O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist.
George Eftimie vine cu un al doilea volum de epigrame, unul aşezat conceptual, intitulat „Pe ContraSENS” (Editura „Editgraph”, Buzău, 2022; prefaţă: Florin Rotaru).
Am citit şi primul volum al acestui autor („Umor pe poante”). Un volum în care e vizibil umorul reflexiv bazat pe pasiune intelectuală, pe un prezent bine diagnosticat şi pe un civism militant (vezi „Loc de dat cu…epigrama” nr. 123). Volumul în discuţie e pus sub sensul conceptului de reziduu. Autorul are măiestria de a-şi concepe un năvod astfel încât să prindă impurităţile societăţii, cărora le dedică o epigramă. E un fel de tratat care vizează sensibila sferă a kakistocraţiei. Folosit în 1998 de Dorin Tudoran, termenul este preluat printr-o extensie din limba engleză şi s-ar explica astfel: „guvernarea de către cele mai nepotrivite persoane”. De fapt, el vine din limba greacă unde „kakisto” este superlativul lui „kakos” ( = rău), iar englezii i-au dat sensul prezentat mai sus. Dorin Tudoran crede mai multe despre valoarea intrinsecă a termenului kakistocraţie, o credinţă ar fi că s-ar afla în fiecare din noi. Probabil depinde de gradul de virusare a individului. Şi Codrin Liviu Cuţitaru observă un sindrom kakistocratic în societatea noastră (vezi „Dilema veche” nr. 360 din 2011): „Politicianul moldo-vlah, în ansamblu, este kakistocrat. Un kakistocrat absolut democrat. Propun, de aceea, ca discuţiile tehnice din România, referitoare la „orientarea politică de dreapta“ sau „orientarea politică de stînga“ („orientări“ ridiculizate oricum, în ultimii ani, de comportamentul duplicitar, în „alianţe“, al politicienilor băştinaşi), să înceteze odată pentru totdeauna! Omul politic român nu este nici de „dreapta“, nici de „stînga“, nici de „centru“. Nu e nici liberal, nici democrat, nici conservator, nici socialist. El rămîne, orice ar fi, doar un destoinic kakistocrat. Lupta politică însăşi se vrea, prin urmare, un „skandenberg“ kakistocratic, unde cel mai „muşchiulos“ (şi mai veros) cîştigă necondiţionat”. Pe aceştia îi prinde năvodul lui George Eftimie, pe cei intraţi pe „contraSENS” unde ponderea kakistocraţilor este covârşitoare: comunismul ca ceva rezidual în majoritatea românilor, metodele miliţieneşti ca un sindrom rezidual în şefii jandarmilor sau obiceiul de a apela şi reclama la „înalta poartă”: Protecţie – „Limba noastră-i în pericol / Şi aleşii-n mod solemn, / O salvează de ridicol, / Apelând…la cea de lemn!; Conspiraţie – „Şi astăzi vestul se mândreşte / Cu Marx şi Engels, curios, / Pe noi doar ne compătimeşte / Că prea-i luăm în serios!; Diagnostic – „Că-i bolnav vin să ateste / Trei dinţi sparţi, temperatura, / Cică-n iarnă la proteste… / A uitat să-şi ţină gura!; Vine primăvara – „Bate vânt de primăvară / Peste câmp şi peste ţară”, / Cât ar bate, cât ar ţine, / Tot jandarmii bat mai bine!”; Binefacerile apartenenţei la UE – „E-o binecuvântare / Cu statul paralel, / Că rufele murdare / Se spală la Bruxelles!”; Şeful de post – „Cheamă hoţii şi-i adună / Când şi unde are chef, / Iar ei vin, că în comună / Toţi îl recunosc de…şef!”; La Consiliul Europei – „Românii-s tari c-aşa li-e vâna / Şi de primesc un şut în fund, / Pătrunşi de un respect profund / Răspund instant… cu săru-mâna!”.
