Loc de dat cu…EPIGRAMA (153)

Loc de dat cu…EPIGRAMA (153)

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Există o filosofie a pierderilor aşa cum există şi o mai complicată psihologie a acestui concept simplu la o primă privire. Există o pierdere a securităţii psihosociale, a speranţei,  a stimei de sine, a importanţei sociale. Se mai pierde tonusul emotional la fel cum putem pierde interesul pentru viaţă. Volumul Elenei Mândru, cu un titlu ce ne obligă să privim în sus, se intitulează simplu “Aproape de cer” (Editura “24:ORE”, Iaşi, 2020).  Dintr-o perspectivă tehnicistă, poemele  Elenei Mândru se  apropie de Vasile Voiculescu prin existenţa a  două coordonate cu originea în inimă şi pe care  culisează rugăciunea (adesea mută): cunoaşterea şi iubirea divinităţii.  Poeziile sunt rezultatul unor experienţe psihologice care vizează pierderea şi suferinţa: “Unde-am ajuns” – “Cândva, de mult, eram o fetişcană / Cu părul blond şi ochi albaştri; / Din dragoste căzut-am în capcană / De negri ochi, lucind ca aştri. // Era băiatul ce-l visam întruna / Frumos, înalt, cu zâmbetul subtil; / O liceană ce-aşteptam doar luna, / Să-i povestesc de-amorul de copil. // Iar anii au trecut şi într-o toamnă, / Haotic inima mi-a tresăltat: / La capătul de fir, prea exaltat, / Era chiar EL, cerea să îi fiu DOAMNĂ. // Şi din iubiţi, ca noi, mai potriviţi / Blagosloviţi am fost cu o prinţesă, Ce-am educat-o ca pe o ducesă… / S-a dus la Domnul, suntem văduviţi!”

Poemele acestui volum se pliază perfect pe cel de-al cincilea  mod de rezolvare a unei astfel de situaţii, cei în cauză (precum  autoarea acestor versuri) fiind încadraţi în grupul solicitanţilor (vezi schema Hans Berger), adică al celor  care trec peste durere adoptând convingeri religioase, filozofice ori spirituale, încercând să dea un sens vieţii lor. Paginile dau o colecţie de reflexii discursive ale unor întâmplări extrase din subconştient şi ordonate ca şi cum ai aşeza anumite fotografii într-un album. Metaforic vorbind, versurile par nişte fluturi vegetali pe care puseurile de tristeţe i-a presat într-un ierbar aproape de cer, numai bun ca divinitatea să-l răsfoiască din când în când şi să procedeze în consecinţă: „Pădure vlăguită” – „Pădure dezgolită de dantela / mătăsoasă, cu frunze ce plâng / la picioarele tale, razele de soare / te străbat semeţe şi îşi înfig / vârfurile, lăsând goluri / sângerânde în trupul tău / vlăguit de frumuseţea / verii hapsâne; / ridici ochii către cerurile-nalte, / îţi trimiţi coroana să le-atingă / şi-n rugăciunea mută / ceri o mantie de zăpadă, / să-ţi acopere ruşinoasa goliciune, / neîmbrăţişată şi pierdută / în uitarea iubiţilor de-odinioară!”.

Conştientă că Dumnezeu a fost doar creatorul destinului pentru că, la un moment dat, nemaiputându-l stăpâni, l-a lăsat în seama oamenilor, poeta încearcă o negociere cu acesta.  Se negociază cu destinul apelând la strategia Win – Win (câştigăm ambii),  poemele şi epigramele fiind cele care îl îmbunează. Se observă o preocupare de a maximiza ambele câştiguri şi, după evoluţia literară din ultimii ani, se pare că destinul a început să rezoneze  cu cele două elemente ale artei pure luate în seamă de Elena Mândru: „Apusul vieţii” – „M-am aşezat la masă cu destinul, / De ce sunt încărcată cu dileme? / Şi m-a privit, rânjind precum rechinul / Când sângele musteşte, scurs din vene. // Mi-a spus să am răbdare, / Şi încă sunt copilă, pot să visez; / O tânără bălaie, ochi albaştri / Ce-ndrăgostită valsează sub aştri. // Dar el nu ştie că timp nu prea mai am / Iar viaţa, oare ce mi-a hărăzit? / Mă-ndrept, prea gârbovită, spre-asfinţit /  Cu întristare, trag perdeaua la geam.”

