Sute de români din satele sărace ale Botoșaniului se confruntă cu analfabetismul și lipsa cruntă de perspective. Mulți dintre aceștia ajung la vârste venerabile trăind doar din munca cu ziua și fără să fi absolvit măcar patru clase, scrie ziarul Adevărul.
Potrivit sursei citate, un proiect implementat de o asociație din Botoșani, cu sprijinul Inspectoratului Școlar, le oferă acestor năpăstuiți ai sorții șansa de a învăța măcar să scrie și să socotească.
Mulți bunici și părinți dornici să învețe măcar de dragul copiilor și nepoților pun mâna pe abecedar și se întorc la școală. Fac teme și învață cot la cot cu copiii.
Mihai are 49 de ani și trăiește de o viață în satul Şupitca, un cătun sărac din comuna Coșula, județul Botoșani. După ce termină munca în gospodărie și pe unde mai lucrează cu ziua, Mihai își verifică temele și se pregătește de școală. Este foarte mândru de tema la matematică, a scris cifrele cât pătrățica și a verificat la sânge calculele.
Mihai este unul dintre bunicii cu abecedar, din nordul Moldovei. La vârsta la care alții abia își mai aduc aminte de anii petrecuți în băncile școlii și se află la apogeul carierei, săteanul din Şupitca se străduiește să termine clasa a IV-a. Este silitor și visează să facă măcar opt clase, până la 54 de ani, ca să-i poată citi nepotului o carte cu povești.
„Așa să-l țin la piept seara și să-i pot citi din carte, ce vrea el. Aș fi tare mândru, credeți-mă”, spune Mihai.
Ca el mai sunt încă aproximativ 3.000 de botoșăneni. Toți, în pragul analfabetismului, după o copilărie dură în satele sărace ale Botoșaniului. Acum au însă o șansă nesperată. Printr-un proiect derulat de o asociație, Inter Concordia, în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) din Botoșani și Casa Corpului Didactic, toți cei care au ratat anii de școală se pot întoarce în bancă și recupera.
Pot face câte clase vor, suficiente pentru un permis de conducere, pentru cursurile de calificare, dar mai ales pentru o viață normală, în secolul XXI.
Mihai a abandonat școala în timpul clasei a III-a, în urmă cu 40 de ani. Acum însă a reluat cursurile la Școala din Şupitca. În fiecare zi, la ora 16:00, învățătoarea îi găsește pe el și pe ceilalți 17 colegi din toate satele comunei Coșula, în bănci, cu caietele deschise. Majoritatea sunt oameni trecuți de 30 de ani.
„Au avut rețineri în prima fază, că nu au timp, că trebuie să aibă grijă de animale, să muncească. Dar apoi au conștientizat că dacă merg și învață pot să-și ajute copiii, nepoții, la teme. Sunt mulți tineri care vor să termine ciclul secundar inferior pentru un permis de conducere sau să urmeze mai apoi un curs de calificare. Cursanții au vârste cuprinse între 18 și 59 de ani”, spune mediatorul școlar din comună.
Ca cei 18 cursanți din comuna Coșula sunt încă aproximativ 600 de botoșăneni care beneficiază de acest proiect educațional prin care pot să-și continue studiile primare și gimnaziale. Proiectul se numește „A doua șansă în educație, o nouă șansă în viață” și a început la Botoșani în 2021.
Prin intermediul acestui proiect se urmărește alfabetizarea și educarea a 600 de persoane care au abandonat școala la un moment dat.
„Proiectul se derulează în șase unități administrative din județul Botoșani, opt unități de învățământ. Proiectul se termină la finalul anului 2023”, spune Gabriel Hârtie, coordonator partener 2.
Cei mai mulți cursanți sunt din satele sărace ale județului, vin la școală după-amiaza și fac toate obiectele din programa școlară.
Majoritatea celor înscriși în acest program vor să învețe o meserie și să aibă permis de conducere. Fără școală, nu au putut să se angajeze cu forme legale. Cei mai mulți trăiesc din munca cu ziua și spun că nu au putut face școală fiindcă au fost puși de mici să lucreze pământul sau să aibă grijă de animale.
„Părinții noștri erau săraci și ne luau la muncă de mici. Nu am avut timp de școală. Apoi, fiindcă nu aveam carte, nu mă angaja nimeni. Doar așa cu ziua”, spune Mihai.
Colega sa, o tânără de 31 de ani, tot din comuna Coșula, confirmă această realitate cruntă.
„De mic copil am plecat la muncă. Eu nu am știut ce este aia școală, ce este aceea joacă. Numai cu treaba, la pământ, la animale”, mărturisește Maria.
Tânăra este mamă a cinci copii și spune că a venit la școală pentru a putea să-i ajute la lecții.
„Am venit să învăț cât de cât să-mi pot ajuta copiii la școală. Mi se rupe sufletul când vine copilul și îmi spune ”nu înțeleg, ajută-mă la lecții”. Și eu cu ce să o ajut, dacă nici eu nu știu. Ne punea copilul să-i citim ceva, habar nu aveam. Te doare sufletul. Mulțumim lui Dumnezeu că avem unde învăța”, spune săteanca.