O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Există o filosofie a pierderilor aÅŸa cum există ÅŸi o mai complicată psihologie a acestui concept simplu la o primă privire. Există o pierdere a securităţii psihosociale, a speranÅ£ei,  a stimei de sine, a importanÅ£ei sociale. Se mai pierde tonusul emotional la fel cum putem pierde interesul pentru viaţă. Volumul Elenei Mândru, cu un titlu ce ne obligă să privim în sus, se intitulează simplu “Aproape de cer” (Editura “24:ORE”, IaÅŸi, 2020).  Dintr-o perspectivă tehnicistă, poemele  Elenei Mândru se  apropie de Vasile Voiculescu prin existenÅ£a a  două coordonate cu originea în inimă ÅŸi pe care  culisează rugăciunea (adesea mută): cunoaÅŸterea ÅŸi iubirea divinităţii.  Poeziile sunt rezultatul unor experienÅ£e psihologice care vizează pierderea ÅŸi suferinÅ£a: “Unde-am ajuns” – “Cândva, de mult, eram o fetiÅŸcană / Cu părul blond ÅŸi ochi albaÅŸtri; / Din dragoste căzut-am în capcană / De negri ochi, lucind ca aÅŸtri. // Era băiatul ce-l visam întruna / Frumos, înalt, cu zâmbetul subtil; / O liceană ce-aÅŸteptam doar luna, / Să-i povestesc de-amorul de copil. // Iar anii au trecut ÅŸi într-o toamnă, / Haotic inima mi-a tresăltat: / La capătul de fir, prea exaltat, / Era chiar EL, cerea să îi fiu DOAMNÄ‚. // Åži din iubiÅ£i, ca noi, mai potriviÅ£i / BlagosloviÅ£i am fost cu o prinÅ£esă, Ce-am educat-o ca pe o ducesă… / S-a dus la Domnul, suntem văduviÅ£i!”

CITEȘTE ȘI: "Cum este tratat un bărbat care vrea să divorțeze"

 

Poemele acestui volum se pliază perfect pe cel de-al cincilea  mod de rezolvare a unei astfel de situaÅ£ii, cei în cauză (precum  autoarea acestor versuri) fiind încadraÅ£i în grupul solicitanÅ£ilor (vezi schema Hans Berger), adică al celor  care trec peste durere adoptând convingeri religioase, filozofice ori spirituale, încercând să dea un sens vieÅ£ii lor. Paginile dau o colecÅ£ie de reflexii discursive ale unor întâmplări extrase din subconÅŸtient ÅŸi ordonate ca ÅŸi cum ai aÅŸeza anumite fotografii într-un album. Metaforic vorbind, versurile par niÅŸte fluturi vegetali pe care puseurile de tristeÅ£e i-a presat într-un ierbar aproape de cer, numai bun ca divinitatea să-l răsfoiască din când în când ÅŸi să procedeze în consecinţă: „Pădure vlăguită” – „Pădure dezgolită de dantela / mătăsoasă, cu frunze ce plâng / la picioarele tale, razele de soare / te străbat semeÅ£e ÅŸi îÅŸi înfig / vârfurile, lăsând goluri / sângerânde în trupul tău / vlăguit de frumuseÅ£ea / verii hapsâne; / ridici ochii către cerurile-nalte, / îÅ£i trimiÅ£i coroana să le-atingă / ÅŸi-n rugăciunea mută / ceri o mantie de zăpadă, / să-Å£i acopere ruÅŸinoasa goliciune, / neîmbrăţiÅŸată ÅŸi pierdută / în uitarea iubiÅ£ilor de-odinioară!”.