Deşi este o poezie despre dor şi întristare, discursul nu este unul apatic, cititorul urcând trepte a căror intensităţi cresc,  ele creionând perfect  temperamentul poetei. Elena Mândru nu poate fi încadrată  recentelor generaţii  de optzecişti, milenarişti, himerişti, miserupişti etc.), ea venind de undeva dinspre Vasile Voiculescu ca mod  de obiectivare a inimii ( vezi „Pictura inimii”, p. 73) şi dinspre Ana Blandiana ca mod calm de readucere a timpului în om: „Dilemă” – „Se topesc anii precum / ceara din lumânare, / iar năzuinţele se izbesc / de asfaltul încins; / mereu m-am întrebat / „ce este Timpul?” / şi dacă am vreo legătură / de rubedenie cu el, / ce genă avem în comun / şi dacă ar trebui să mă feresc / de ceva sau cineva, / ca de bolile transmisibile / între neamuri; / încă nu am găsit nici un răspuns, / Poate cu timpul, poate cu timpul…!”

Stilul Elenei Mândru este unul căruia i se potriveşte o metaforă lansată de Ioana Pârvulescu: „muşcătura lebedei” („seamănă cu a unui copil căruia nu i-a dat încă dinţii, doar că e rece ca apa lacului în care locuiesc”). Atenţie, metafora nu se potriveşte şi epigramistei Elena Mândru!

Fiindcă Elena Mândru  gândeşte etic în relaţia sa cu destinul, concluzia mare rămâne aceasta: poemele sale nu pot fi decât ale strategiei Win-Win: „Aş tot doini” – „Doină dulce, doină-amară / Te-aş cânta până diseară / Şi mai toată săptămâna / Pân` s-o termina şi luna. / Mi-aş doini iubirea toată / Dar am fost prea înşelată, / Că i-am dat multă crezare / Celui plecat la vânare. // Voi doini doruil ce doare / De prea mare-nstrăinare, / Tot pe luncă şi în vale / Lacrimi mari precum cristale. //  Şi mă voi culca pe iarbă / Să plâng până devin oarbă, / Împletind în nopţi şi zile /  Amintiri cu multe file.”

Elena Mândru a ajuns la concluzia că destinul său este poezia şi epigrama, se dedică lor în totalitate şi nu greşeşte. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

POVESTEA  VORBEI

În trecut când nu vorbeai

Veşnic ascultat erai,

Azi când sărăcia-i multă,

Strigi, dar nimeni nu te-ascultă (VASILE  LARCO)

 

PREFERINŢE

Românii toţi vor să trăiască-n pace,

Preferă-un vin direct de la butoi

Şi muzica, se vede că le place…

Căci multe sunt „cu cântec” pe la noi.(VASILE  LARCO)

 

SFAT UNOR AMANȚI

Dacă de iubire

Sunteți obosiți,

Pentru despărțire

Vă căsătoriți! (MIHAI HAIVAS)

 

EXPLOATĂRI AURIFERE PĂGUBOASE

Lacăt, chiar de-am pus pe poartă,

Noi guverne, prin rocadă,

Încercat-au să nu vadă:

Lipsă lacăt, poartă spartă.(MIHAI HAIVAS)

 

PRECAUȚIE FAȚĂ DE CEI AMABILI

Cum, binele, mai toți mi-l vor -

Chiar de insistă dumnealor -

Promit că nu îi voi lăsa 

Să mi-l și ia!  (MIHAI HAIVAS)

 

CÂND VINE TOAMNA

Frumoase frunze cad, de plâng poeţii,

Dar nu-s motive de a fi mai trişti,

Când an de an vedem cum pomul vieţii

Se scutură... de mulţi epigramişti... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ÎN PRAGUL TOAMNEI

Mercurul nu mai explodează,

La doamne scade interesul,

Dar fusta încă se scurtează

Şi la bărbaţi le creşte… stresul! (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ÎMPĂRATUL GOL

Erau vremi când împăratul

Umblând prin lume dezbrăcat,

De râs fiind, porunci a dat…

Şi-acuma, gol îi e doar capul. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

NOROC DE TAXE

Mă uit în portofel şi strig:

E gol! Şi e aşa de când mă ştiu!

