Ayan pare resemnat şi nu mai are aşteptări nici de la şcoală şi de la cei din jur. Părinţii lui ştiu că există o Lege care prevede clar înfiinţarea, în fiecare judeţ, a unor centre de excelență, în care acest copii superinteligenți să se adune şi să-şi dezvolte pasiunile, ajutaţi de specialişti.
Liviu Pop, ministrul Educaţiei: „Nu există centre de excelenţă pentru copiii aceştia, în care să se facă terapie, aşa cum zice Legea. Nu am toate detaliile legate de aplicarea acestei Legi, dar ştiu că, din punctul de vedere al Ministerului Educaţiei Naţionale, nu este nicio problemă”.
Ba chiar la Minister e cea mai mare problemă, iar Monica Gheorghiu, una dintre persoanele care au lucrat la elaborare acestei Legi, ştie cel mai bine asta. Se luptă de ani de zile cu autorităţile, ca acestea să respecte drepturile acestor copii, iar Liviu Pop ştie exact despre ce e vorba. Echipa „România, te iubesc!" i-a solicitat un interviu, pe care a refuzat să-l acorde, prevalându-se de faptul că nu vrea să fie răspunzător pentru ce n-au făcut predecesorii lui. Şi totuşi, e de un an ministru şi n-a mişcat un deget pentru aceşti copii.
Monica Gheorghiu, președintele asociației Gifted Education: „Copilul are dreptul să fie descoperit - pregătire specializată, cu profesor specializat, minim 30 de ore de pregătire. Și are nevoie de această educaţie zilnic”.
Legea prevede clar metodele prin care copiii să fie descoperiţi, felul în care să fie pregătite cadrele didactice ca să lucreze cu şi ei şi înfiinţarea unui Centru de Educaţie Diferenţiată, în subordinea Ministerului Educaţiei, care ar fi trebuit să organizeze filiale locale în toată ţara, pentru ca părinţii să-şi poate duce copiii acolo.
Echipa „România, te iubesc!” a sunat la Ministerul Educaţiei şi a cerut să discute cu cineva din conducerea Centrului de Educaţie Diferenţiată. Astfel, a aflat că de fapt n-a fost niciodată înfiinţat, deşi legea prevedea ca asta să se întâmple în şase luni de la intrare în vigoare a Legii. De atunci au trecut 10 ani.
Reporter: „De ce încălcaţi drepturile acestor copii? Ei au dreptul la terapie.”
Liviu Pop, ministrul Educației: „Repet, nu e încălcare de lege. E neaplicare de lege, din diverse motive. Mă documentez şi vă spun care sunt toate motivele.”
Legea nu e încălcată, e doar neaplicată
Aşa răspuns, aşa reacţie din partea părinţilor. Gabriela Ionescu, mama unei fetiţe cu un IQ de 130, s-a întors cu petiţii la Minister şi Inspectoratul Școlar, după ce în urmă cu patru ani a simţit cum aceleaşi instituţii îi râd în nas. Primul drum l-a făcut Ministerul Educaţiei care, după o lună, i-a răspuns că au fost elaborate metodologii pentru înfiinţarea Centrului de Excelenţă şi a trimis-o la Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti pentru detalii.
Nemulţumită de răspuns, a depus o plângere la Avocatul Poporului, care a cerut o opinie Ministerul Educaţiei - mai exact Centrului Naţional de Evaluare şi Examinare. Acesta a răspuns oficial că n-are atribuţii în acest sens, cerând totuşi explicaţii Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei, care însă nu le-a dat. Aşa că, CNEE o trimite din nou pe mama fetei să-şi rezove problema la şcoală unde învaţa copilul, adică exact locul în care ea nu primea ce avea nevoie.
Gabriela Ionescu, mama unei fetițe supradotate: „Ei au dreptul la un învăţământ diferenţiat. Ei spun: ‘adresaţi-vă şcolii’. Nu e normal să te adresezi şcolii. Ei trebuie să pornească, Ministerul Educației să dea îndrumări Inspectoratului.”
Toată această pasăre de responsabilități e, de fapt, bătaie de joc şi o lipsă de interes faţă de copiii care ar trebui să fie elita acestei ţări. Cei care, aşezaţi în vârf, să transforme România într-o ţară supradotată. Iar atitudinea guvernanţilor îi determină pe ei şi, mai ales pe părinţi, să-i pregătească să plece în alte ţări, în care creierele lor sunt valorificate, iar ei respectaţi.
Ovidiu Parfene, tatăl lui Ayan (copil supradotat): „Avem un vid de creier şi ce e bun exportăm. Învățătorii, la ora actuală, marea majoritate îşi fac treaba ca să încaseze un salariu.”
Ovidiu ştie că fiul lui va pleca. În ultimii ani, le-a fost mai clar că societatea şi şcoala nu ştiu să se raporteze la aceşti copii în care alte ţări investesc milioane de euro. Străinii ştiu că ei pot da valoare unui stat; noi ştim doar să-i alungăm.
Ovidiu Parfene, tatăl lui Ayan (copil supradotat): „Mie mi-a ridicat problema că vrea să plece din ţară. A studiat singur învățământul finlandez. E tragic.”
Reporter: „Ți-ar plăcea să înveți în sistemul finlandez? De ce?”
Ayan: „Pentru că mi se pare mai liber programul.”
Unul câte unul, aceşti copii brilianţi iau calea străinătăţii. Au plecat deja peste 20.000 de medici, iar dintre studenţii aflaţi la studii în străinătate doar 30% iau în calcul să se întoarcă şi puţini o fac în final. Un studiu al Fondului Monetar Internaţional spune că, începând din 1990, emigrarea a redus cu până la 0,9 puncte procentuale creşterea economică medie anuală în unele ţări din Europa de Sud-Est, inclusiv în România, şi în ţările baltice. Statele afectate au pierdut între 10% şi 20% din forţa de muncă mare, parte dintre cei plecaţi fiind cu studii superioare şi medii. Termină şcoli bune şi se duc.
Soţii Angelescu au doi băieţi, pe Marc şi Ian. Cel mare cu un IQ de 156, apropiat de a lui Einstein, cel mic cu mari şanse să fie la fel.
Reporter: „L-ați testat?”
Cerasela Angelescu, mama lui Marc: „Nu, nu am avut curajul. Ei sunt foarte diferiţi, extraordinar de diferiţi.”
Niciunul nu manifestă, însă, semnele pe care le vezi la copiii cu potenţial înalt. Sunt echilibraţi şi sociabili, perfect integraţi în sistemul de învățământ. Pe Marc, părinţii l-au dus la testare, pentru că au văzut că e diferit încă de când era mic. Astfel, mama l-a dus la profesorul Colceag.
Cerasela Angelescu: „Era foarte diferit; nu s-a integrat uşor şi se concentra greu pe activităţi statice. Simţea nevoia să facă multe activităţi în acelaşi timp. A început să facă limbă străină, engleză la British, granceza la şcoală, greacă cu mine şi italiana cu soţul şi mi-a zis: ‘mai vreau să învăţ o limbă străină’. Avea şase ani. Am zis că e prea mult. A vrut chineză şi ne-am dus în Franţa. Era în clasa pregătitoare şi, din banii de puşculiţă, a vurt culegeri de matematică. Mi s-a părut nostim.”
La opt ani, l-a dus la Londra, unde a fost testat şi acceptat în MENSA, organizaţia care reuneşte cei mai inteligenţi oameni din lume.
Marc Angelescu: „Eram singurul copil de acolo. Mai era cineva de vârsta mea şi restul aveau toţi 60 de ani.”