O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
Există o filosofie a pierderilor aşa cum există şi o mai complicată psihologie a acestui concept simplu la o primă privire. Există o pierdere a securităţii psihosociale, a speranţei, a stimei de sine, a importanţei sociale. Se mai pierde tonusul emotional la fel cum putem pierde interesul pentru viaţă. Volumul Elenei Mândru, cu un titlu ce ne obligă să privim în sus, se intitulează simplu “Aproape de cer” (Editura “24:ORE”, Iaşi, 2020). Dintr-o perspectivă tehnicistă, poemele Elenei Mândru se apropie de Vasile Voiculescu prin existenţa a două coordonate cu originea în inimă şi pe care culisează rugăciunea (adesea mută): cunoaşterea şi iubirea divinităţii. Poeziile sunt rezultatul unor experienţe psihologice care vizează pierderea şi suferinţa: “Unde-am ajuns” – “Cândva, de mult, eram o fetişcană / Cu părul blond şi ochi albaştri; / Din dragoste căzut-am în capcană / De negri ochi, lucind ca aştri. // Era băiatul ce-l visam întruna / Frumos, înalt, cu zâmbetul subtil; / O liceană ce-aşteptam doar luna, / Să-i povestesc de-amorul de copil. // Iar anii au trecut şi într-o toamnă, / Haotic inima mi-a tresăltat: / La capătul de fir, prea exaltat, / Era chiar EL, cerea să îi fiu DOAMNĂ. // Şi din iubiţi, ca noi, mai potriviţi / Blagosloviţi am fost cu o prinţesă, Ce-am educat-o ca pe o ducesă… / S-a dus la Domnul, suntem văduviţi!”
Poemele acestui volum se pliază perfect pe cel de-al cincilea mod de rezolvare a unei astfel de situaţii, cei în cauză (precum autoarea acestor versuri) fiind încadraţi în grupul solicitanţilor (vezi schema Hans Berger), adică al celor care trec peste durere adoptând convingeri religioase, filozofice ori spirituale, încercând să dea un sens vieţii lor. Paginile dau o colecţie de reflexii discursive ale unor întâmplări extrase din subconştient şi ordonate ca şi cum ai aşeza anumite fotografii într-un album. Metaforic vorbind, versurile par nişte fluturi vegetali pe care puseurile de tristeţe i-a presat într-un ierbar aproape de cer, numai bun ca divinitatea să-l răsfoiască din când în când şi să procedeze în consecinţă: „Pădure vlăguită” – „Pădure dezgolită de dantela / mătăsoasă, cu frunze ce plâng / la picioarele tale, razele de soare / te străbat semeţe şi îşi înfig / vârfurile, lăsând goluri / sângerânde în trupul tău / vlăguit de frumuseţea / verii hapsâne; / ridici ochii către cerurile-nalte, / îţi trimiţi coroana să le-atingă / şi-n rugăciunea mută / ceri o mantie de zăpadă, / să-ţi acopere ruşinoasa goliciune, / neîmbrăţişată şi pierdută / în uitarea iubiţilor de-odinioară!”.
Conştientă că Dumnezeu a fost doar creatorul destinului pentru că, la un moment dat, nemaiputându-l stăpâni, l-a lăsat în seama oamenilor, poeta încearcă o negociere cu acesta. Se negociază cu destinul apelând la strategia Win – Win (câştigăm ambii), poemele şi epigramele fiind cele care îl îmbunează. Se observă o preocupare de a maximiza ambele câştiguri şi, după evoluţia literară din ultimii ani, se pare că destinul a început să rezoneze cu cele două elemente ale artei pure luate în seamă de Elena Mândru: „Apusul vieţii” – „M-am aşezat la masă cu destinul, / De ce sunt încărcată cu dileme? / Şi m-a privit, rânjind precum rechinul / Când sângele musteşte, scurs din vene. // Mi-a spus să am răbdare, / Şi încă sunt copilă, pot să visez; / O tânără bălaie, ochi albaştri / Ce-ndrăgostită valsează sub aştri. // Dar el nu ştie că timp nu prea mai am / Iar viaţa, oare ce mi-a hărăzit? / Mă-ndrept, prea gârbovită, spre-asfinţit / Cu întristare, trag perdeaua la geam.”