Şi-n jur e rece, gol, pustiu…

Noroc de taxele ce frig! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

COMEDIA ERORILOR

A scris-o Shakespeare cu talent

Și are un succes etern,

La noi apare permanent

În repertoriu la guvern.(EUGEN DEUTSCH)

 

PROFESORUL DE INFORMATICĂ

Te duce-n lumea virtuală,

Prin poarta de la monitor,

Că-i plictisit de cea reală

În care-a fost... informator! (EUGEN DEUTSCH)

 

EXPLICAŢIE

În fapt, căsătoria nu-i

Total lipsită de temei,

De-l muţi pe el din lumea lui

                      …în lumea ei. (GRIGORE COTUL)

 

MASCA LA FEMEI – PROIECT EŞUAT

O eroare dovedită

E din cauza croielii:

Gura e acoperită

Însă nu şi decibelii. (GRIGORE COTUL)

 

EXPLICAŢIE

C-avem poete mai puţine,

Găsim desigur, nişte scuze:

Femeile ce-arată bine

S-au transformat, o parte,-n muze. (ELENA MÂNDRU)

 

PROSTITUŢIE LA VEDERE

Pe şoseaua de centură,

În obscene aventuri,

Te uimesc, prin “proceduri”

Fetele de-adunătură. (ELENA MÂNDRU)

 

NOTĂ

Sunt atât de ocupat,

De robit „succesului”,

Încât mi-am contramandat

Și data decesului. (AL.D. FUNDUIANU)

 

OPTIMISM

Nu m-ascund după perdea,

Că sunt om dintr-o bucată:

Viu sau mort, tot voi vedea

...România Educată. (AL.D. FUNDUIANU)

 

LACUL LEBEDELOR

Pluteau, mai ieri, pe lacuri vieneze,

Un cârd de albe lebede ca neaua

De-atunci începe să se fredoneze

Şi cântecul de lebădă: maneaua! (ION MORARU)

 

NEGAREA NEGAŢIEI LA ROMÂNI

Acei ce azi, cu mâinile-amândouă,

Au apucat şi rod de zot ciolanu’

Au adoptat filozofie nouă:

Negaţia negaţiei e: BA…NU! (ION MORARU)

 

CÂNTARE FEMEII

Bărbatul o priveşte ca pe-o floare

Cum alta mai frumoasă-n lume nu e

Şi-i cade cu iubire la picioare,

Ca mai uşor în cap să i se suie!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

AMINTIRI

Femei, femei prin ani şi ani,

Ar fi putut să mă iubească

Cu dragoste de sus, cerească

Dar n-am avut atâţia bani… (GHEORGHE BÂLICI)

 

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A SĂRUTULUI

Eu mi-aș săruta nevasta,

C-o iubesc și o respect

Dar să-mi spuneți,, treaba asta

E political correct? (ŞTEFAN BAŞNO)

 

COLABORARE

În parlamentul românesc

O lege nu se mai votează,

Ar fi cu totul nefiresc

Când Europa o dictează!(ŞTEFAN BAŞNO)

 

REACȚIE

S-a supărat tare măgarul!

Și-a aruncat nervos samarul

Când i s-a spus că-i comparat

C-un oarecare din Senat! (ŞTEFAN BAŞNO)

 

SIMILITUDINI

Spunea ,de mult un filosof celebru:

"Filosofia trece prin stomac!"

Aș completa c-un adevăr funebru:

Și cu iubirea este tot un drac!(ŞTEFAN BAŞNO)

 

CRITICĂ LA G. CORBU

Mărturisesc, maestre Corb,

Că epigramele îţi sorb,

Deşi răzbate din fundal,

Pregnant, un damf de caşcaval. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

TENTATIVĂ DE CORUPERE

Ce-aş avea aici de zis –

Cum sunt clei la prozodie –

Elis, dacă sunt admis,

Dau o vadră de tărie. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CANDIDAT IMPOSIBIL

Îl rugară insistent

Ca să intre-n Parlament,

Şi n-a vrut, iertat să fie,

Suferă de insomnia! (GEORGE EFTIMIE)

 

PROMISIUNI

Au promis marea cu sarea

Şi-au făcut ce le-a trăznit,

Dar când au mimat schimbarea,

Asta chiar…le-a reuşit! (GEORGE EFTIMIE)

 

MĂRIMEA CONTEAZĂ

Porumbelul când te spurcă,

Eşti debil şi demn de milă,

Însă cota, brusc ţi-o urcă

Găinaţul de acvilă! (VALENTIN DAVID)

 

DAVID

Cu profil agabaritic,

Multă lume-am speriat:

Am şi eu momentul critic…

Când sunt praştie de beat! (VALENTIN DAVID)

 

LOGICĂ LA NIVELUL TĂU (lui Ion Diviza)