ConÅŸtientă că Dumnezeu a fost doar creatorul destinului pentru că, la un moment dat, nemaiputându-l stăpâni, l-a lăsat în seama oamenilor, poeta încearcă o negociere cu acesta.  Se negociază cu destinul apelând la strategia Win – Win (câÅŸtigăm ambii),  poemele ÅŸi epigramele fiind cele care îl îmbunează. Se observă o preocupare de a maximiza ambele câÅŸtiguri ÅŸi, după evoluÅ£ia literară din ultimii ani, se pare că destinul a început să rezoneze  cu cele două elemente ale artei pure luate în seamă de Elena Mândru: „Apusul vieÅ£ii” – „M-am aÅŸezat la masă cu destinul, / De ce sunt încărcată cu dileme? / Åži m-a privit, rânjind precum rechinul / Când sângele musteÅŸte, scurs din vene. // Mi-a spus să am răbdare, / Åži încă sunt copilă, pot să visez; / O tânără bălaie, ochi albaÅŸtri / Ce-ndrăgostită valsează sub aÅŸtri. // Dar el nu ÅŸtie că timp nu prea mai am / Iar viaÅ£a, oare ce mi-a hărăzit? / Mă-ndrept, prea gârbovită, spre-asfinÅ£it /  Cu întristare, trag perdeaua la geam.”

DeÅŸi este o poezie despre dor ÅŸi întristare, discursul nu este unul apatic, cititorul urcând trepte a căror intensităţi cresc,  ele creionând perfect  temperamentul poetei. Elena Mândru nu poate fi încadrată  recentelor generaÅ£ii  de optzeciÅŸti, milenariÅŸti, himeriÅŸti, miserupiÅŸti etc.), ea venind de undeva dinspre Vasile Voiculescu ca mod  de obiectivare a inimii ( vezi „Pictura inimii”, p. 73) ÅŸi dinspre Ana Blandiana ca mod calm de readucere a timpului în om: „Dilemă” – „Se topesc anii precum / ceara din lumânare, / iar năzuinÅ£ele se izbesc / de asfaltul încins; / mereu m-am întrebat / „ce este Timpul?” / ÅŸi dacă am vreo legătură / de rubedenie cu el, / ce genă avem în comun / ÅŸi dacă ar trebui să mă feresc / de ceva sau cineva, / ca de bolile transmisibile / între neamuri; / încă nu am găsit nici un răspuns, / Poate cu timpul, poate cu timpul…!”

Stilul Elenei Mândru este unul căruia i se potriveÅŸte o metaforă lansată de Ioana Pârvulescu: „muÅŸcătura lebedei” („seamănă cu a unui copil căruia nu i-a dat încă dinÅ£ii, doar că e rece ca apa lacului în care locuiesc”). AtenÅ£ie, metafora nu se potriveÅŸte ÅŸi epigramistei Elena Mândru!

Fiindcă Elena Mândru  gândeÅŸte etic în relaÅ£ia sa cu destinul, concluzia mare rămâne aceasta: poemele sale nu pot fi decât ale strategiei Win-Win: „AÅŸ tot doini” – „Doină dulce, doină-amară / Te-aÅŸ cânta până diseară / Åži mai toată săptămâna / Pân` s-o termina ÅŸi luna. / Mi-aÅŸ doini iubirea toată / Dar am fost prea înÅŸelată, / Că i-am dat multă crezare / Celui plecat la vânare. // Voi doini doruil ce doare / De prea mare-nstrăinare, / Tot pe luncă ÅŸi în vale / Lacrimi mari precum cristale. //  Åži mă voi culca pe iarbă / Să plâng până devin oarbă, / Împletind în nopÅ£i ÅŸi zile /  Amintiri cu multe file.”

Elena Mândru a ajuns la concluzia că destinul său este poezia ÅŸi epigrama, se dedică lor în totalitate ÅŸi nu greÅŸeÅŸte. (GEORGICÄ‚ MANOLE)

Pentru voi, epigramiÅŸtii, Åžtiri.BotoÈ™ani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  AÅŸteptăm creaÅ£iile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

POVESTEA  VORBEI

În trecut când nu vorbeai

VeÅŸnic ascultat erai,

Azi când sărăcia-i multă,

Strigi, dar nimeni nu te-ascultă (VASILE  LARCO)

 