Deşi este o poezie despre dor şi întristare, discursul nu este unul apatic, cititorul urcând trepte a căror intensităţi cresc, ele creionând perfect temperamentul poetei. Elena Mândru nu poate fi încadrată recentelor generaţii de optzecişti, milenarişti, himerişti, miserupişti etc.), ea venind de undeva dinspre Vasile Voiculescu ca mod de obiectivare a inimii ( vezi „Pictura inimii”, p. 73) şi dinspre Ana Blandiana ca mod calm de readucere a timpului în om: „Dilemă” – „Se topesc anii precum / ceara din lumânare, / iar năzuinţele se izbesc / de asfaltul încins; / mereu m-am întrebat / „ce este Timpul?” / şi dacă am vreo legătură / de rubedenie cu el, / ce genă avem în comun / şi dacă ar trebui să mă feresc / de ceva sau cineva, / ca de bolile transmisibile / între neamuri; / încă nu am găsit nici un răspuns, / Poate cu timpul, poate cu timpul…!”
Stilul Elenei Mândru este unul căruia i se potriveşte o metaforă lansată de Ioana Pârvulescu: „muşcătura lebedei” („seamănă cu a unui copil căruia nu i-a dat încă dinţii, doar că e rece ca apa lacului în care locuiesc”). Atenţie, metafora nu se potriveşte şi epigramistei Elena Mândru!
Fiindcă Elena Mândru gândeşte etic în relaţia sa cu destinul, concluzia mare rămâne aceasta: poemele sale nu pot fi decât ale strategiei Win-Win: „Aş tot doini” – „Doină dulce, doină-amară / Te-aş cânta până diseară / Şi mai toată săptămâna / Pân` s-o termina şi luna. / Mi-aş doini iubirea toată / Dar am fost prea înşelată, / Că i-am dat multă crezare / Celui plecat la vânare. // Voi doini doruil ce doare / De prea mare-nstrăinare, / Tot pe luncă şi în vale / Lacrimi mari precum cristale. // Şi mă voi culca pe iarbă / Să plâng până devin oarbă, / Împletind în nopţi şi zile / Amintiri cu multe file.”
Elena Mândru a ajuns la concluzia că destinul său este poezia şi epigrama, se dedică lor în totalitate şi nu greşeşte. (GEORGICĂ MANOLE)
Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA. Aşteptăm creaţiile voastre pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com până în fiecare zi de vineri a săptămânii. (Georgică Manole).
POVESTEA VORBEI
În trecut când nu vorbeai
Veşnic ascultat erai,
Azi când sărăcia-i multă,
Strigi, dar nimeni nu te-ascultă (VASILE LARCO)
PREFERINŢE
Românii toţi vor să trăiască-n pace,
Preferă-un vin direct de la butoi
Şi muzica, se vede că le place…
Căci multe sunt „cu cântec” pe la noi.(VASILE LARCO)
SFAT UNOR AMANȚI
Dacă de iubire
Sunteți obosiți,
Pentru despărțire
Vă căsătoriți! (MIHAI HAIVAS)
EXPLOATĂRI AURIFERE PĂGUBOASE
Lacăt, chiar de-am pus pe poartă,
Noi guverne, prin rocadă,
Încercat-au să nu vadă:
Lipsă lacăt, poartă spartă.(MIHAI HAIVAS)
PRECAUȚIE FAȚĂ DE CEI AMABILI
Cum, binele, mai toți mi-l vor -
Chiar de insistă dumnealor -
Promit că nu îi voi lăsa
Să mi-l și ia! (MIHAI HAIVAS)
CÂND VINE TOAMNA
Frumoase frunze cad, de plâng poeţii,
Dar nu-s motive de a fi mai trişti,
Când an de an vedem cum pomul vieţii
Se scutură... de mulţi epigramişti... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎN PRAGUL TOAMNEI
Mercurul nu mai explodează,
La doamne scade interesul,
Dar fusta încă se scurtează
Şi la bărbaţi le creşte… stresul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)
ÎMPĂRATUL GOL
Erau vremi când împăratul
Umblând prin lume dezbrăcat,
De râs fiind, porunci a dat…
Şi-acuma, gol îi e doar capul. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
NOROC DE TAXE
Mă uit în portofel şi strig:
E gol! Şi e aşa de când mă ştiu!
