Harry G. Frankfurt a scris eseul „Pe bune – adevărul despre adevăr” (Editura „Baroque & Arts”, Bucureşti, 2018) imediat după ce l-a publicat pe cel despre bullshit („rahat”) unde a făcut o analiză a conceptului. Explică H. G. Frankfurt: „Ceea ce susţineam eu era că difuzorii de bullshit, deşi ridică pretenţia că nu fac decât să transmită informaţie, nu se ocupă câtuşi de puţin de asta. În schimb, şi faptul este esenţial, ei sunt oameni înşelători şi falşi care încearcă, prin ceea ce spun, să manipuleze opiniile şi atitudinile celor care se adresează. Prin urmare, ceea ce-i preocupă în special este dacă vorbele lor sunt eficiente în vederea manipulării. Şi, în mod corespunzător, sunt mai mult sau mai puţin indiferenţi dacă ceea ce spun este adevărat sau fals.”

Cum bullshitterul  este indiferent faţă de adevăr, Harry G. Frankfurt a simţit nevoia de a scrie  despre acest important concept fiindcă „atât succesul cât şi eşecul în tot ce facem şi, prin urmare, viaţa noastră în întregime depind de asta: fie suntem călăuziţi de adevăr, fie acţionăm în ignoranţă sau în trena unor neadevăruri”. Întreg eseul este o mare reflecţie pragmatică în sensul că, vorbind despre adevăr,  impune  o utilitate şi consecinţe, ambele venite dinspre acesta.

Autorul eseului pleacă de la câteva observaţii: 1. „trăim vremuri în care oricât ar suna de straniu, multe persoane, altfel cât se poate de cultivate, consideră adevărul nedemn de respect”; 2. „o atitudine arogantă faţă de adevăr este mai mult sau mai puţin endemică  în rândul publiciştilot”; 3. „politicienii,  specii care de obicei excelează prin producţia bogată de bullshit, de minciuni şi de oricâte alte genuri de înşelătorii şi de ipocrizii pe care le mai imaginează”.

Alături de persoanele cultivate, publicişti şi politicieni, cu a căror minciuni am apucat să ne obişnuim, H. G. F. îi aşează şi pe plagiatori  ca indivizi care nu sunt tulburaţi de importanţa adevărului.  Toţi sunt cunoscuţi  de tagma epigramiştilor, singurii care mai luptă împotriva  minciunii.  Lista celor patru vectori  amintiţi şi indiferenţi la neadevăruri, ba chiar creatori de minciuni,  autorul mai adaugă  pe alţii care au început să apară ici-acolo: autori de bestselleruri, laureaţi  cu diverse premii,  jurnalişti de la cele mai mari ziare, biografi, memorialişti, teoreticieni ai literaturii şi chiar filozofi, de la care, crede autorul, „ar fi fost în mod normal de aşteptat să fie mai responsabili”.

Toţi cei numiţi mai sus sunt un fel de adversari ai bunului-simţ, unindu-se  într-un curent al POSTMODERNIŞTILOR care,  spune autorul, „tăgăduiesc în stil sfidător şi îngâmfat că adevărul ar avea orice realitate obiectivă autentică”.  Cum şi noi  am trăit şi încă mai trăim în postmodernism, le cunoaştem apucăturile, astfel că suntem de acord cu  observaţiile  făcute de Frankfurt: 1. contestă că adevărul  merită obligatoriu consideraţie sau respect; 2. recunoaşterea  unor merite acordate adevărului ar rămâne la libera alegere; 3. adevărul depinde de cum priveşti lucrurile; 4.  deosebirile dintre adevărat şi fals  nu ar fi ghidate de evidenţe ci de punctele de vedere individuale. Periculoşi, în ceea ce priveşte exprimarea adevărului, sunt şi istoricii care au aderat la postmodernism, prezentând faptele după cum privesc ei lucrurile şi nu după cum au fost.  Făcând o paranteză, un astfel de istoric de la noi  îl percep a fi pe Lucian Boia. Mai mult, după Revoluţia noastră, optzeciştii care s-au raliat postmodernismului au ocupat toate elementele cheie ale culturii, inclusiv revistele literare. Asta explică de ce ei nu-i „înghit” pe epigramişti, marii exponenţi ai prezentării adevărului, şi nu-i publică.