Eu nu înţeleg ai tăi tropi,

Cu toate că ştiu că te-aştepţi:

Ce, faptul că dai tu în gropi

Îi face pe ei mai deştepţi? (PETRU- IOAN GÂRDA)

 

NICI N-ARE CUM SĂ-I FACĂ! (lui Petru-Ioan Gârda)

Sunt liniştit, ferit de stres,

Căci eu prefer să cuget solo;

Şi chiar de dau prin gropi – mai ies,

Iar mintea lor mereu i-acolo! (ION DIVIZA)

 

AICI DEPUN MĂRTURIE (lui Ion Diviza)

Ieşisem ieri la o plimbare

Cu doi amici, prin Chişinău

Şi într-o „groapă” oarecare

Am dat de neuronul tău! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

ŞI EU DEPUN MĂRTURIE (lui Petru-Ioan Gârda)

La noi aicea mulţi Ioni

Mai calcă-n gropi pe neuroni,

Iar unul de la Cluj, cuminte,

Călcând prin gropi a prins la minte! (ION DIVIZA)

 

E TOT MAI MARE NUMĂRUL SOCIETĂŢILOR DE POMPE FUNEBRE  

Un singur număr apelând

Constați – reclama o susține –

Că-n România mai nicicând

Nu s-a murit atât de bine! (GHEORGHE GURĂU)

 

EPITAF UNUI  PESCAR  

A murit, l-au dus la groapă

Și l-au înhumat, firește;

Groapa, jumătate apă…

S-aibă timp să dea la pește! (GHEORGHE GURĂU)

 

DESPRE MORŢI NUMAI DE BINE   

Să-i fie țărâna ușoară,

Nu-i, sincer, nicio ironie

Că-i mort pentru întâia oară…

Deci n-are-a ști cum o să fie! (GHEORGHE GURĂU)

 

KARL MARX 

În „Capitalul” său elaborat,

A calculat temeinic genialul

Cum să munceşti, util cu-adevărat,

Să-i iroseşti lui Engels capitalul. (ION DIVIZA)

 

PROGRAMUL DE GUVERNARE

„Ura!” pentru guvernare

Care iar ne face rost,

Noi să ţinem Postul Mare,

Ea să se menţină-n post. (VASILE MANOLE)

 

ASCENSIUNE FULMINANTĂ

C-un „design” aşa splendid,

Toată plină de „talent”,

Au primit-o în partid

Şi-n Biroul Permanent. (VASILE MANOLE)

 

S-A TERMINAT CU HOŢIA   

Vorba mea a confirmat-o

Un ţăran bătut de soartă:

Şi-a lăsat sapa la poartă

Şi nimeni nu i-a furat-o. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

DESCURCĂREAŢĂ  

Le explică sincer dama

Cum de are zilnic trai monden:

-Îl ameninţ: Plec la mama!

Şi soţul îmi dă banii de tren. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

UNUI PIERDE VARĂ

Nu spun asta la-ntâmplare,

Dar un lucru-i la vedere:

Fug de treabă unii care

Mai uşor învaţ-a cere! (MAX OPAIŢ)

 

TOLERANŢĂ

Mă gândesc la soacra- mare,

( Asta , pentru că îmi pasă !)

Mai ales când dânsa n-are

Toate ,,ţiglele " pe casă! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI VETERAN DE RĂZBOI

Anii lui de căsnicie

Sunt ca cei de cătănie,

Sau, ca cei de la război,

Dacă-i înmulţeşti cu...doi! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI IPOHONDRU

După actul medical,

Medicul îi mai prescrie

Un medicament banal,

                    O...tărie ! (MAX OPAIŢ)

 

ȘORICĂRIE  

S-a retras cu puii lui

Anul șobolanului?

Nu. Mehenghea primăriță

I-a chitit într-o   ... blăniță! (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

CETĂŢEAN AL NIMĂNUI?  

Parcă nu erau destui:

Hoți, scursuri violatoare...

Au dat buzn' asupra lui

Urși, căpușe, rozătoare. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CAPRA FACE ŞI OAIA TRAGE   

Că-i lăsăm fără pădure,

Ne cer urșii socoteală,

Doar că mârșavii, de iure,

Nu dau seama de mangleală. (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

UNUI ŞEF DE LA INTERNE    

Poți fi-nțepat În stradă, „La Cetate”...

Elefantin de calm, dânsul ne-asigură

Că astea toate-s cazuri izolate,

Iar România-i țara cea mai sigură. (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

ACELUIAŞI   

De la Corbu-n Caracal, Onești,

Din Arad, Sibiu la București

Greu e să parcurgi kilometrajul.

