Proiectul OAMENI ŞI MESERII a ajuns la cei care, prin munca lor, ne oferă curăţenia oraşului. Măturători, operatori de salubritate, şoferi de autocompactoare şi de automăturătoare.
O dimineaţă în apropierea unei grădiniţe de cartier. La platforma de deşeuri îşi face apariţia autocompactoarea, utilajul în care ajunge gunoiul din containere. Din maşină coboară şoferul şi doi operatori de salubritate. Şoferul îşi pune pe el echipamentul verde de lucru şi împreună cu colegii lui se apucă de încărcat containerele. Două braţe ale maşinii sunt coborâte, în ele se agaţă "urechile" containerelor care sunt ridicate şi descărcate în benă.
În urma lor, cei doi operatori mătură repede, astfel că treaba merge unsă. În principiu "merge unsă", pentru că nu e deloc uşor. Din containere ies nori de praf, mirosul e greu de suportat, iar vecinii din cartier tot vin cu sacii menajeri pe care îi lasă pe unde apucă. Unii îi pun chiar în mâna măturătorilor care le mulţumesc pentru că i-au scutit de un efort."Nu se întâmplă aşa tot timpul. Unii parcă ne-ar face în ciudă şi lasă sacii chiar în containerul pe care tocmai l-am golit şi uite aşa ne-a mai dat ceva de treabă. Sau vin, pun gunoiul jos, şi când îi întrebăm de ce fac asta, ne spun că pentru asta suntem plătiţi", zâmbeşte amar Ioan Murariu, şoferul autocompactoarei, un soi de "şef de echipaj". De 17 ani ani lucrează în domeniul ăsta, numai pe maşină. Înainte descărca, alături de un singur coleg, containere mari, de patru tone. Maşina pe care o avea era altfel, dar modernitatea şi-a spus cuvântul şi în domeniul salubrizării, astfel că acum are doi colegi care manevrează containerele.
E necăjit din cauza tratamentului la care sunt supuşi de oamenii din cartier, care le vorbesc urât, le reproşează salariile mari, le fac "nefăcute". "Săptâmâna trecută, un coleg de pe o altă maşină, din Zona Industrială, a fost ameninţat cu bătaia, cu tăiatul cauciucurilor de la maşină. E greu de lucrat cu mentalitatea oamenilor. Dacă lucrăm în domeniul ăsta nu înseamnă că suntem proşti, needucaţi sau reduşi mintal, suntem şi noi oameni ca toţi ceilalţi. Dar cineva trebuie să facă şi meseria asta. Dacă nu ne place, putem pleca, asta e situaţia. Dar unde să te duci, doamnă?", se întreabă retoric Ioan Murariu."Să ne mulţumească cineva?!"
Constantin Luchian, unul dintre operatori, mătură în jurul containerelor. Îl întreb cum e meseria asta. "Muncă fizică. În fiecare zi ridicam cam trei sute de containere din astea. În opt ore, de la 6 dimineaţa la 2 după prânz. Sunt trei autocompactoare în tot târgul, fiecare are traseul ei", povesteşte omul care lucrează de peste 22 de ani la Urban Serv.
A fost şi la măturat străzile, dar acum e la platforme. "Să ne mulţumească cineva? Nuuuuuuu.... unde s-a mai văzut aşa ceva? Din contra, te înjură. Am păţit noi cu un domn de vreo 70 de ani. Ne-a înjurat de mamă, a zis că face ce vrea el că doar plăteşte o grămadă de bani la Urban Serv. Ca şi cum îmi dă mie banii", râde amar omul cu ochi albaştri, abia ascunşi de şapcă. "Dacă s-ar putea să ne ia în râs...", îl completează Ioan Murariu. De partea cealaltă e Valerică Andrici, dar e preocupat de treaba lui şi nu intră în vorbă. La platformă apare şi Ovidiu Puiu, măturătorul care ajută echipajul. Aria lui de "plimbare" cu mătura în mână e destul de largă pentru că ori merge înaintea "hărnicuţei", automăturătoarea de stradă, ori în urma ei, să ia ceea ce aspiratoarele mari nu pot lua. Crengi de copac, bucăţi mari de gunoi, eventual chiar sacii în care care se adună gunoiul stradal. "Dar să vedeţi ce-i aici lunea dimineaţă! Se ridică gunoiul sâmbătă, apoi duminica nu, iar luni când ajungem ne punem mâinile în cap. Şi multă mizerie", povestesc oamenii. În timpul discuţiei, la "gunoi" vine un domn cu un sac menajer şi câteva sticle. Le dă în mâna operatorilor, care îi mulţumesc. E uşor să interacţionezi cu ei.O meserie murdară, la propriu
Nu e o meserie uşoară şi nici frumoasă. Microbii "zburdă" în jurul oamenilor, din containere curge mizerie, lichidă, solidă, nici nu contează. Riscul de îmbolnăvire e mare, în condiţiile în care inspiri praful de container. Probabil că şi din acest motiv, doi angajaţi sunt bolnavi de cancer pulmonar. Cine ştie cum s-au ales cu boala asta? Alţii au spatele distrus de la cât ridică în fiecare zi. Din containere curge cenuşă şi fragmente arse, pentru că unii dau foc la conţinutul containerelor. Li s-a întâmplat la platforma de mai la vale, lângă Centrul de încasări al Modern Calor. Au cerut două bidoane cu apă de la casieră, să stingă cenuşa. Apoi au încărcat şi s-au mutat la grădiniţă.