Şi-n jur e rece, gol, pustiu…
Noroc de taxele ce frig! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)
COMEDIA ERORILOR
A scris-o Shakespeare cu talent
Și are un succes etern,
La noi apare permanent
În repertoriu la guvern.(EUGEN DEUTSCH)
PROFESORUL DE INFORMATICĂ
Te duce-n lumea virtuală,
Prin poarta de la monitor,
Că-i plictisit de cea reală
În care-a fost... informator! (EUGEN DEUTSCH)
EXPLICAŢIE
În fapt, căsătoria nu-i
Total lipsită de temei,
De-l muţi pe el din lumea lui
…în lumea ei. (GRIGORE COTUL)
MASCA LA FEMEI – PROIECT EŞUAT
O eroare dovedită
E din cauza croielii:
Gura e acoperită
Însă nu şi decibelii. (GRIGORE COTUL)
EXPLICAŢIE
C-avem poete mai puţine,
Găsim desigur, nişte scuze:
Femeile ce-arată bine
S-au transformat, o parte,-n muze. (ELENA MÂNDRU)
PROSTITUŢIE LA VEDERE
Pe şoseaua de centură,
În obscene aventuri,
Te uimesc, prin “proceduri”
Fetele de-adunătură. (ELENA MÂNDRU)
NOTĂ
Sunt atât de ocupat,
De robit „succesului”,
Încât mi-am contramandat
Și data decesului. (AL.D. FUNDUIANU)
OPTIMISM
Nu m-ascund după perdea,
Că sunt om dintr-o bucată:
Viu sau mort, tot voi vedea
...România Educată. (AL.D. FUNDUIANU)
LACUL LEBEDELOR
Pluteau, mai ieri, pe lacuri vieneze,
Un cârd de albe lebede ca neaua
De-atunci începe să se fredoneze
Şi cântecul de lebădă: maneaua! (ION MORARU)
NEGAREA NEGAŢIEI LA ROMÂNI
Acei ce azi, cu mâinile-amândouă,
Au apucat şi rod de zot ciolanu’
Au adoptat filozofie nouă:
Negaţia negaţiei e: BA…NU! (ION MORARU)
CÂNTARE FEMEII
Bărbatul o priveşte ca pe-o floare
Cum alta mai frumoasă-n lume nu e
Şi-i cade cu iubire la picioare,
Ca mai uşor în cap să i se suie!... (GHEORGHE BÂLICI)
AMINTIRI
Femei, femei prin ani şi ani,
Ar fi putut să mă iubească
Cu dragoste de sus, cerească
Dar n-am avut atâţia bani… (GHEORGHE BÂLICI)
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A SĂRUTULUI
Eu mi-aș săruta nevasta,
C-o iubesc și o respect
Dar să-mi spuneți,, treaba asta
E political correct? (ŞTEFAN BAŞNO)
COLABORARE
În parlamentul românesc
O lege nu se mai votează,
Ar fi cu totul nefiresc
Când Europa o dictează!(ŞTEFAN BAŞNO)
REACȚIE
S-a supărat tare măgarul!
Și-a aruncat nervos samarul
Când i s-a spus că-i comparat
C-un oarecare din Senat! (ŞTEFAN BAŞNO)
SIMILITUDINI
Spunea ,de mult un filosof celebru:
"Filosofia trece prin stomac!"
