Cea mai vârstnică studentă din România, Amalia-Susana Tușa, a absolvit la vârsta de 90 de ani specializarea Teologie Didactică din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității ”Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca.
Absolventa a fost prezentă la festivitatea promoției 2026 care a avut loc marți în sala Auditorium Maximum a Universității Babeș-Bolyai.
Amalia-Susana Tușa a vorbit despre bucuria de a-și vedea împlinit obiectivul și despre rolul credinței în parcursul său academic: „Sunt foarte fericită, în primul rând, că am reușit să iau diploma. Mai bine mai târziu decât niciodată. A fost o bucurie și am avut parte de un colectiv tânăr”.
Doamna în vârstă de 90 de ani a transmis și un sfat tinerilor absolvenți, îndemnându-i „să tindă la mai bine și să aibă încredere în Dumnezeu”.
„Pe mine numai Dumnezeu m-a ajutat în toți acești ani”, a declarat absolventa Facultății de Teologie din Cluj-Napoca pentru Trinitas TV.
Despre parcursul studentei și despre semnificația prezenței sale în promoția 2026 a vorbit părintele lector Bogdan Ivanov, îndrumătorul de an: „Am avut și o studentă care, la finalizarea studiilor, a împlinit vârsta de 90 de ani. Ceea ce arată că practic toată viața ai de învățat”.
Pildă pentru generații
Povestea sa cuprinde experiențe din perioade diferite: copilăria într-o familie încercată de represiunile politice, maturitatea profesională într-un sistem rigid și revenirea la studiu într-un mediu universitar deschis și dinamic.
Născută în 14 februarie 1936, la Cluj, Amalia Susana Tușa a absolvit liceul cu media generală 10.
A dorit să urmeze o carieră universitară, însă destinul i-a fost schimbat brusc în anul 1949. Tatăl ei a fost condamnat politic, iar accesul la studii i-a fost interzis, fiind exclusă chiar în timpul examenului de admitere la Facultatea de Drept din Cluj-Napoca, scrie Basilica.ro.
După acest episod, viața a purtat-o pe un alt drum. A întemeiat o familie, a născut un copil și a lucrat în domeniul tehnic și administrativ, fără să renunțe însă la dorința de a învăța.
„Orice primim, rău sau bine, să acceptăm, pentru că toate au un rost în viață. Ce îți dă Dumnezeu nu poți să respingi. Omul trebuie să le primească și pe cele mai puțin bune. Încercările îl apropie pe om de Dumnezeu. Important este să acceptăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu, spunând: Doamne, ferește-ne de mai rău. Această vorbă am moștenit-o de la tata.
Înainte de venirea regimului comunist, tata mergea duminica la biserică și cânta în strană. Avea o voce foarte frumoasă. (…) Ne rugam cu toții. Am fost crescuți în bună-cuviință și respect și am fost învățați să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate”, a mai spus doamna Amalia.