Năvodul lui George Eftimie, având plasa deasă, nu prinde numai plevuşca plină de vicii, ci şi pe politicieni. La ei există o frapantă contradicţie între vorbă şi faptă, între adevărul declamat şi lipsa de respect pentru el. Acestea sunt lucruri pe care le ştie tot românul şi nu puteau fi evitate de autor: Ce ascund guvernanţii – „De le-ai vedea te-apucă nebunia, / Autostrăzi ce nu-s nici la extern / Ar împânzi mai toată România, De n-ar sta pe planşetă…La Guvern!”; Recalificare – „Sărac ţăranul de la noi / E într-o stare critică / Şi trage-n jugul pentru boi, / Că ăştia fac politică!”; Alesul nostru – „Alesul nostru-i om de caracter / Democraţiei mare exeget, / / Poporului un nesperat reper… / Şi pentru ţară… gaură-n buget!”; Austeritate – „Ăştia care vin acum / Un program ne prezentară, / Să nu creştem pe consum / Ci pe muncă… voluntară!”; Alesul neamului – „El nu-i un oarecine / Şi când deschide uşa, / Minciuna parcă-i vine / Întocmai ca mănuşa!”; Excluderi din partid – „Au fost dezbateri la partid / Şi-au zis că-i bou, l-au pus la zid, / Lui nici nu i-a venit să creadă / Că-l dau afară din cireadă!”; Candidatul ideal – „A şi furat, a şi minţit, / A spus trăsnăi necontenit, / Şi fin`ndc-a devenit „model”… / Se bat partidele pe el.”
Cartea lui George Eftimie este un jurnal în epigrame, consecinţă a unei stări de veghe. Ea nu are o arhitectură modulară. Apelând la ironie şi la mecanismele epigramei, ni se dă o construcţie bloc care permite o viziune psiho-socială despre lumea românească de azi. Spiritul reflexiv şi inserţiile filozofice ale autorului determină ca epigramele, pe lângă umorul consistent pe care îl emană, să fie şi adevărate creaţii cu valenţe analitice. Punctele de vedere ce transpar din fiecare epigramă pun în evidenţă şi un subiectivism care nu se abate de la etica timpului prezent. Buzoian fiind, e normal să ţină şi cu Nigrim ( Dueluri celebre – „De Cincinat atât reţin Că avea păr, dar cam puţin, / Şi cu Nigrim făcând duel, / Ar fi rămas … şi fără el!”), dar în cele 175 de pagini ar fi singurul puseu de subiectivism exacerbat. Cuvântul „contraSENS” din titlul cărţii alătură subiectivismului autorului partea reală a timpului prezent dominat de politicieni şi kakistocraţi. Ei ne dau un sens, noi îl urmăm, iar în ipocrizia lor, vin pe contrasens., alterând relaţia dintre vorbă şi faptă.
Apreciez efortul reuşit al Lui George Eftimie de a alcătui, luând ca metodă metafora năvodului şi ca instrument epigrama, acest jurnal care vizează etica românească actuală.
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
SĂRUTUL EPIGRAMEI
Este zâmbetul pe buze
Ce-ar lansa spre minţi obtuze
Mici săgeţi de archebuze
Dacă-i inspirat de muze! (EUGEN DEUTSCH)
UNUI PSEUDO-POET
Din răsputeri te străduieşti
Să laşi, prin gravele erori,
Chiar poezia ce-o „slujeşti”
Orfană de mulţi cititori. (ELENA MÂNDRU)
APRECIERE LINGVISTICĂ
E limba noastră ca un lan de grâu
Ce unduieşte-n soare, curge râu,
Dar, din păcate, uneori suspină
Că-i sufocat cu fire de neghină. (VASILE LARCO)
SUNT MARTORUL VIEŢII MELE
Traseul este redactat
Prin câteva zeci de cuvinte
Şi spun, cinstit, că am uitat
Doar ce nu mi-am adus aminte! (VASILE LARCO)
DEZAMĂGIREA UNEI FEMEI
Stând în baie cam un ceas:
Corpu-întreg și l-a spălat,
Peste tot s-a epilat...