Aș completa c-un adevăr funebru:
Și cu iubirea este tot un drac!(ŞTEFAN BAŞNO)
CRITICĂ LA G. CORBU
Mărturisesc, maestre Corb,
Că epigramele îţi sorb,
Deşi răzbate din fundal,
Pregnant, un damf de caşcaval. (SORIN FINCHELSTEIN)
TENTATIVĂ DE CORUPERE
Ce-aş avea aici de zis –
Cum sunt clei la prozodie –
Elis, dacă sunt admis,
Dau o vadră de tărie. (SORIN FINCHELSTEIN)
CANDIDAT IMPOSIBIL
Îl rugară insistent
Ca să intre-n Parlament,
Şi n-a vrut, iertat să fie,
Suferă de insomnia! (GEORGE EFTIMIE)
PROMISIUNI
Au promis marea cu sarea
Şi-au făcut ce le-a trăznit,
Dar când au mimat schimbarea,
Asta chiar…le-a reuşit! (GEORGE EFTIMIE)
MĂRIMEA CONTEAZĂ
Porumbelul când te spurcă,
Eşti debil şi demn de milă,
Însă cota, brusc ţi-o urcă
Găinaţul de acvilă! (VALENTIN DAVID)
DAVID
Cu profil agabaritic,
Multă lume-am speriat:
Am şi eu momentul critic…
Când sunt praştie de beat! (VALENTIN DAVID)
LOGICĂ LA NIVELUL TĂU (lui Ion Diviza)
Eu nu înţeleg ai tăi tropi,
Cu toate că ştiu că te-aştepţi:
Ce, faptul că dai tu în gropi
Îi face pe ei mai deştepţi? (PETRU- IOAN GÂRDA)
NICI N-ARE CUM SĂ-I FACĂ! (lui Petru-Ioan Gârda)
Sunt liniştit, ferit de stres,
Căci eu prefer să cuget solo;
Şi chiar de dau prin gropi – mai ies,
Iar mintea lor mereu i-acolo! (ION DIVIZA)
AICI DEPUN MĂRTURIE (lui Ion Diviza)
Ieşisem ieri la o plimbare
Cu doi amici, prin Chişinău
Şi într-o „groapă” oarecare
Am dat de neuronul tău! (PETRU-IOAN GÂRDA)
ŞI EU DEPUN MĂRTURIE (lui Petru-Ioan Gârda)
La noi aicea mulţi Ioni
Mai calcă-n gropi pe neuroni,
Iar unul de la Cluj, cuminte,
Călcând prin gropi a prins la minte! (ION DIVIZA)
E TOT MAI MARE NUMĂRUL SOCIETĂŢILOR DE POMPE FUNEBRE
Un singur număr apelând
Constați – reclama o susține –
Că-n România mai nicicând
Nu s-a murit atât de bine! (GHEORGHE GURĂU)
EPITAF UNUI PESCAR
A murit, l-au dus la groapă
Și l-au înhumat, firește;
Groapa, jumătate apă…
S-aibă timp să dea la pește! (GHEORGHE GURĂU)
DESPRE MORŢI NUMAI DE BINE
Să-i fie țărâna ușoară,
Nu-i, sincer, nicio ironie
Că-i mort pentru întâia oară…
Deci n-are-a ști cum o să fie! (GHEORGHE GURĂU)
KARL MARX
În „Capitalul” său elaborat,
A calculat temeinic genialul
Cum să munceşti, util cu-adevărat,
Să-i iroseşti lui Engels capitalul. (ION DIVIZA)
PROGRAMUL DE GUVERNARE
„Ura!” pentru guvernare
Care iar ne face rost,
Noi să ţinem Postul Mare,
Ea să se menţină-n post. (VASILE MANOLE)
ASCENSIUNE FULMINANTĂ
C-un „design” aşa splendid,
Toată plină de „talent”,
Au primit-o în partid
Şi-n Biroul Permanent. (VASILE MANOLE)
S-A TERMINAT CU HOŢIA
Vorba mea a confirmat-o
Un ţăran bătut de soartă:
Şi-a lăsat sapa la poartă
Şi nimeni nu i-a furat-o. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
DESCURCĂREAŢĂ
Le explică sincer dama
Cum de are zilnic trai monden:
-Îl ameninţ: Plec la mama!
Şi soţul îmi dă banii de tren. (GHEORGHE I. GHEORGHE)
UNUI PIERDE VARĂ
Nu spun asta la-ntâmplare,
Dar un lucru-i la vedere:
Fug de treabă unii care
Mai uşor învaţ-a cere! (MAX OPAIŢ)
TOLERANŢĂ
Mă gândesc la soacra- mare,
( Asta , pentru că îmi pasă !)
Mai ales când dânsa n-are
Toate ,,ţiglele " pe casă! (MAX OPAIŢ)
UNUI VETERAN DE RĂZBOI
Anii lui de căsnicie
Sunt ca cei de cătănie,
Sau, ca cei de la război,
Dacă-i înmulţeşti cu...doi! (MAX OPAIŢ)
UNUI IPOHONDRU
După actul medical,
Medicul îi mai prescrie
Un medicament banal,
O...tărie ! (MAX OPAIŢ)
ȘORICĂRIE
S-a retras cu puii lui
Anul șobolanului?
