O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.

Constantin Pavel este redactor-şef adj. la revista „Cu cioara vopsită”, care apare la Focşani.  Recent, Constantin Pavel  şi-a adăugat la vastul său palmares un nou premiu.  La Concursul Internaţional „KURDS” de caricatură i s-a acordat Premiul al 2-lea.  Redau aici un interviu pe care mi l-a acordat  cu câţiva ani în urmă şi  care, cred eu, nu şi-a pierdut cu nimic din actualitate.

Georgică Manole: Să facem un salt în trecutul recent şi să ajungem în Băluşeni (jud. Botoşani).  Cum v-au fost anii copilăriei?

Constantin Pavel: Fără copilăria din Băluşeni sufletul meu ar suferi de handicapul unei deficiențe senzoriale şi mentale.  Daca  satul meu poate fi considerat banal pentru un strain care-l traveseaza, pentru mine rămâne un loc magic.  Nu cred că există în lume broaşte care orăcăie mai suav  decit cele din râul Dresleuca. Le ascultam când pescuiam cu crâsnicul, şi din cauza foamei dar şi de plăcere. Geografia lumii este total incompletă, pentru mine,  fară dealul pe care ne dădeam cu săniile, fără   Dealul Draxinilor sau fără drumurile care fac slalom printre câmpii şi podişuri. Retina mi-a rămas marcată definitiv de amănuntele marilor descoperiri ale copilariei. Nu pot uita niciodată buburuzele din iarba şanţurilor, prispa de lut a casei pe care Tata Bătrân (bunicul) lenevea desculţ, in pozitia Gânditorului lui Rodin. Doar că uneori dădea  cu destulă graţie, din degetele de la picioare, călcând parcă pe clapele timpului. Îmi amintesc cu mare drag de Mos Costică a lui Fecioru. Era hătrul satului şi profesorul meu de umor. Oamenii se întorceau, pe înserat, cu oasele obosite de la muncile câmpului. Mulţi dintre ei se opreau la Bufet de dragul unei ţuici dar si de dragul glumelor lui Mos Costică. Acesta ştia să râda de metehnele sătenilor fără să-i ofenseze. Mare lucru, pentru că băluşenenii erau destul de iuţi la mânie şi oricine altcineva încerca o gluma mai deplasată, se trezea cu o coadă de sapă pe spinare. Se aşezau ciorchine pe marginea şanţului şi se relaxau copios, printr-o terapie de râs în grup. Exista umor cu har, autentic şi sănătos ţărănesc care vine de undeva din astral. Deasemenea, nu voi uita niciodată nici peripeţiile şi personajele spumoase, care mi-au populat copilăria. Dar pentru asta mi-ar trebui câteva zeci de pagini.

CITEȘTE ȘI: "Atenție, părinți! Un adolescent de 17 ani s-a stins din viață fulgerător, medic..."

G.           M.: Într-un interviu spuneţi că „în liceu aveam un coleg de bancă foarte inspirat în

 ale caricaturii. Publica în ziarul local „Clopotul” şi asta m-a ambiţionat foarte tare şi pe mine”. Cine era colegul, ce s-a mai întâmplat cu el, care a fost evoluţia lui?

C. P.: Colegul de bancă şi prietenul meu se numea Dorin Verniceanu. Cred că Soarta este generoasă uneori şi îţi scoate în cale oameni deosebiţi. Un fel de semafoare de referinţă în viaţă. Dorin avea (şi are şi acum) umor cu tona.