Însă grasă a rămas.(MIHAI HAIVAS)
PARTAJ DUPĂ DIVORȚ (anapest)
Epilog cu ultraj
La un fost mariaj,
Când împart, cu scandal,
Ce-au avut și-n țucal.(MIHAI HAIVAS)
REZOLVARE
Viaţa şi-a analizat
Şi găsind că e cu minte
Brusc el şi-a abandonat
Datoria de părinte. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
REPRODUCEREA „ÎN VITRO”
Văd epigramişti plângând
Rime n-au la: „poamă acră”
Căci ştim cu toţii, în curând,
O eprubetă va fi soacră. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
SOLUȚII PENTRU PERIOADA DE SECETĂ
Cum, peste tot, pământul crapă
Și râurile-s în scădere,
Să fac economii la apă,
Mai beau un vin, mai beau o bere… (GRIGORE COTUL)
ADEVĂRUL GOL-GOLUȚ
Șapte zile-ntregi la mare,
Să reziști e peste poate,
Că-s atât de scumpe toate
Fetele ce stau la soare. (GRIGORE COTUL)
UNUI TÂNĂR AGRONOM
Pe-un lot cu cel mai bun pământ,
Un “geniu” în agricultură
A pus prea mult îngrăşământ
Şi l-a ratat. Poftim cultură! (PETRU-IOAN GÂRDA)
CE CONTEAZĂ?
Există autori de epigramă…
Catren…însăilare…ce insistă
Să mă atace, poate-i bag în seamă;
Aşa se zice, poate că există… (PETRU-IOAN GÂRDA)
UNORA
Fără să vă caut musai vina,
Vă aduc acum un reproş:
În dilema „oul sau găina”
Ţineţi cont, vă rog, şi de…cocoş! (ION MORARU)
CONTRASTE SOCIALE
Vieţuim, doar prin ruine,
Omul harnic e mai rar;
Longeviv, ca un măgar,
Leneşul o duce bine. (CONSTANTIN PROFIR)
ŢĂRANUL ŞI CAZANUL
Când cazanul îl porneşte
Vieţii îi găseşte sens,
Alambicul preţuieşte
Dar mai mult al lui condens. (VASILE MANOLE)
JOC LA SACRIFICIU
După ani de căsnicie,
Când nimic nu mai e bun,
Poţi umbla la strategie
Dând o DAMĂ pe... NEBUN! (MAX OPAIŢ)
DILEMĂ ÎN EDUCAŢIE
Prostia-i ,,atribut familiar"
Şi asta, parcă tot mai mult s-acceptă;
Mă tem că ne-am prostit, şi n-am habar,
Conceptul dacă-n şcoală se...exceptă?!... (MAX OPAIŢ)
OFERTE AUTOHTONE
Seara, pe autostradă,
Face semne la maşini,
Urmărind ca să se vadă
Ce promite la...străini! (MAX OPAIŢ)
DISPUTE EPIGRAMATICE
Se bat în epigrame unii
Ce se pretind a fi confraţi,
Dar nu rezistă presiunii,
Că-s alţii mult mai talentaţi! (MAX OPAIŢ)
SĂRACII BOGAŢI
Fiindcă e democraţie,
Bancherii vor mai sus ROBOR-ul,
Iar taxa pentru lăcomie,
Să o plătească tot poporul! (VALENTIN DAVID)
PROFIL PROEMINENT DE POLITICIAN
Are conturi pline, case,
Sunt uimit de nu am glas:
Chiar de roade numai oase,
Este anormal de gras! (VALENTIN DAVID)
LA SENECTUTE
Îl enervau de dimineaţă
Atâtea ştiri vozând abuzul,
Acuma duce altă viaţă
Că i-a slăbit de tot…auzul! (GEORGE EFTIMIE)
UNEI JURATE
A jinduit înverşunata
O aspră poruncă,
Să condamne prostituata
La locul de muncă. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
SUPĂRARE
Iubita m-a parasite,
Mai mare năpasta!
Nici să plâng nu îmi permit,
Mă bate nevasta. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
ZIUA UITĂRII
M-apucai de butonat
Cică azi e sărbătoare.
Sărbătoare - însă care?