Din perspectiva lui Harry G. Frankfurt, adevărul este obligatoriu pentru o societate sănătoasă: „Nicio societate nu îşi poate permite să desconsidere sau să ignore adevărul. În afară de asta, societatea nu trebuie să neglijeze să asigure încurajare şi sprijin indivizilor capabili, care se dedică obţinerii şi  explorării unor adevăruri semnificative. Mai mult, orice beneficii şi recompense ar putea uneori să fie obţinute prin bullshit, prin făţărnicie ori de-a dreptul prin mitomanie, societăţile nu-şi pot permite să  tolereze pe nimeni şi nimic ce ar întreţine indiferenţa şi desconsiderarea faţă de distincţia dintre adevăr şi fals. (…) O societate oarbă şi persistent neglijentă faţă de adevăr va intra iremediabil în declin sau se va condamna singură la o gravă inerţie culturală”.

La un moment dat eseul  trece pe un alt palier, unul din perspectivă psihologică.  Cunoaşterea adevărului influenţează comportamentul, puterea de a face judecăţi raţionale, abilitatea de a evalua posibilităţile ce se deschid, permite o mişcare mai relaxată prin problemele vieţii. O chestiune  ar fi atunci când se pune problema cunoaşterii de sine, mai ales despre cea autentică care, spune autorul, „este, fără îndoială, neobişnuit de greu de dobândit, iar adevărul despre ceea ce suntem ar putea fi, cu siguranţă, dureros.  Însă în eforturile noastre de a ne dirija cu succes în viaţă, disponibilitatea de a privi în faţă lipsurile personale incomode ar putea fi o calitate chiar mai hotărâtoare decât simpla competenţă de a înţelege ce trebuie să înfruntăm în lumea de afară. În lipsa adevărului, fie nu avem nicio părere despre cum stau lucrurile, fie avem o părere greşită.”  Aici, ca o altă paranteză, ar fi de discutat mult şi despre cunoaştere de sine la epigramişti.

Harry G. Frankfurt îşi aminteşte că nu este numai filosof al minţii şi acţiunii ci şi unul al limbajului. Mă voi referi doar la modalitatea de cum prezintă relaţia dintre adevăr şi factualitate, adică  a reprezentării faptelor fără a le interpreta, fiindcă „fiecărui fapt îi corespunde o afirmaţie adevărată, şi fiecărei afirmaţii adevărate îi corespunde un  fapt”.  Bullshitterii  vin cu teoriile lor de „rahat”  fără a porni de la un fapt real, pe când mincinoşii ştiu faptul real dar îl denaturează voit.  Una din concluziile  lui H. G. F.  este că „păcatul ireductibil  al minciunilor este că reuşesc să se amestece în eforturile noastre fireşti de a înţelege adevărata stare de fapt, subminându-le.  Minciunile au menirea să ne împiedice să rămânem ancoraţi în realitate. Rostind minciuna, mincinosul încearcă să ne inducă în eroare, convingându-ne că  lucrurile stau altfel decât în realitate.  Încearcă să ne impună propria lui voinţă, cu intenţia de a ne convinge să acceptăm că născocirea lui ar fi o relatare exactă asupra lumii, în realitatea ei”.  Merită citite cele două cărţi, cea despre bullshit şi cea despre adevăr,  pentru simplul motiv  de a ne feri de propagatorii minciunii dar, şi mai mult, pentru a-i descoperi printre postmoderniştii de azi. (GEORGICĂ MANOLE)

Pentru voi, epigramiştii, Ştiri.Botoșani.Ro  a inventat acest LOC DE DAT CU… EPIGRAMA.  Aşteptăm creaţiile voastre  pe adresa de mail manolegeorgica@yahoo.com  până în fiecare  zi de vineri a săptămânii. (Georgică  Manole).

DECLARAŢIE

Să strig îmi vine către cer,

Că plină-s azi de cutezanţă:

“Guvernu-acesta-i bun frizer”,

… Ne-a ras şi ultima speranţă! (FLORINA DINESCU)

RECOMANDARE UNUI EPIGRAMIST

Umblând doar după rime rare,

Cuvintele îţi sunt cam boante;

Ţi-ar trebui, aşa se pare,

Şi-un mic dictionar de poante. (ELENA MÂNDRU)

COMPENSARE ISTORICĂ

De când e ploaia, frunza, vântul,

De când e lumea şi Olimpul,

Tot ce întunecă pământul

Va scoate la iveală timpul! (VASILE LARCO)