Aveam vreo 17 ani când am văzut la el acasă nişte Reviste URZICA. Ştia din această cauză, ce este aceea o caricatură. Făcea caricaturi, mi le arăta şi ne amuzam împreuna cu colegii de clasă. Fără să fie un desenator virtuos, avea un simţ al stilizărilor. I-au apărut desene în ziarul CLOPOTUL şi în revista URZICA. Linia desenului în sine, avea umor. Acest lucru este o mare calitate în caricatură şi astăzi. Eu frecventasem mai mulţi ani un cerc de pictură la Casa Pionierilor. Mă consideram mai bun decât el la desen. La vremea aceea nu înţelegeam şi nu ştiam că o caricatură este cu totul altceva decât un desen bine executat. De aceea când desenele cu care m-am înfăţişat în redacţie au fost aruncate la coş. A fost o frustrare... prietenească, dar şi benzina necesară pentru a desena cu o pasiune de berbec. Dorin era, pe bune, inteligentul clasei. A făcut Facultatea de Chimie şi a performat spectaculos. A funcţionat ca director principal la o Companie  petrolieră multinaţională, cu sediul în Austria. Avea  încă din liceu, un spirit deosebit şi un fel deosebit de a gândi. Ar fi putut performa foarte bine în zona artistică. La cât de riguros analiza viaţa, l-aş fi văzut performând, de exemplu, ca un mare regizor. Dar poate într-o altă viaţă... Oricum, îi sunt dator cu o bere pentru că datorită lui am făcut caricatură toată viaţa.

G.           M.: Care ar mai fi rolul caricaturii, azi?

C.            P.: Caricatura este deja un fenomen universal. Există multe expoziţii şi competiţii internaţionale de caricatură pe toate continentele. Există caricaturişti extraordinari şi caricaturi, antologice, memorabile. O caricatură ...mare presupune, în primul rând virtuozitate în desen, specifică graficii de şevalet. Apoi o idee care trebuie să... trăsnească. Adică nişte gânduri pe care le poţi plimba şi câteva săptămâni, până le împingi către esenţă. Elaborarea continuă prin folosirea unor mijloace de expresie, un pic cinematografice: unghi din care abordezi cadrul compoziţiei, atmosfera, lumina...  Autorul are nevoie de un dram de umor de la Dumnezeu dar si de o anume afurisenie. Asta pentru că menirea unei caricaturi nu este aceea de a lăuda.  Pentru completarea reţetei, uneori încercam să filozofăm, să fim aproape poeţi în exprimare. Din păcate, astfel de caricaturi sunt prea puţin cunoscute publicului. Au un circuit restrâns. Sunt mai cunoscute caricaturile de presă. Şi acestea au valoarea lor, prin mesajul politic, moralizator. Se spune că o caricatură de presă bine făcută, pe pagina unui ziar, are aceeaşi valoare ca un editorial. Dar caricatura de presă este efemeră, traieşte doar o zi. De acea se folosesc mijloace de exprimare, ca desen şi idee, mult mai simple. Ridendo castigat mores, spuneau strămoşii latini. Adică să îndreptăm moravurile râzând. Cam acesta este şi rolul caricaturii.

G.           M.: La Focşani trăieşte şi pictează botoşăneanul Gheorghe Zaiţ. Cum vede un caricaturist opera acestui important artist al prezentului?

C. P.: Am lucrat nişte ani buni la Palatul Copiilor din Focşani, împreună cu pictorul

Gheorge Zaiţ. Am avut o relaţie amicală. Este un plastician foarte talentat. Pictează în principal, peisaje cu o cromatică foarte sensibilă. Din păcate pentru Focşani, Gheorghe Zaiţ s-a mutat cu domiciliul în Iaşi.

G.           M.: O întrebare pe care n-o pun întâmplător. Credeţi într-o implicare în politică a personalităţilor culturale?

C.            P.:  Da. Am avut norocul să cunosc mai mulţi artişti, de-a lungul anilor.  În afara

faptului că prin natura vocaţiei, trăiesc cu mintea într-o lume ideală, ireală şi plăsmuită, mai toţi au rădăcinile foarte sănătos şi riguros înfipte în      realitate dar bineinţeles şi în viaţa politică. Gândirea artistică este una foarte complexă. Presupune o înţelegere a realităţilor bazată pe umanism care are în centru omul, demnitatea lui, încrederea în rațiunea umană şi, de ce nu, bunăstarea. Aş spune că ar fi exact ceea ce le lipseşte politicienilor.

