cânta, vreodată, în faţa oamenilor, a satului, că voi fi dat, şi eu, la patefon. Mai cântam şi pe Dealul Stânii, unde aveam via. Eu şi fraţii mai mici, Mircea, Costica şi Jan, făceam o colibă de paie şi păzeam via când se cocea", marturisea artistul.
Pe la 15 ani s-a lăsat "modelat" de Lucreţia Ciobanu, dar nu a rămas deloc indiferent nici la Ileana Constantinescu, Ion Luican, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu.
"Bobocel de la fereastră/ Am plecat demult de-acasă/ Şi mi-e dor de satul meu/ Că-s botoşănean şi eu", cântă Anton Achiţei, ale cărui drumuri s-au confundat, în timp, cu cele ale muzicii sale. Pentru că paşii l-au purtat, mereu, acolo unde în chema cântecul.
"Prin 62-63 am ajuns la Suceava, şi acolo am descoperit-o pe draga noastră Sofia Vicoveanca, abia lansată, cu cosiţa împletită, lăsată într-o parte, şi Ansamblul Ciprian Porumbescu din Suceava, de la ale cărui spectacole am început să nu lipsesc", marturiseste Anton Achitei.
Acolo, la Suceava, a hotărat că viaţa lui e muzica. Aşa că s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Suceava, secţia canto popular. De la Suceava a plecat în armată, la Bucuresti, unde au început să se ivească şi primele ocazii "muzicale". A apărut pentru prima dată la televizor, în 1967, la emisiunea-concurs de muzică populară "Emoţii în premieră". Dupa armată a fost angajat, prin concurs, la Ansamblul din Botoşani al Casei Creaţiei Populare. În anul 1971 debutează la Radio Bucureşti.
În 1981, George Sârbu, marele folclorist şi dirijor de orchestră, l-a chemat la Bacau, la Ansamblul Plaiurile Bistriţei, alegere care l-a făcut să părăsească Botoşanii şi să se stabilească definitiv în oraşui lui Bacovia. De-a lungul anilor a cântat prin toată lumea, în sate şi oraşe, pe scenă sau în festivaluri populare, dătătoare de forţă în faţa miilor de spectatori.
La Bacău a fost şi profesor de canto popular, la Şcoala de Artă din oraş. Pedagogia i-a dat răgazul de a poposi cu atenţie asupra cântecelor, astfel că Anton Achiţei avea să devină în curând şi un foarte bun compozitor de muzică populară, cu versuri inspirate din toate regiunile ţării noastre.
"Am un leu şi vreu să-l beu", "Bătraneasca pe călcâie", "Hai la joc, măi tudoreni!", "Moldovă, Moldovioară", "Floare mandră-i România", "La hanul Ancutei" sunt doar câteva dintre melodiile îndrăgite de publicul din toată ţara.
Cântă deopotrivă melodii dobrogene,munteneşti sau ardeleneşti, pe toate ritmurile muzicii populare, de la horă şi sârbă, la doină şi bătută.
Un artist complet, un purtător de suflet de ţăran plămădit în pământul Botoşanilor. De jumătate de secol, Anton Achiţei cântă şi trăieşte în cântec. Un artist care îşi asumă misiunea şi costumul pe care îl poartă prin lume.