PREFERINÅ¢E

Românii toÅ£i vor să trăiască-n pace,

Preferă-un vin direct de la butoi

Åži muzica, se vede că le place…

Căci multe sunt „cu cântec” pe la noi.(VASILE  LARCO)

 

SFAT UNOR AMANÈšI

Dacă de iubire

Sunteți obosiți,

Pentru despărțire

Vă căsătoriÈ›i! (MIHAI HAIVAS)

 

EXPLOATÄ‚RI AURIFERE PÄ‚GUBOASE

Lacăt, chiar de-am pus pe poartă,

Noi guverne, prin rocadă,

Încercat-au să nu vadă:

Lipsă lacăt, poartă spartă.(MIHAI HAIVAS)

 

PRECAUȚIE FAȚĂ DE CEI AMABILI

Cum, binele, mai toți mi-l vor -

Chiar de insistă dumnealor -

Promit că nu îi voi lăsa 

Să mi-l È™i ia!  (MIHAI HAIVAS)

 

CÂND VINE TOAMNA

Frumoase frunze cad, de plâng poeÅ£ii,

Dar nu-s motive de a fi mai triÅŸti,

Când an de an vedem cum pomul vieÅ£ii

Se scutură... de mulţi epigramişti... (GHEORGHE BĂLĂCEANU)

 

ÎN PRAGUL TOAMNEI

Mercurul nu mai explodează,

La doamne scade interesul,

Dar fusta încă se scurtează

Åži la bărbaÅ£i le creÅŸte… stresul! (GHEORGHE BÄ‚LÄ‚CEANU)

 

ÎMPÄ‚RATUL GOL

Erau vremi când împăratul

Umblând prin lume dezbrăcat,

De râs fiind, porunci a dat…

Åži-acuma, gol îi e doar capul. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

NOROC DE TAXE

Mă uit în portofel ÅŸi strig:

E gol! Åži e aÅŸa de când mă ÅŸtiu!

Åži-n jur e rece, gol, pustiu…

Noroc de taxele ce frig! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

 

COMEDIA ERORILOR

A scris-o Shakespeare cu talent

Și are un succes etern,

La noi apare permanent

În repertoriu la guvern.(EUGEN DEUTSCH)

 

PROFESORUL DE INFORMATICÄ‚

Te duce-n lumea virtuală,

Prin poarta de la monitor,

Că-i plictisit de cea reală

În care-a fost... informator! (EUGEN DEUTSCH)

 

EXPLICAÅ¢IE

În fapt, căsătoria nu-i

Total lipsită de temei,

De-l muţi pe el din lumea lui

                      …în lumea ei. (GRIGORE COTUL)

 

MASCA LA FEMEI – PROIECT EÅžUAT

O eroare dovedită

E din cauza croielii:

Gura e acoperită

Însă nu ÅŸi decibelii. (GRIGORE COTUL)

 

EXPLICAÅ¢IE

C-avem poete mai puţine,

Găsim desigur, nişte scuze:

Femeile ce-arată bine

S-au transformat, o parte,-n muze. (ELENA MÂNDRU)

 

PROSTITUÅ¢IE LA VEDERE

Pe şoseaua de centură,

În obscene aventuri,

Te uimesc, prin “proceduri”

Fetele de-adunătură. (ELENA MÂNDRU)

 

NOTÄ‚

Sunt atât de ocupat,

De robit „succesului”,

Încât mi-am contramandat

Și data decesului. (AL.D. FUNDUIANU)

 

OPTIMISM

Nu m-ascund după perdea,

Că sunt om dintr-o bucată:

Viu sau mort, tot voi vedea

...România Educată. (AL.D. FUNDUIANU)

 

LACUL LEBEDELOR

Pluteau, mai ieri, pe lacuri vieneze,

Un cârd de albe lebede ca neaua

De-atunci începe să se fredoneze

Åži cântecul de lebădă: maneaua! (ION MORARU)

 