G.           M.: Revin la întrebarea a doua. Eraţi prin anii `70, aţi realizat câteva caricaturi şi v-aţi prezentat cu ele la ziarul local „Clopotul”, din Botoşani, unde aţi fost refuzat. Detaliaţi momentul, cine erau şi cum justificau cei care nu au putut să vadă acel mic semn ce putea anticipa că în faţa lor se află un viitor geniu al caricaturii?

C. P.: Mulţumesc pentru apreciere. Nu mă consider un geniu. Sunt un ţăran din Băluşeni care prăşeşte pe ogorul caricaturii. Cei din redacţie, la acea vreme nu m-au nedreptăţit. Atunci chiar nu ştiam ce este aceea o caricatură.

Am debutat în revista URZICA în anul 1971. Pot spune că chiar şi la vreo zece ani de la debut, după ce îmi apăreau desene în diverse publicaţii ale vremii, nu prea ştiam ce este caricatura. Mai toţi caricaturiştii aveau  nişte teme de doi bani : frizeri care iau bacşiş, autobuze care întârziau în staţie,  soţi  care se întorc acasă de la crâşmă, aşteptaţi de către soţii  cu facăleţele de rigoare, etc. Erau şi atunci expoziţii internaţionale dar caricaturiştii români nu aveau acces la ele.  Ne lipseau informaţiile despre standardul une caricaturi de valoare. Foarte târziu am avut revelaţia unui alt mod de abordare a caricaturii. A fost adusă la Focsani o expoziţie, AŞII CARICATURII IUGOSLAVE. Exista o mare şcoală sârbă a caricaturii, cum de fapt sârbii aveau şi o şcoală extrem de valoroasă a filmului modern de animaţie. Am stat în acea expoziţie ore în şir. Am descoperit o nouă lume şi moduri absolut noi şi moderne de exprimare plastică precum şi de elaborare a ideilor. Am încercat apoi să mă raportez la acel standard. Am realizat şi vreo zece filme de animaţie. Filmul de animatie iţi oferă exerciţiul de elaborare al unui scenariu, care in final se termina cu o morală filozofico-umoristă, precum în fabule. Acest exerciţiu este foarte util în caricatură. O caricatură bună este de fapt tabloul final al unui scenariu care se consumă mental, în nişte secvenţe anterioare, care nu se văd dar se pot ghici. Aceasta înseamnă că ţi-l faci partener de interpretare pe cel care priveşte desenul. Revenind la ziarul CLOPOTUL, am recuperat mai târziu eşecul de la început. Am colaborat mulţi ani, cu apariţii aproape zilnice, pe vremea când secretar de redacaţie era domnul Victor Maftei.

G.           M.: Ştiu că la Concursurile Internaţionale de Caricatură participă, frecvent, între 1000 şi 2000 de desene. Constantin Pavel iese mereu în primii trei. Există un secret?

C. P.: : Există participări şi mai mari, de 12.000 -14.000 desene trimise pentru concurs. Aşa erau cele din Montreal si Tokyo (au dispărut amândouă). La ambele (scuze pentru lipsa de modestie) am primit câte un premiu întii.

Şi eu mă mir că mi se întâmplă câte o astfel de minune. Soţia mea are o explicaţie foarte simplă. Îmi spune că la mine funcţionează zicala... prost să fii, noroc să ai. Eu aş adăuga faptul că muncesc cu mare drag şi, deasemenea, pentru că i-am avut profesori  de umor pe Moş Costică Fecioru la Băluşeni şi pe Dorin Verniceanu la Botoşani.

G.           M.:  Credeţi că Eminescu poate fi pus într-o caricatură?

C.            P.: Secvenţe din poezia filozofică a  lui Eminescu pot fi folosite în ideile unor

caricaturi. Dar Bădiţa Mihai, nu cred că poate fi caricaturizat în contextul unei caricaturi. Dimensiunile lui Eminescu sunt sfinte.  Se pot face însă portrete caricaturale, de bun simt, ale poetului. Acest lucru se întâmplă de câţiva ani. Un coleg din Ploieşti, Nicolae Ioniţă, face anual o expozitie de portrete ale marilor personalităţi româneşti. Şi chipul lui Eminescu a fost o tema, acum câţiva ani.