ORIGINEA PĂMÂNTULUI

Geneza-i arhicunoscută,

Procesul, cică-ar fi în toi;

Din haos lumea e făcută,

Cum haos e şi pe la noi. (VASILE LARCO)

IMAGINI DIN CONCEDIU

La mare, totu-i foarte bine:

Văd nave, pânze, un catarg…

Am şi fotografii cu mine…

Cu mine ce plutesc în larg. (GRIGORE COTUL)

OBICEI PASTORAL

De Sântilie a urcat

La el, în munţi, să tundă mieii,

Dar tunsul fost-a amânat

Să-i facă poftele femeii. (GRIGORE COTUL)

CÂŞTIG PE DOUĂ PĂRŢI  

Le-au triplat venitu-n vară
Doctorilor noştri-n bloc;
Dacă totuşi merg "afară",
Pot să spun c-avem noroc. (PETRU IOAN GÂRDA)

MUCOASELE

Aveţi grijă de mucoase,

Căci cu har şi cu talente

Aduc bucurii în case

Chiar de nu-s adolescente! (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

VAL DE EPIGRAME MEDIOCRE

Când carantina era-n toi

Şi provoca atâtea drame,

Fugi Covid-ul de la noi

Scârbit complet de epigrame. (MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ)

RUGĂ

Putere, Doamne Sfinte, dă-mi

Când voi muri, răpus de criză,

Să trec prin cele şapte vămi

Ca-n spatiul Schengen… fără viză! (ION MORARU)

INVENŢIE ROMÂNEASCĂ

Performanţă extraordinară

La români: în zile cu călduri,

Cât o fi de secetă afară,

El lucrează… printre picături! (ION MORARU)

MUZEI MELE

Te-aştept, o muza mea, să vii,

Nu pot dormi în nopţi târzii,

Iar tut e duci, uitând de mine,

La unul care doarme bine!... (GHEORGHE BÂLICI)

“INSPIRAŢIA” NOCTURNĂ

Scrii noaptea bine ani la rând

Crezând că e un act firesc

Să mulţumeşti măcar în gând…

Vecinilor ce te trezesc. (GHEORGHE BÂLICI)

EREDITARĂ

Cu ţinutele-i sumare

Ne-a convins pe toţi rapid,

Că-I urmaşa Evei care

Purta frunză de…molid! (DUMITRU MONACU)

CUNOŞTINŢĂ DE LA C.N.S.A.S.

Aducându-i privilegii,

A primit de ,,sus" hrisov,

Botezat 'n-afara legii,

Nu cu... ESCU, cu ... PETROV!  ( MAX OPAIŢ)

INTEGRARE CU...RESTRICŢII

Cum Schengen e un vis mai vechi,

Românii trag şi astăzi sfori,

Sau dau din ,,coate şi urechi",

........................... conservatori. ( MAX OPAIŢ)

COMPROMIS

În presa scrisă, sau T.V.

Găseşti patroni, ce pe nimic,

Se vând (dar, nu ştiu pentru ce!)

Şi-atunci acceptă... ,,ciocul mic!". ( MAX OPAIŢ)

UNUI EPIGRAMIST, PRIETEN CU BACCHUS

Confraţi, vă spun cinstit: mi-e teamă;

Şi de aceea m-am ferit

Să mă-ntâlnesc cu voi în cramă,

Că n-am răbdare să recit!    ( MAX OPAIŢ)

VIAŢĂ DE BEIZADEA

Să aibă el un plus de sănătate,

Că poluarea-n ţară e deplină,

Inspiră aer din străinătate

Îmbogăţit… cu-n pic de cocaină! (GEORGE EFTIMIE)

HOTĂRÂŢI PENTRU SCHIMBARE

Toată lumea vrea schimbare,

Azi au înţeles şi  cei

Ce făceau coabitare…

Şi se schimbă între ei! (GEORGE EFTIMIE)

POETUL DE CURTE, DUPĂ…

Cum se da vârtos în stambe

La Cârmaci cu ditirambe,

A-nceput, mai nou, s-acuze

Lipsa feselor pe buze. (SORIN FINCHELSTEIN)

TRECEREA LA ORA DE IARNĂ

Un oltean din cei de soi,

Mai zgârcit, a exclamat:

- Abia ieri l-am căpătat,

Nu dau ceasul înapoi! (DAN NOREA)

DISCRIMINARE POZITIVĂ

Discriminarea între sexe ţine,

Din tinereţe, pân` la năsălie:

Femeile cînd cad la pat e bine,

Iar pentru un bărbat… e tragedie. (VALENTIN DAVID)

ZIUA INTERNETULUI

Recunosc, îmi este greu

Astăzi fără Internet

Mi-e și ciorbă și antreu

Și pahar de Cabernet… (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA BOMBOANELOR DE PORUMB

Bombonici de popușoi

Nu se cumpără la noi

Doar acei ce vor să guste

Și friptură de lăcuste! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA TRUCURILOR, A MAGIEI

ȘI A MAGICIANULUI HARRY HOUDINI

Mic copil a fost Houdini

Mult mai tari au fost străinii

Ce-au făcut ca să dispară

Nu un iepure - o țară! (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA STATULUI DEGEABA

VARIANTA 1

Să vă spun cum vine treaba:

Pe la noi statul degeaba

Nu-i odată într-un an,

E ceva cotidian ! (ŞTEFAN BAŞNO)

VARIANTA 2

Chiar degeaba este statul

Dacă pot ei, furnizorii,

Să scumpească kilowattul

De te zguduie fiorii. (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA OUĂLOR „DEVILED”

De fapt, sunt ouăle umplute

Cu ficățel și maioneză

Atât, că unora le pute

Dacă n-o spui în roengleză... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA SANDWITCH-ULUI

Eu vă-ntreb așa, direct:

Ce ați pus între felii?

Că-i poltically corect

Doar lăcuste, bălării... (ŞTEFAN BAŞNO)

ZIUA BUNULUI SIMȚ

Să ai bun simț acum e rău

Că toți te iau de nătărău

Mai bine e să fii obraznic

 Ai un loc fruntaș la praznic! (ŞTEFAN BAŞNO)

CU TELEFONUL LA VOLAN

Poliţistul l-a oprit

Şi-i explică scurt năpasta:

- Un cuvânt nu am rostit,

A vorbit numai nevasta. (GHEORGHE I. GHEORGHE)

DIAVOLUL

Invenţie avocăţească,

Utilă-n cazuri de păcat,

Căci scuza noastră cea firească

E: numai dracu` ne-a-ndemnat! (EUGEN DEUTSCH)

CANDIDATUL ÎN TIMPUL ALEGERILOR

În lupta mare pentru os,

Se înveleşte cu mister

Şi pare-atât de generos

Că-ţi dă chiar luna de pe cer. (CONSTANTIN PROFIR)

INSTINCT PRIMAR

Obiceiul de a bea se-nvaţă

Totdeauna de la sânul mamei,

Iară  „pruncul”, dacă face faţă,

El mai bea şi în răcoarea cramei. (VASILE MANOLE)

INVADATORUL CĂTRE SUFERINZI

Să vă plângeți mult și bine

Că v-a stins lumina mina…

Ați uitat - de când? - că vine

De la Moscova lumina? (NICOLAE MĂTCAȘ)

RUȘII SE SUSPENDASERĂ PENTRU MOMENT DIN ACORDUL

DE EXPORT DE CEREALE CU UCRAINA

ȘI ÎNCEPUSERĂ A BOMBARDA CARGOURILE UCRAINENE

Să privim precum veriștii

Faptele, realele:

Ai ce ai tu cu naziștii,

Dar cu cerealele?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

TUNARULUI CARE LUA LA ȚINTĂ CARGOUL CU CEREALE

Să nu scapi, tunare, frâul,

Că nu-i loc de alte drame.

Nu pentru fasciști e grâul:

Pentru cei ce mor de foame! (NICOLAE MĂTCAȘ)

RUȘII S-AU RĂZGÂNDIT: REVIN ÎN

ACORDUL DE EXPORT DE CEREALE!

Nu c-ar fi trecut nedeia

Ori li-i dert de Ucraína.

Să-și mai ia și șugubína

De-a stârpi și lumea ’treia?! (NICOLAE MĂTCAȘ)

NELINIȘTE LA CASTELUL BRAN ÎN SEARA DE HALLOWEEN

Nici Jolie la chef, nici Musk…

I-a băgat cine la apă?

Cine să-i fi dat la teasc?

I-o fi tras Dracula-n țeapă? (NICOLAE MĂTCAȘ)

DIN NOU O GAFĂ DE COMUNICARE?

La uzina militară

Lideri de la guvernare.