Nu mai lesne-ar fi să-ți faci bagajul? (NICOLAE MĂTCAŞ) 

 

NEOMARXIŞTII ROMÂNI    

Cugetări bizar de breze

Trec prin mintea lor de spâni:

Cică,-ar vrea ca să salveze

România de   ... români. (LERU CICOARE) 

 

ÎNAINTE – CIUMA ROŞIE, IAR ACUMA – PANDEMIA?  

N-ați redus groaza de posturi,

Sinecuri și nănășie,

Sporurile fără rosturi,

Vina dând pe    ... pandemie. (LERU CICOARE) 

 

I S-A FĂCUT DOR DE NOI   

Cel care de urs se teme

N-are ce căta-n pădure...

De când n-am mai fost la mure,

Vine ursul să ne cheme (LERU CICOARE)  

 

SFAT DE ŞEF LA GREA-NCERCARE   

Să-nșfac unul din suburși

Când un urs dă iama-n casă?

Pune-l, zice-un șef, la masă.

Alții cum fac, că n-au urși? (LERU CICOARE) 

 

CÂT SĂ-I MAI RĂBDĂM?   

Ne mănâncă urșii-n casă

Ziua în amiaza mare.

Șefilor nici că le pasă,

Parc-ar fi în    ... hibernare. (LERU CICOARE) 

 

PNRR-ul  NU NE PRIVEŞTE PE TOŢI?   

Curg de la UE, ne-afund'

Întrebări și observații,

De le-ngheață și ficații

Șefilor. Iar ei   ... le-ascund. (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

NU FACE PIELEA CÂT DUBALA    

Planul și-a vădit prestanța

(Berechetă, filodorma!):

Costurile de consultanță

Sunt mai mari decât    ...reforma. (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

N-AVEM BANI PENTRU COPLATĂ    

Pentr-un drept - la sănătate -

Cotizat-am ani la stat

S-avem cure garantate,

Nu cu plată la   ... privat. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

 

NU-N SUBFINANŢARE-I BUBA  

În spitalele private

Parc-ai sta la patru stele...

Oare când vor fi, măi state,

Și cele de stat ca ele? (NICOLAE CRIHĂNEANU)  

 

MINCIUNI LA VIITOR
Ne tot mințiți ca pe copii:
 “ Va fi, va crește, noi vom face!”
Despre scumpiri, mucles, se tace;
 Mințiți, că tot nu veți mai fi! ( DUMITRU BUJDOIU )


ECHIPA BURLEANU-RĂDOI LA EURO, PAPIȚOI
Ce-apărare, ce atac!
Jocul lor, iureș-domol,
Ne-a făcut la toți pe plac:
N-au încasat nici un gol. ( DUMITRU BUJDOIU )


DESPRE FEMEI
Unele-s ciufute,
Fiindcă sunt urâte;
Altele, amabile,
Că sunt...consumabile. ( DUMITRU BUJDOIU )


O BLONDĂ LA VENEȚIA
N-am nimerit timp frumos,
Multe zile cam ploios;
O să revin altădată,
Când n-o mai fi inundată. ( DUMITRU BUJDOIU )


EDUCAȚIE SEXUALĂ ÎN SCOLI
Niște puști de gay scrintiți
Întrebau pe prof, uimiți:
Dom’le, noi cum suntem frați,
Fără-o mamă, cu doi tați? ( DUMITRU BUJDOIU)

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Un jandarm aflat în timpul liber a prins în flagrant doi suspecți de furt și a salvat viața unui bărbat

astăzi, 15:43
78

Vineri dimineață, un jandarm aflat în timpul liber a observat două persoane care, după ce au scos câteva bancnote dintr-un portofel, l-au aruncat în vegetație și au luat-o la f...

Poliția de Frontieră scoate la concurs, prin încadrare directă, 420 de posturi vacante

astăzi, 15:12
123

Poliția de Frontieră Română a inițiat procedura de ocupare prin concurs, prin încadrare directă, a 420 de posturi vacante de ofiţeri, agenţi de poliţie de frontieră şi personal c...

Campania “Let’s Do It, Romania!” începe în forță la Botoșani

astăzi, 14:21
59

Peste 1500 de voluntari din județul Botoșani s-au înscris până acum pe siteul campaniei “Let’s Do It, Romania!”, pentru a participa, sâmbătă, 18 septembrie, la...