Nu. Mehenghea primăriță
I-a chitit într-o ... blăniță! (NICOLAE MĂTCAŞ)
CETĂŢEAN AL NIMĂNUI?
Parcă nu erau destui:
Hoți, scursuri violatoare...
Au dat buzn' asupra lui
Urși, căpușe, rozătoare. (NICOLAE MĂTCAŞ)
CAPRA FACE ŞI OAIA TRAGE
Că-i lăsăm fără pădure,
Ne cer urșii socoteală,
Doar că mârșavii, de iure,
Nu dau seama de mangleală. (NICOLAE MĂTCAŞ)
UNUI ŞEF DE LA INTERNE
Poți fi-nțepat În stradă, „La Cetate”...
Elefantin de calm, dânsul ne-asigură
Că astea toate-s cazuri izolate,
Iar România-i țara cea mai sigură. (NICOLAE MĂTCAŞ)
ACELUIAŞI
De la Corbu-n Caracal, Onești,
Din Arad, Sibiu la București
Greu e să parcurgi kilometrajul.
Nu mai lesne-ar fi să-ți faci bagajul? (NICOLAE MĂTCAŞ)
NEOMARXIŞTII ROMÂNI
Cugetări bizar de breze
Trec prin mintea lor de spâni:
Cică,-ar vrea ca să salveze
România de ... români. (LERU CICOARE)
ÎNAINTE – CIUMA ROŞIE, IAR ACUMA – PANDEMIA?
N-ați redus groaza de posturi,
Sinecuri și nănășie,
Sporurile fără rosturi,
Vina dând pe ... pandemie. (LERU CICOARE)
I S-A FĂCUT DOR DE NOI
Cel care de urs se teme
N-are ce căta-n pădure...
De când n-am mai fost la mure,
Vine ursul să ne cheme (LERU CICOARE)
SFAT DE ŞEF LA GREA-NCERCARE
Să-nșfac unul din suburși
Când un urs dă iama-n casă?
Pune-l, zice-un șef, la masă.
Alții cum fac, că n-au urși? (LERU CICOARE)
CÂT SĂ-I MAI RĂBDĂM?
Ne mănâncă urșii-n casă
Ziua în amiaza mare.
Șefilor nici că le pasă,
Parc-ar fi în ... hibernare. (LERU CICOARE)
PNRR-ul NU NE PRIVEŞTE PE TOŢI?
Curg de la UE, ne-afund'
Întrebări și observații,
De le-ngheață și ficații
Șefilor. Iar ei ... le-ascund. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU FACE PIELEA CÂT DUBALA
Planul și-a vădit prestanța
(Berechetă, filodorma!):
Costurile de consultanță
Sunt mai mari decât ...reforma. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
N-AVEM BANI PENTRU COPLATĂ
Pentr-un drept - la sănătate -
Cotizat-am ani la stat
S-avem cure garantate,
Nu cu plată la ... privat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)
NU-N SUBFINANŢARE-I BUBA
În spitalele private
Parc-ai sta la patru stele...
Oare când vor fi, măi state,
Și cele de stat ca ele? (NICOLAE CRIHĂNEANU)
MINCIUNI LA VIITOR
Ne tot mințiți ca pe copii:
“ Va fi, va crește, noi vom face!”
Despre scumpiri, mucles, se tace;
Mințiți, că tot nu veți mai fi! ( DUMITRU BUJDOIU )
ECHIPA BURLEANU-RĂDOI LA EURO, PAPIȚOI
Ce-apărare, ce atac!
Jocul lor, iureș-domol,
Ne-a făcut la toți pe plac:
N-au încasat nici un gol. ( DUMITRU BUJDOIU )
DESPRE FEMEI
Unele-s ciufute,
Fiindcă sunt urâte;
Altele, amabile,
Că sunt...consumabile. ( DUMITRU BUJDOIU )
O BLONDĂ LA VENEȚIA
N-am nimerit timp frumos,
Multe zile cam ploios;
O să revin altădată,
Când n-o mai fi inundată. ( DUMITRU BUJDOIU )
EDUCAȚIE SEXUALĂ ÎN SCOLI
Niște puști de gay scrintiți
Întrebau pe prof, uimiți:
Dom’le, noi cum suntem frați,
Fără-o mamă, cu doi tați? ( DUMITRU BUJDOIU)