G.           M.: Către ce meridiane plecaţi cu următoarea expoziţie?

C. P.: Anual, există un calendar cu destule expoziţii şi competiţii internaţionale în lume. Sunt destul de harnic şi particip la mare parte dintre ele. Un profesor doctor din Germania  mi-a cumpărat vreo 15 desene. Are şi o Galerie de Caricatură. Anul acesta mi-a comandat o expoziţie de caricatură în Germania. Mi-a făcut deja catalogul expoziţiei.  Pregătesc vreo 80 de lucrari. Este posibil să am o expoziţie şi în Botoşani, anul acesta. Ar fi o expoziţie de suflet. Mi-ar plăcea să deschid o expoziţie şi la Băluşeni... Va mulţumesc pentru că m-aţi băgat în seamă cu acest interviu şi vă urez mult succes !

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

ROMÂNUL ŞI EXPERIENŢA

Când la vot el merge-n turmă

Îmbrăcat curat, frumos,

Mintea lui cea de pe urmă,

Tot nu-i este de folos! (FLORINA DINESCU)

EFECT PERVERS

Cu legi intrate în anale

Şi apărări, deştept, lucrate,

Vezi cum persoane, cert, penale

Devin în timp… nevinovate. (ELENA MÂNDRU)

UNEI ARTISTE FĂRĂ TALENT

Eşti vedetă, eşti pe val,

Şi în showbiz ai pătruns,

Dar talentul tău e-ascuns

În nisipul de pe mal. (CĂTĂLINA ORŞIVSCHI)

CONSULTAŢIE

La doctor vine-un fumător

Şi-i zice cu durere: Mor!

Eu te consult îndată, dar

Să treci întâi pe la coşar! (VASILE  LARCO)

ULTIMUL SFAT

Decât să dai bani la gropar,

Mai bine-i dai la doctor, dar

E-un lucru tragic pe la noi:

Pe rând le dai la amândoi. (VASILE LARCO)

ANTIRĂZBOINICĂ (anapestic)

Chiar când omu-i rapace

Sau cumva prea nebun,

Ne e foame de pace,

Nu de carne de tun! (MIHAI HAIVAS)

POLITICIANUL „DIN OBOR” (amfibrahic)

Discursuri când ține o droaie,

Ce spune,-i doar apă de ploaie

Pe care, în piuă o bate...

Vânzându-ne verzi și uscate. (MIHAI HAIVAS)

DILEMA UNOR POLITICIENI

Când simţi că eşti nefericit

Iar viaţa face pe nătânga

Nu-i greu să fii chiar mulţumit

De-o faci cu dreapta ori cu stânga. (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

BOLI

Disperat dar cu fereală

Spunea el cu glasul moale

Cum că ar avea o boală

Pe-o vecină dată-n boale! (MIHAI BATOG BUJENIŢĂ)

DESTIN

Când i-a ghicit despre căsătorie,

Ţiganca i-a şoptit c-o mutră acră:

Îi vei jura credinţă pe vecie

Şi zilnic o vei înjura pe soacră! (GRIGORE COTUL)

LEGISLATIVULUI

După umila mea părere,

Se doarme-n parlament fără sfială,

Că lungul drum înspre putere,

Se pare, i-a umplut de oboseală. (GRIGORE COTUL)

SÂNGE DE TAUR

Din vinul ăsta, un tezaur,

De bei un litru - vechi sau nou -

Ajungi în cinci minute taur!