Uite, na, că am uitat! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA OZN-URILOR
Eu tot mă rog la Dumnezeu
Poate trimite-un OZN-eu
Și să îi ducă la plimbare
Pe politruci cu ... Ursa Mare. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA COMPLIMENTĂRII ÎN OGLINDĂ
N-am fost vreodată narcisist,
Dac-aș fi fost, acuma trist
Aș constata, așa, la rece
Că timpul ăsta iute trece... (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA PRĂJIRII OUĂLELOR PE TROTUAR
La cât plătesc gazul pe lună
Pomană-i de la Dumnezeu
Canicula. Omleta-i bună
Dar scârțâie-ntre dinți din greu. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA DEPENDENȚILOR DE MUNCĂ
He, he, dependenți de muncă
Pe aici, prin Românica?
Cei ce fluieră prin luncă
Ași sunt la făcut nimica! (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SPUNERII ADEVĂRULUI
Dac-ar fi după tipic
Crainicii de pe la știri
Ar trebui să tacă, zic.
Să depene doar amintiri.. (ŞTEFAN BAŞNO)
ZIUA SĂRUTULUI
LA CE BUN?
Sincer, nu prea merg la moaște
Soața - cam din an în Paște
Iar despre pupat de poale
Să n-aud, că intru-n boale! (ŞTEFAN BAŞNO)
UNUI OCULIST
El e un medic iscusit
Cu gafe ce survin grămadă:
Un pacient care-a orbit
Acum… n-are ochi să-l vadă. (GHEORGHE BÂLICI)
UNUI MEDIC
De la pacient Dominte
Ia toţi banii înainte,
Vin, coniac, ardei şi ceapă…
Că, de obicei, nu scapă. (GHEORGHE BÂLICI)
INTEGRARE EUROPEANĂ
LA CHIŞINĂU
Înregistrăm, cu noul parlament,
Succese mari pe arii mai extinse:
Moldova a ajuns în Occident…
La depărtarea unei mâini întinse. (ION DIVIZA)
GEOPOLITICĂ
De la Don la Eufrat,
Din Balcani la Magadan,
Cel mai mare diplomat
Este tancul lui Ivan. (ION DIVIZA)
ŞI IARTĂ ELIS GREŞALELE NOASTRE…
Azi e-o dată însemnată,
În istorie marcată –
La erori de prozodie,
Elis dă o amnistie. (SORIN FINCHELSTEIN)
LACTAŢIE RÂPEANĂ
Elis – drept când s-a născut,
Şi când ţâţa a cerut –
Biberon îi dete mama
Cu Humana-Epigrama. (SORIN FINCHELSTEIN)
RĂSTURNAREA VALORILOR
Aş vrea acum să vă explic,
Că e momentul oportun:
În viaţă „omul de nimic”
De obicei e „omul bun”! (MIHAI ENACHI)
CLARIFICARE
Ca să priceapă cititorul
Că o idee-i oportună,
Cu capul, mâna şi „piciorul”
Se face-o epigramă bună! (MIHAI ENACHI)
CONCLUZIE DUPĂ 35 DE ANI
Soţia când o iei, destinul
Ţi-acordă o facilitate:
Poţi făr-avans, cu buletinul…
Dar vei plăti întruna rate. (DAN NOREA)
ASOCIAŢIA DE LOCATARI
A născut vecina gemeni,
Şi se-ntreabă reciproc:
E posibil ca să semeni
Cu toţi cinci vecini din bloc? (DAN NOREA)
CASUS BELLI
Pentru ce delict de pe maidan
Rușii pe ruteni îi pedepsesc?
Deliciosul borș ucrainean
Îi stătuse-n gât celui rusesc. (NICOLAE MĂTCAȘ)
SCHIMBARE DE EXPONATE ÎN CAPITALELE EUROPEI
Tancului „liberatoriu”
(Nu l-ar ocoli rugina!)
