Cu tâmplele ninse, priviri blânde sub frunțile adăpostind povești și întâmplări de o viață, o vioiciune a spiritului care surprinde, fără să cadă în desuetudinea unui timp recurent. Se simte mai presus de toate bucuria de a fi, de a se regăsi și de a fi martori ai unui trecut devenit istorie. Istoria unui liceu-etalon sau, așa cum a fost el denumit de Ștefan Ciubotaru, ”nava amiral” a Botoșanilor. Liceul ”A.T.Laurian”, astăzi cu statut de colegiu național.
A fost revederea promoției 1963. Reîntâlnirea după 61 de ani. O sărbătoare pe care au trăit-o împreună, dornici de a păși din nou pe holurile școlii, de a-și aminti împreună nu doar de foștii profesori, ci și de colegii care s-au ”grăbit” spre veșnicie.
Gazdă le-a fost, și în acest an, profesorul Ioan Onofrei, actualul director al Colegiului Național ”August Treboniu Laurian” Botoșani. Probabil cea mai potrivită persoană să le vorbească foștilor elevi din urmă cu peste șase decenii despre trecut și prezent, despre perspective și noutăți. Și asta întrucât prof. Ioan Onofrei este unul dintre autorii (alături de Ioan Mihai și de Sorin Nistorică) lucrării ”Istoria Liceului ”Laurian” din Botoșani” 1859-1999”.
Întâlnirea de 61 de ani a promoției 1963 nu putea începe decât în locul cel mai valoros al unității de învățământ: micul spațiu care adună la un loc istoria liceului. Prof. Ioan Onofrei le-a prezentat manuscrise vechi, obiecte care vorbesc despre oameni care au fost (directori, profesori sau elevi), nume care au stârnit nostalgii și au declanșat un alt noian de amintiri.
Nu mai puțin emoționant avea să fie momentul înălțării steagului liceului, o tradiție a ”Laurianului” care însoțește, de ani buni, toate întâmplările frumoase ale școlii. Au răsunat apoi versurile din ”Gaudeamus igitur”. Revederea promoției 1963 a continuat în cancelaria liceului, unde aceeași gazdă le-a pregătit foștilor absolvenți mici surprize.
”De-a lungul vieții dvs., din liceu și până astăzi, tehnologia a evoluat mult. Lângă ceea ce nu se folosește ca expresie – inteligența naturală, a apărut în zilele noastre inteligența artificială. Înainte de a pleca de acasă mi-am spus: hai să pun o întrebare inteligenței artificiale, să văd ce ar avea de spus la reîntâlnirea unor oameni care au terminat liceul în urmă cu 61 de ani. Mi-a scris așa: ar trebui spus că întâlnirea cu dvs. este un triumf al vieții și al școlii. Eu aș spune că este un triumf al vieții, la școlii și al prieteniei, al camaraderiei. Al vieții pentru că ați ajuns cu bine până astăzi, al școlii pentru că vă aduceți aminte de ea la atâția ani de când ați terminat-o. Și al camaraderiei și al prieteniei pentru că ați rămas de-a lungul timpului, clasa de atunci, generația de atunci, atât de unită”, a spus prof. Ioan Onofrei, directorul Colegiului Național ”A.T.Laurian” Botoșani.
Directorul liceului a menționat, de altfel, că promoția 1963 s-a evidențiat, de-a lungul timpului, prin ”cea mai longevivă reîntâlnire”.
”Întrebăm și noi uneori: de ce revin oamenii aceștia, după 40, 50 sau 60 de ani? Revin pentru că școala a însemnat ceva în viața lor. Și îi sfătuim și pe elevii de astăzi să nu treacă prin Laurian pur și simplu, ci să ia din Laurian tot ceea ce le poate fi de folos în viața lor de mai târziu, în societate”, a adăugat prof. Ioan Onofrei.
S-a vorbit despre azi și despre ieri. Despre provocările prezentului și valorile trecutului. Despre ce a însemnat ”Laurianul” de demult. Dar și despre rezonanța educațională, rezultatele de excepție și implicarea în comunitate.
”Laurianul are o deviză pe care și noi am preluat-o de la înaintașii noștri: Laurianul nu este doar un liceu, Laurianul este o familie. Așa ne place nouă să credem, că atunci când primim copii ai comunității botoșănene, comunitatea ne dă nouă ceea ce are ea mai de preț, ne dă copiii ei și viitorul ei, iar noi încercăm să îi creștem ca într-o familie. Într-o școală nu examenele și concursurile contează cel mai mult, ci camaraderia și cultura organizațională care se creează. Și atunci încercăm să avem mai multă grijă de copii decât pur și simplu a-i învăța ceva ce în zilele noastre ei pot accesa ușor. Dacă noi, profesorii, rămânem în postura de transmițători de informații, ne cam pierdem soclul acela al nostru pentru că informația o găsesc în două minute, oriunde, pe internet. Poate că este marea schimbare pe care ați trăit-o dvs. de-a lungul anilor care au trecut de la terminarea școlii, pentru că școala nu mai poate fi ca în anii 60, ca în anii 70 sau chiar ca în anii 80. Școala trebuie să se adapteze la realități și să aibă grijă de copii să se adapteze și ei la realitate”, a mai spus directorul Colegiului Național ”A.T.Laurian”.
Foștii absolvenți, printre care s-au aflat și cunoscutul profesor Artur Bălăucă, dar și Paul-Mircea Iordache, care le-a oferit celor prezenți câte un număr al revistei ”Vatra noastră românească”; au primit la final și câte un mic dar din partea conducerii liceului: Amintiri de la Liceul ”A.T.Laurian”, reeditată în 1999, sub coordonarea fostului director Florențiu Vâlceanu, precum și câte o insignă din partea Asociației Foștilor elevi și profesori ai Liceului ”A.T.Laurian” Botoșani.
.jpg)