...Firește, dacă nu ești bou. (PETRU-IOAN GÂRDA)

ROMÂN SADEA  

Am sânge mult de dac în vene -

De vin sunt mare băutor,

Dar şi roman sunt, nota bene,

Că sunt un tip cuceritor. (PETRU-IOAN GÂRDA)

UNOR VITICULTORI LENEȘI

Ocupați mai mult cu somnul,

N-au scos vin s-ajungă, dar

O să-l înmulțească DOMNUL

Cârciumar. (PETRU-IOAN GÂRDA)

EDUCAŢIE

Să-l duc în spate ne-ncetat

Pe şeful meu e-o fericire,

Căci el, ca omul educat,

Mai face cură de slăbire!.. (GHEORGHE BÂLICI)

MARTURISIRE

Eu pe blondă o aleg

Fi-ndcă sunt un om retras,

Dar n-ascund că înțeleg,

Că-i ușor de dus de...nas! (MAX OPAIŢ)

NELINIȘTE

Ochii te mai bagă-n boală

Când observi că, deodată,

Îți apare-n față goală,

            ...  sticla, toată! (MAX OPAIŢ)

UNUI ȘEF

Respectându-și meseria,

A luat costum la care,

A-ncercat și pălăria,

Ce pe cap, părea... prea mare! (MAX OPAIŢ)

CĂSĂTORIE DIN INTERES

Cum să nu fie bârfit

Că se uită la copile

Dacă s-a căsătorit

Cu… un Jeep şi două vile? (DUMITRU MONACU)

UNEI STUDENTE

Conştientă-i pe parcursul

Anilor, dar nu i-e frică:

Dacă nu urmează cursul

Dânsa la examen… pică! (ION MORARU)

UN ROMMEL ÎN DEVENIRE   

Să am o motivare-n plus,

Balconul să-l vopsesc pedant,

Nevasta pe ascuns mi-a pus

Palincă,-n loc de diluant. (VALENTIN DAVID)

REPLICĂ (la “Un Rommel în devenire)

De treci de-al treilea etaj

Cam trebuie să ai curaj

Dar ce gândit-a nevestica

Punând ca diluant pălinca? (ŞTEFAN BAŞNO)

FINAL APOTEOTIC CU SUPER GAZDE    

S-a terminat c-o feerie,

Cu invitaţii fericiţi,

Iar gazdele, de bucurie,

Ne-au dat pe gratis biscuiţi! (VALENTIN DAVID)

REPLICĂ (la “Final apoteotic…)

Valentine, ce păcat

Că te ținură „pe uscat”!

Altfel ieșea cimilitura

Dacă era și udătura.. (ŞTEFAN BAŞNO)

 DUPĂ ZIUA TEATRULUI   

A fost în bloc o zi neroadă,

Dar importantă pentru teatru:

Epigramiștii-au stat la coadă,

Toți la vecina de la patru! (VALENTIN DAVID)

REPLICĂ (la “După ziua teatrului”)

În rândul lung de la vecina

Văzui vreo trei c-o față acră

Și am descoperit pricina:

Îs monitorizați de soacră! (ŞTEFAN BAŞNO)

DISCERNĂMÂNT

Nu se numeşte imoralitate

Când, liber, unui viciu te supui;

Ci când devii, din pură laşitate

Un sclav neputincios în calea lui! (MIHAI SCHWEITZER)

MESAJ ELECTORAL

Mă  gândesc ades la voi

Când vreau să votaţi cu mine,

Că aveţi mereu nevoi…

Dar nici eu nu am puţine. (VASILE MANOLE)

CU OCHII LA O AHTIATĂ DUPĂ TERITORII STRĂINE

Baletează prin tratate

Ca un fluture-n tutú:

„Vecinicăi i se poate,

Iară mie – de ce nu?” (LERU CICOARE)

DESTINUL TRAGIC AL CONAȚIONALILOR DIN VECINĂTATE

Scot limba celor vii din rădăcină

Și morții-i scot, nevolnici, din morminte,

Iar șefii noștri, puși la naftalină,

Nici limba, spre-a-nfiera, nu li se-ndoaie. (LERU CICOARE)

UE: COOPERARE INTERNAȚIONALĂ,

NU RENUNȚARE LA SUVERANITATE

Noi n-am intrat să ne luptăm pe ringuri.