Unul lipsă, ca o tară:

Noul de la Apărare. (LERU CICOARE)

COMISIA UNIVERSITARĂ PENTRU DEPISTAREA PLAGIATULUI

Cât o fi de etică,

Totuna-i eretică,

Că doar n-o să-ntine

Mâna care-o ține. (LERU CICOARE)

ȘI AICI RECORDMENI?

Am ajuns, pân’ la contrariu,

Să plătim de ce, repent,

Noi, cu cel mai mic salariu,

Prețul maxim la curent?! (LERU CICOARE)

DOUĂ FEȚE-ALE ACELUIAȘI PARTID

Cum creștea - din gură - pensii, ba și lefuri, ajutoare,

Plafona curentul, gazul cu plafonul cel mai mic

Opoziția! Suită, cu propteli, la guvernare,

Crește c-un metru plafonul, pensia – c-un mizilic. (LERU CICOARE)

N-AR FI MAI BINE SĂ LE CREȘTEȚI,

DECÂT SĂ BATEȚI APA-N PIUĂ?

Tot vă doriți să crească, vorba vine,

Salariul minim, pensia, -ajutorul,

Dar de le-ați crește chiar – n-ar fi mai bine,

Decât pe jar să puneți biet poporul? (LERU CICOARE)

ÎNTÂI INDEXAȚI PENSIA CONFORM PUTERII DE CUMPĂRARE

ȘI NUMAI DUPĂ ACEEA MAJORAȚI-O

Ajustați-o – mică, mare   –

Cu forța de cumpărare,

După care, văităreți,

Majorați-o cât puteți. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

DE CE PSD-ul SE OPUNE INDEXĂRII PENSIILOR

 LA COTA REALĂ A INFLAȚIEI LA ZI?

Premierul, prin rotire,

Are alte înțelegeri:

Pentru-o mică iar mărire

Înainte de alegeri. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

ZECE LA SUTĂ ȘI NICI UN SFANȚ MAI MULT!

Un leu în plus nu vrea să-ți dea,

Dar cum de, mama ciorilor,

El, care pân’ mai ieri murea

De grija se-ni-ó-ri-lor?!... (NICOLAE CRIHĂNEANU)

UNUI FOST DEMNITAR DE STAT

Pensioara-ți mare nu e

În raport cu cea din UE?

S-o compari nu mai cu cale-i

Cu-a tataiei și-a mamaiei? (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PENSIONARII DESPRE MINISTRUL LOR PLÂNGĂCIOS

Cum ne plânge el de jale

Mai ceva ca un copil,

Doar că lacrimile sale

Sunt lacrimi de crocodil. (NICOLAE CRIHĂNEANU)

PUȚINE PUNCTE PENTRU ROMÂNIA ÎNTR-UN AN FOTBALISTIC *

Jiji strică jucători,

Iar Burleanu, antrenori,

Doi proști, nici la…amatori;

Doar clujenii-s salvatori. (DUMITRU BUJDOIU)

* Numai CFR în primăvara europeană, după 1-0 cu Ballkani în grupa Conference

FOTBALUL LUI BURLEANU ARBITRAT DE VASSARAS

Ce să mai zici despre VAR?!

L-am dorit, dar e calvar;

Pentru-arbitri nu contează,

Se pișă pe el, sfidează. (DUMITRU BUJDOIU)

GRAMATICA  REALĂ

Constată lingvistul hâtru,

C-o demonstrație fină:

Adevărul e NEUTRU,

Iar minciuna-i FEMININĂ. (DUMITRU BUJDOIU)

ALT FINAL AL FABULEI “GREIERELE ȘI FURNICA” *

Furnicile l-au acceptat,

Le-a promis și le-a-ncântat,

Suratele-n grup l-au votat:

Trântor, însă deputat. (DUMITRU BUJDOIU)

* Morală de mușuroi: Există mai proști ca noi

TÂRG(UIALĂ) DE JOBURI PENTRU TINERE

Fii fată des-cur-căreață,

Noaptea până dimineață!

Fără țâțe, fără buci,

Degeaba la târg te duci. (DUMITRU BUJDOIU)

POLITICUL ȘI JUSTIŢIA

Ȋn Parlament prin votul dat

Constituţia a picat,

Profitând că e la ochi legată

Justiţia-a fost violată. (ADRIAN TIMOFTE)

(O rubrică de prof. GEORGICĂ MANOLE, scriitor, epigramist)