De multe ori, în România, dizabilitatea este asociată cu lipsă de perspectivă, neputință, izolare, de multe ori nivel de educație școlar precar, din cauza impedimentelor fizice, de cele mai multe ori. De altfel, țara noastră nu este unul dintre statele care pot asigura personalelor cu dizabilități un trai independent, șanse sporite la locuri de muncă și implicit la o viață cât se poate de normală.

Tocmai din această cauză multe persoane cu grade diferite de dizabilitate, mai ales nevăzătorii sau cei țintuiți în dispozitive medicale din cauza unor probleme de natură fizică ajung să ducă o viață marcată de izolare, vise neîmplinite și acces precar la o viață cât mai independentă. Există însă și excepții născute din voință, determinare și totodată sprijin deosebit al familiei. Sunt acei adevărați campioni ai imposibilului. Printre cele mai bune exemple sunt Claudia Țilia și Oana Maria Silivăstru, două botoșănence care au sfidat boala, neajunsurile, limitele fizice și reușesc să facă performanțe incredibile în domeniile lor de activitate.

Oana Maria Silivăstru are 20 de ani și este din municipiul Dorohoi, județul Botoșani. S-a născut prematur. Cântărea doar 900 de grame și avea probleme grave de sănătate. A fost diagnosticată cu paralizie cerebrală și tetrapareză spastică, scolioză dorsală și subluxație congenitală în zona bazinului și a piciorului. Practic,asta însemna condamnarea la o viață în scaun cu rotile. Părinții Oanei dar și o asociației a Simonei Elena, din Dorohoi s-au implicat pentru a-i face viața mai ușoară. Copilăria Oanei a fost marcată de operații, dureri și sesiuni de recuperare. A bătut mii de kilometri prin țară pentru aceste intervenții chirurgicale. Situația s-a îmbunătățit parțial, dar probleme de sănătate ale Oanei au rămas. Chinul, operațiile, drumurile, viața în scaun cu rotile sau cadru, nu a împiedicat-o să se dedice performanței școlare.

Continuarea pe: adevarul.ro