NEGAREA NEGAÅ¢IEI LA ROMÂNI

Acei ce azi, cu mâinile-amândouă,

Au apucat ÅŸi rod de zot ciolanu’

Au adoptat filozofie nouă:

NegaÅ£ia negaÅ£iei e: BA…NU! (ION MORARU)

 

CÂNTARE FEMEII

Bărbatul o priveşte ca pe-o floare

Cum alta mai frumoasă-n lume nu e

Åži-i cade cu iubire la picioare,

Ca mai uÅŸor în cap să i se suie!... (GHEORGHE BÂLICI)

 

AMINTIRI

Femei, femei prin ani ÅŸi ani,

Ar fi putut să mă iubească

Cu dragoste de sus, cerească

Dar n-am avut atâÅ£ia bani… (GHEORGHE BÂLICI)

 

ZIUA INTERNAÈšIONALÄ‚ A SÄ‚RUTULUI

Eu mi-aș săruta nevasta,

C-o iubesc și o respect

Dar să-mi spuneți,, treaba asta

E political correct? (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

COLABORARE

În parlamentul românesc

O lege nu se mai votează,

Ar fi cu totul nefiresc

Când Europa o dictează!(ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

REACÈšIE

S-a supărat tare măgarul!

Și-a aruncat nervos samarul

Când i s-a spus că-i comparat

C-un oarecare din Senat! (ÅžTEFAN BAÅžNO)

 

SIMILITUDINI

Spunea ,de mult un filosof celebru:

"Filosofia trece prin stomac!"

Aș completa c-un adevăr funebru:

Și cu iubirea este tot un drac!(ŞTEFAN BAŞNO)

 

CRITICÄ‚ LA G. CORBU

Mărturisesc, maestre Corb,

Că epigramele îÅ£i sorb,

Deşi răzbate din fundal,

Pregnant, un damf de caÅŸcaval. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

TENTATIVÄ‚ DE CORUPERE

Ce-aÅŸ avea aici de zis –

Cum sunt clei la prozodie –

Elis, dacă sunt admis,

Dau o vadră de tărie. (SORIN FINCHELSTEIN)

 

CANDIDAT IMPOSIBIL

Îl rugară insistent

Ca să intre-n Parlament,

Şi n-a vrut, iertat să fie,

Suferă de insomnia! (GEORGE EFTIMIE)

 

PROMISIUNI

Au promis marea cu sarea

Şi-au făcut ce le-a trăznit,

Dar când au mimat schimbarea,

Asta chiar…le-a reuÅŸit! (GEORGE EFTIMIE)

 

MÄ‚RIMEA CONTEAZÄ‚

Porumbelul când te spurcă,

Eşti debil şi demn de milă,

Însă cota, brusc Å£i-o urcă

Găinaţul de acvilă! (VALENTIN DAVID)

 

DAVID

Cu profil agabaritic,

Multă lume-am speriat:

Am ÅŸi eu momentul critic…

Când sunt praÅŸtie de beat! (VALENTIN DAVID)

 

LOGICÄ‚ LA NIVELUL TÄ‚U (lui Ion Diviza)

Eu nu înÅ£eleg ai tăi tropi,

Cu toate că ştiu că te-aştepţi:

Ce, faptul că dai tu în gropi

Îi face pe ei mai deÅŸtepÅ£i? (PETRU- IOAN GÂRDA)

 

NICI N-ARE CUM SÄ‚-I FACÄ‚! (lui Petru-Ioan Gârda)

Sunt liniÅŸtit, ferit de stres,

Căci eu prefer să cuget solo;

Åži chiar de dau prin gropi – mai ies,

Iar mintea lor mereu i-acolo! (ION DIVIZA)

 

AICI DEPUN MÄ‚RTURIE (lui Ion Diviza)

IeÅŸisem ieri la o plimbare

Cu doi amici, prin Chişinău

Åži într-o „groapă” oarecare

Am dat de neuronul tău! (PETRU-IOAN GÂRDA)

 

ÅžI EU DEPUN MÄ‚RTURIE (lui Petru-Ioan Gârda)