Când am semnat convenții și tratate,

Am renunțat la riscul de-a fi singuri,

Nicicum, în schimb, la suveranitate. (LERU CICOARE)

DE LA BRUXELLES - RECOMANDĂRI, NU ORDINE

Nici preș întins, să-ți sară nici muștarul.

Nu te obligă níscai servituți

Să nu clintești în stroi, ca militarul,

Sau vreun proiect, de sus, să nu-l discuți. (LERU CICOARE)

O NOUĂ OUG 13: PRAG PENTRU ABUZUL ÎN SERVICIU

Dacă un slujbaș la stat

Are-un prag cert de hoție,

Moș Ion de ce-i băgat

Pentr-un bulz la pușcărie? (NICOLAE MĂTCAȘ)

ÎNTREBAREA VINĂ N-ARE

Pierzând – statul – milioane

Ori mai mult, Doamne ferește,

Voi, cu pix și telefoane,

Paguba cine-o plătește? (NICOLAE MĂTCAȘ)

OUG 13/2017 A PSD ȘI NOUA ORDONANȚĂ 13/2023

A COALIȚIEI: ATITUDINI DIFERITE

Contra vechii ordonanțe treisprezece

Protesta și domnul Președinte,

Azi, la noua – duș cu apă rece:

Nu-i. L-o fi durând cumva vreun dinte? (NICOLAE MĂTCAȘ)

NOUA OUG 13 – PRADĂ HIPNOTIZATOARE

Úliul poți să-l tragi pe sfoară

În picaj deasupra prăzii?

Pragul suie și coboară

Funcție de pulsul străzii. (NICOLAE MĂTCAȘ)

SERVILISM

Ajunși la tréucă, prind a se lățire,

Dar câți nu trec subit la XXL,

Și nu c-au pus de-o cură de slăbire,

Ci ca să deie bine la Bruxelles. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

MIMĂ NEROADĂ

Un impozit tropa-tropa

Pe-o pensie nesimțită

E-o sarmá ce n-o s-o-nghită

Nici CC* și nici Europa. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

___________________________________

**CC- Curtea Constituțională.

REACȚIE LA JOCUL DE-A REFORMA PENSIILOR SPECIALE

Când și-a dat seama Europa

Că avem și noi un stos:

„Uite popa, nu e popa!”,

A-ntors cojocul pe dos*. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

________________________________________

*Aluzie la amenințarea Comisiei Europene

că ne va tăia câteva miliarde din PNRR.

TENISMÉNELE SE-NTREC

De cum se-afișează pe teren,

Tot mai mult se lasă remarcate

Nu prin, viu, al jocului antrén –

Prin lănțug de ópșpe carate. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

START LA EURO ‘24*

Început bun, locul doi,

Dar am tremurat și noi,

Mult frig, lipsă strategie;

Și, greu de-acu o să fie. (DUMITRU BUJDOIU)

* Andora-România 0-2, România-Belarus 2-1

ORA DE VARĂ …PENSIONARĂ

Asta-i lege inumană,

Eu nu-mi stric fusul orar,

Respect bioritm primar,

Ca …vaca elvețiană. (DUMITRU BUJDOIU)

DIALOG  ÎNTRE VECINI

- Iar ai geamurile sparte?!

- Fiindcă ne-am certat ieri-noapte,

- Dar, văd patul dărâmat…

- Azi-noapte…ne-am împăcat. (DUMITRU BUJDOIU)

LA EXAMEN

Profu’ și-un chiulău zevzec:

- Ce spui de Toulouse-Lautrec ?

Studentul, total confuz:

- Parcă a bătut Tuluz. (DUMITRU BUJDOIU)

UNUI COLEG CARE-MI CRITICĂ EPIGRAMELE

În ziar mă face praf,

E dreptul lui, n-am ce-i face;

Poate vom face și pace,

Dacă-i fac un epitaf. (DUMITRU BUJDOIU)

ESTIVAL

E primăvară:  soare, flori,

Abia scăpat-am de ninsori,

Pe bănci în parc sunt bătrânei

Ce-admiră pe alei...femei. (ADRIAN TIMOFTE)