Mai exact, de Ziua Internațională a Poeziei, clasa a III-a C a invitat trecătorii la o pauză de lectură.
La o școală din oraș, să vezi situație:
Mulți elevi pe trotuar, stând ca într-o stație,
Opreau trecători tăcuți, ocupați cu treabă,
Prezentând... trei poezii, tipărite-n grabă.
Copii inocenți, școlarii s-au scuzat cu stângăcie
Și-au rugat pe fiecare să aleag-o poezie.
Încurcați și încruntați, cum îi știm prea bine,
Unii oameni mari au stat la o pauză cu rime.
Au citit Alecsandri. Au zâmbit așa,-ntr-o doară,
Copilașului din suflet, oaspete de primăvară.
La Stănescu au tăcut; rima simplă, serioasă,
E târzie pentru stradă, e devreme pentru clasă.
Otilia Cazimir? Nu prea ai ce să mai zici.
Doamna rimelor cochete dedicate celor mici
Încă fură inimi, lacrimi, amintindu-ne că ieri
Număram și noi, la mama, ghiocei și primăveri.
Au citit oamenii mari - urmăriți cu veselie
De micii școlari zburdalnici – și-au votat o poezie.
N-au știut și nu le-am spus care a fost scopul,
Nici că i-am mințit frumos, regizând momentul.
Am intrat apoi în școală calmi, cu sufletul senin.
Să citească poezie un om mare, nu-i puțin.
N-am fugit de ore, școală, n-am făcut-o pentru bani;
Am vrut muzică în suflet, am vrut suflet fără ani.
(prof. Simona Acsente)
