Tema Săptămânii Educației Globale ne-a adus anul acesta înțelesuri ascunse în fiecare cuvânt. O dată în plus este subliniat faptul că nu este loc pentru egoism; trăim printre oameni și puține lucruri stau exclusiv în puterea lui EU... Atunci când vorbim despre lucruri cu adevărat importante, trebuie să formăm, să creștem și să conferim forță acestui NOI. 
 

Pornind de la ideea că nu poate fi prea devreme (ori prea târziu) pentru educație, am abordat cu 54 de școlari ai clasei pregătitoare un subiect sensibil al zilelor noastre: apa nu este o sursă inepuizabilă. Fiecare EU continuă să privească mai curând cu scepticism acest aspect. EU poluez (că nu stă Pământul într-o pungă pe care am „scăpat-o” pe jos) și tot EU fac risipă (că doar nu seacă Siretul pentru că am lăsat eu apa să curgă două minute)! Din nefericire însă, această nepăsare la nivel individual continuă să ne conducă spre dezastrul pe care îl vom trăi, mai devreme sau mai târziu, cu toții.

Am vorbit despre apă, despre mine, despre noi și despre ceilalți – astăzi despre cei care transformă mâlul Siretului în apă potabilă. Ne-a ajutat în demersul nostru Nova ApaServ, prin director Albert Tanasă și ing. Radu Fegher (care ne-a prezentat lungul drum al apei, din natură până în paharele noastre). Stația de tratare a apei de la Cătămărăști i-a fermecat pe cei mici, care au avut ocazia să vadă un decantor și să ghicească prezența agitatoarelor, urmărind fascinați fuiorul apei. Am auzit termeni complicați (chimia își găsește greu relații de sinonimie), dar i-am transformat repede în „soluții” care curăță apa. Apoi am privit pierduți bazinele de filtrare, întinderi uriașe în ochii copiilor de 6-7 ani. Filtrele tocmai treceau prin procesul de curățare, așa că s-au format adevărate cascade pe care le priveam hipnotizați. 
 

Sigur că imaginea Stației de tratare a apei nu este nici pe departe una poetică, așa cum am văzut-o noi, iar adulții nu mai aud demult cântecul apei. Micii școlari l-au auzit, iar în momentul în care îi vor și răspunde vom putea considera că obiectivul activității noastre a fost atins.   

Reveniți la școală, am vorbit despre felul în care tratăm munca unor oameni, nevoile altora și propriul nostru viitor. Am deplâns moartea cașaloților despre care am aflat de la știri și am încercat să vedem lucrurile mărunte pe care le putem face pentru ape mai curate. Am discutat despre fiecare dintre noi și despre lumea noastră, care depinde de fiecare EU.