Îi ia locul, meritoriu,
Cel distrus în Ucraina. (NICOLAE MĂTCAȘ)
COMISIA EUROPEANĂ A APROBAT
TREI INSECTE PENTRU ALIMENTAȚIA PUBLICĂ
Greieruș, lăcustă și molete,
Noile-n UE delicatese:
De parfumul lor te-mbeți sticlete,
Iar de preț – ochii din cap îți iese. (NICOLAE MĂTCAȘ)
RM: ÎNTRE EST ȘI VEST
Candidată-n ÚE pe-apucate,
Îi dau ghes investitori din Vest,
Doar că – licitațiile trucate -
Le câștigă-n draci tot cei din Est. (NICOLAE MĂTCAȘ)
REACȚIA KAZAHSTANULUI LA ÎNCHIDEREA CONDUCTEI
DE PETROL SPRE ȚĂRILE EUROPEI DE CĂTRE RUSIA
Nici n-a-nchis țarul conducta
De petrol kazah spre ÚE,
C-au și prins să spargă cucta
Sancțiile bătute-n cuie. (LERU CICOARE)
FĂRĂ COADĂ NU PUTEM TRĂI
Coadă la ulei, la lapte,
La răbdări prăjite, coapte,
Iar de azi ni-i dat să fie
Coadă la președinție. (LERU CICOARE)
DIN BUNĂVOINȚA PRIM-MINISTRULUI,
REMANIEREA UNOR MINIȘTRI SE AMÂNĂ
Șapte luni i-a tot tocat
Că-i va rade pe uscat.
Câte-i va pisa tot el
Că-i va tunde brebenel? (LERU CICOARE)
CÂND NU-I ESTE PERMIS NICI BOULUI, NICI LUI JUPITER
Șeful Auto acuzat
De viteze interzise,
Când va fi eliberat,
Cine ne-o mai da permise? (LERU CICOARE)
VAI ȘI-AMAR DE … GURA LUI
Când înfulecă un pui,
Turcii dau la gura lui.
Când să tragă-o-njurătură,
Parcă are prune-n gură. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
LA MASA DE POMENIRE A MAESTRULUI
La un colț de șinc râdeau,
La alt colț de șinc plângeau.
Parcă-și înscenase dânsul
Comedía râsu’ – plânsu’. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU SE REȚINU NICI MORTUL
La sicriu, de bun rămas,
Popa fârnâind din nas,
Un ortac pufni în râs,
Că și mortul a surâs. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
CHELFĂNAT ȘI ARESTAT
N-a rămas loc nerâmat.
A-ncasat un carcerat
Și un pui de bătăiță,
Că, prin somn, și-acum coviță. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
ÎNCĂ O CRIZĂ (DE TIMP)
De-altă criză avem parte:
N-ai timp să citești o carte,
La teatru n-ai timp, e greu;
Dar la crâșmă ai mereu. (DUMITRU BUJDOIU)
ÎNCEPE ALT CAMPIONAT
Becali, profet de zăvoi,
Anti-fotbal, zice-n pripă:
De-ar juca doar o echipă,
Tot voi prinde locul doi. (DUMITRU BUJDOIU)
TIC-FRECUȘTIC LA UN MARE TENISMEN
Are-un ciudat ritual,
Cam enervant pentru toți,
Prea jenant la un Nadal:
Se freacă și la chiloți. (DUMITRU BUJDOIU)
MOTIVAȚIE
Chiar de la însurătoare,
Vecinu-i puse-o-ntrebare:
- Ce dracu văzuși la asta?
- De-ai ști ce soră-are nevasta?! (DUMITRU BUJDOIU)
UNUI SONETIST
Cu multă caznă tu te-ntreci
A cizela sonete reci.
Dar publicul, când le citeşte,
Înnăduşeşte! (CINCINAT PAVELESCU)
UNUI CONFRATE INDISCRET
Amândoi avem o boală
Şi-am căzut victima ei:
Eu, chelia naturală,
Tu, chelia de idei! (CINCINAT PAVELESCU)
UNUI JUDECĂTOR IRASCIBIL
Al meu spirit mă va scoate
Din magistratură. Poate!
Dar mirarea-i: cum pe tine
Tocmai lipsa-i te menţine? (CINCINAT PAVELESCU)