O mai mare problemă e că oamenii îşi curăţă grădinile şi aduc crengile la platforme. Alţii îşi reamenajează apartamentul şi aduc la platforme saci cu moloz. "Dacă băgăm moloz în compactoare, când se presează, ne strică cupa şi atunci ce facem? Gunoiul menajer e mai moale, altfel se presează, dar crengile de copac, bucăţi de beton, cărămizi... Băieţii încearcă să mai rupă crengile, dar când ai câte una groasă cât piciorul, ce să faci?", explică Ioan Murariu.În vecinătatea platformei e o grădiniţă şi nu de puţine ori s-a întâmplat ca drumul către containere să fie blocat de maşinile părinţilor care îşi aduc copiii la cursuri. "Într-o luni dimineaţă, găsim o maşină chiar aici. Vine o doamnă, îşi cere scuze şi pleacă. A doua zi, aceeaşi maşină. Vine doamna şi era tare mirată, că ce? Ridicăm gunoiul în fiecare zi? Păi, cum altfel? Am şi întrebat-o dacă ea îşi aduce copilul la grădiniţă doar o dată pe săptămână? Oare cum ar fi dacă am lăsa containerele pline câteva zile? Nu mai poţi respira de miros", povesteşte Murariu.
Nici din partea "oamenilor străzii" nu au parte de mai multă înţelegere. Îşi întind cartoanele şi tot calabalâcul pe lângă containere, urlă când li se strică "culcuşul", sar la bătaie. Îşi fac nevoile pe oriunde, n-au nicio apăsare.Cinci zile lucrează, două zile ar trebui să fie liberi. Dar nu au timp să se odihnească, să-şi repare spatele sau să-şi trateze durerile. Revin pe maşini şi reîncep să care. Autocompactoarea are o capacitate de şapte până la nouă tone, depinde de felul gunoiului.
Oamenii din stradă, cu bucurie şi necaz
Discuţia cu măturătorii şi cu încărcătorii ne face să fim bucuroşi de job-ul pe care îl avem, de condiţiile curate în care muncim. Nu le plângem de milă, dar privim cu alţi ochi ceea ce ni se arată.
De exemplu, pe domnul cu păr alb şi mustaţă deasă, care cară un soi de căruţ cu două bidoane de tablă şi mături, îl ştim de mai bine de un an. Mătură cartierul meticulos, adună gunoiul pe faraş, îl pune în bidon. Nu lasă nimic în urmă. Întotdeauna răspunde la salut cu un zâmbet larg şi de fiecare dată impresionează cu hărnicia. E de văzut şi dimineaţa, şi după-amiaza, şi sâmbăta, chiar şi duminica. Munca e muncă, nu ţine cont de sărbători.
"Hărnicuţa", adică automăturătoarea, dă semnalul de trezire vecinilor din cartier pentru că bârâie teribil. Zicem noi că maşinile parcate de-a lungul străzii îl cam încurcă pe şofer. Dar n-are ce face, le ocoleşte şi din urmă vine măturătorul. În total, pe străzile din municipiu întâlnim 72 de măturători. Lor li se adaugă 26 de muncitori la platforme, şoferii de autocompactoare, trei la număr, care şi-au împărţit municipiul pe arii de "competenţă", cei de pe automăturătoare şi de pe maşina mică, ce mătură trotuarele. Mai sunt cei care ridică gunoiul de la case şi care o duc cel mai greu dintre toţi, pentru că ridică cu spatele sute de saci. "Aproape 6 tone pe zi", spune Cristian Sadovei, liderul de sindicat de la Urban Serv.Şi măcar dacă ar fi primi salarii mari, care să acopere şi partea de îngriji medicale. Dar nu e aşa. Salariul brut al încărcătorilor, cu tot cu sporuri, nu ajunge la 1.700 de lei, în timp ce salariile şoferilor, tot brute şi tot cu sporurile incluse, abia ajung la 2.000 de lei. Şi pentru ce? Pentru kilogramele de praf înghiţite, pentru zeama ce li se scurge pe haine din containere, pentru înjurăturile boschetarilor dar şi ale oamenilor care nu sunt la fel de empatici şi care consideră, probabil, că plata salubrizării îi îndreptăţeşte la o atitudine superioară.
E luni, e ziua cea mai grea din săptămâna angajaţilor Urban Serv. Poate n-ar strica să-i salutăm, dacă îi întâlnim la platformă, atunci când ne ducem "gunoiul". Poate n-ar strica să le dăm un semn că îi considerăm asemenea nouă, nu sub-oameni. Şi dacă le veţi întinde mâna, să fiţi convinşi că mai întâi îşi vor scoate mănuşile cu care manevrează containerele. Noi am ales să le mulţumim tuturor pentru că, datorită lor, oraşul nostru e curat. În loc de post scriptum. Trecem pe lângă o platformă şi îl fotografiem pe Ovidiu Puiu. Un domn care tocmai îşi parcase maşina într-un garaj de alături observă aparatul de fotografiat şi zâmbeşte. "Să-i daţi la ziar", ne sfătuieşte. Da, asta facem. Îi dăm la "ziarul" nostru electronic, pentru ca toată lumea să afle despre ei.