La noi aicea mulţi Ioni

Mai calcă-n gropi pe neuroni,

Iar unul de la Cluj, cuminte,

Călcând prin gropi a prins la minte! (ION DIVIZA)

 

E TOT MAI MARE NUMÄ‚RUL SOCIETÄ‚Å¢ILOR DE POMPE FUNEBRE  

Un singur număr apelând

ConstaÈ›i – reclama o susÈ›ine –

Că-n România mai nicicând

Nu s-a murit atât de bine! (GHEORGHE GURÄ‚U)

 

EPITAF UNUI  PESCAR  

A murit, l-au dus la groapă

Și l-au înhumat, fireÈ™te;

Groapa, jumătate apă…

S-aibă timp să dea la pește! (GHEORGHE GURĂU)

 

DESPRE MORÅ¢I NUMAI DE BINE   

Să-i fie țărâna uÈ™oară,

Nu-i, sincer, nicio ironie

Că-i mort pentru întâia oară…

Deci n-are-a ști cum o să fie! (GHEORGHE GURĂU)

 

KARL MARX 

În „Capitalul” său elaborat,

A calculat temeinic genialul

Cum să munceşti, util cu-adevărat,

Să-i iroseşti lui Engels capitalul. (ION DIVIZA)

 

PROGRAMUL DE GUVERNARE

„Ura!” pentru guvernare

Care iar ne face rost,

Noi să ţinem Postul Mare,

Ea să se menţină-n post. (VASILE MANOLE)

 

ASCENSIUNE FULMINANTÄ‚

C-un „design” aÅŸa splendid,

Toată plină de „talent”,

Au primit-o în partid

Åži-n Biroul Permanent. (VASILE MANOLE)

 

S-A TERMINAT CU HOÅ¢IA   

Vorba mea a confirmat-o

Un ţăran bătut de soartă:

Şi-a lăsat sapa la poartă

Åži nimeni nu i-a furat-o. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

DESCURCÄ‚REAŢĂ  

Le explică sincer dama

Cum de are zilnic trai monden:

-Îl ameninÅ£: Plec la mama!

Åži soÅ£ul îmi dă banii de tren. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

 

UNUI PIERDE VARÄ‚

Nu spun asta la-ntâmplare,

Dar un lucru-i la vedere:

Fug de treabă unii care

Mai uÅŸor învaÅ£-a cere! (MAX OPAIÅ¢)

 

TOLERANŢĂ

Mă gândesc la soacra- mare,

( Asta , pentru că îmi pasă !)

Mai ales când dânsa n-are

Toate ,,ţiglele " pe casă! (MAX OPAIŢ)

 

UNUI VETERAN DE RÄ‚ZBOI

Anii lui de căsnicie

Sunt ca cei de cătănie,

Sau, ca cei de la război,

Dacă-i înmulÅ£eÅŸti cu...doi! (MAX OPAIÅ¢)

 

UNUI IPOHONDRU

După actul medical,

Medicul îi mai prescrie

Un medicament banal,

                    O...tărie ! (MAX OPAIÅ¢)

 

ȘORICÄ‚RIE  

S-a retras cu puii lui

Anul șobolanului?

Nu. Mehenghea primăriță

I-a chitit într-o   ... blăniță! (NICOLAE MÄ‚TCAÅž) 

 

CETÄ‚Å¢EAN AL NIMÄ‚NUI?  

Parcă nu erau destui:

Hoți, scursuri violatoare...

Au dat buzn' asupra lui

Urși, căpușe, rozătoare. (NICOLAE MĂTCAŞ)

 

CAPRA FACE ÅžI OAIA TRAGE   

Că-i lăsăm fără pădure,

Ne cer urșii socoteală,

Doar că mârÈ™avii, de iure,

Nu dau seama de mangleală. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž) 

 

UNUI ÅžEF DE LA INTERNE    

PoÈ›i fi-nÈ›epat În stradă, „La Cetate”...

Elefantin de calm, dânsul ne-asigură

Că astea toate-s cazuri izolate,

Iar România-i È›ara cea mai sigură. (NICOLAE MÄ‚TCAÅž) 

 

ACELUIAÅžI   

De la Corbu-n Caracal, Onești,

Din Arad, Sibiu la București

Greu e să parcurgi kilometrajul.

Nu mai lesne-ar fi să-È›i faci bagajul? (NICOLAE MÄ‚TCAÅž) 

 

NEOMARXIÅžTII ROMÂNI    

Cugetări bizar de breze

Trec prin mintea lor de spâni:

Cică,-ar vrea ca să salveze

România de   ... români. (LERU CICOARE) 

 

ÎNAINTE – CIUMA ROÅžIE, IAR ACUMA – PANDEMIA?  

N-ați redus groaza de posturi,

Sinecuri și nănășie,

Sporurile fără rosturi,

Vina dând pe    ... pandemie. (LERU CICOARE) 

 

I S-A FÄ‚CUT DOR DE NOI   

Cel care de urs se teme

N-are ce căta-n pădure...

De când n-am mai fost la mure,

Vine ursul să ne cheme (LERU CICOARE)  

 

SFAT DE ÅžEF LA GREA-NCERCARE   

Să-nșfac unul din suburși

Când un urs dă iama-n casă?

Pune-l, zice-un șef, la masă.

AlÈ›ii cum fac, că n-au urÈ™i? (LERU CICOARE) 

 

CÂT SÄ‚-I MAI RÄ‚BDÄ‚M?   

Ne mănâncă urÈ™ii-n casă

Ziua în amiaza mare.

Șefilor nici că le pasă,

Parc-ar fi în    ... hibernare. (LERU CICOARE) 

 

PNRR-ul  NU NE PRIVEÅžTE PE TOÅ¢I?   

Curg de la UE, ne-afund'

Întrebări È™i observaÈ›ii,

De le-ngheață și ficații

Șefilor. Iar ei   ... le-ascund. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)  

 

NU FACE PIELEA CÂT DUBALA    

Planul și-a vădit prestanța

(Berechetă, filodorma!):

Costurile de consultanță

Sunt mai mari decât    ...reforma. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)  

 

N-AVEM BANI PENTRU COPLATÄ‚    

Pentr-un drept - la sănătate -

Cotizat-am ani la stat

S-avem cure garantate,

Nu cu plată la   ... privat. (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)

 

NU-N SUBFINANÅ¢ARE-I BUBA  

În spitalele private

Parc-ai sta la patru stele...

Oare când vor fi, măi state,

Și cele de stat ca ele? (NICOLAE CRIHÄ‚NEANU)  

 

MINCIUNI LA VIITOR
Ne tot mințiți ca pe copii:
 “ Va fi, va creÈ™te, noi vom face!”
Despre scumpiri, mucles, se tace;
 MinÈ›iÈ›i, că tot nu veÈ›i mai fi! ( DUMITRU BUJDOIU )


ECHIPA BURLEANU-RÄ‚DOI LA EURO, PAPIÈšOI
Ce-apărare, ce atac!
Jocul lor, iureÈ™-domol,
Ne-a făcut la toți pe plac:
N-au încasat nici un gol. ( DUMITRU BUJDOIU )


DESPRE FEMEI
Unele-s ciufute,
Fiindcă sunt urâte;
Altele, amabile,
Că sunt...consumabile. ( DUMITRU BUJDOIU )


O BLONDÄ‚ LA VENEÈšIA
N-am nimerit timp frumos,
Multe zile cam ploios;
O să revin altădată,
Când n-o mai fi inundată. ( DUMITRU BUJDOIU )


EDUCAÈšIE SEXUALÄ‚ ÎN SCOLI
Niște puști de gay scrintiți
Întrebau pe prof, uimiÈ›i:
Dom’le, noi cum suntem fraÈ›i,
Fără-o mamă, cu doi tați? ( DUMITRU BUJDOIU)