De puțin timp, se dorește ca temele date acasă să se rezolve de către elevi doar cu acordul părinților, "în scris". Mă întreb și eu: ce părinte ar fi împotriva temelor?

Ce părinte ar prefera ca fiul său să își petreacă timpul ascultând muzică, jucându-se pe calculator, chat-uind pe Facebook, în loc să aprofundeze și să își îmbogățească bagajul de cunoștințe, pe care (vorba românului) "nu ți-l ia nimeni din cap"?

Aceasta este vârsta care facilitează asimilarea noilor informații. Chiar dacă elevii nu conștientizează acest lucru, în puerilitatea lor, noi știm asta și trebuie să îi determinăm să o facă.

Părinții sunt în stare să dea teme propriilor copii? Sunt. Însă, majoritatea pot până la un nivel, trebuie să recunoaștem. (Sunt convins că la matematică, puțini părinți pot "cocheta" cu numerele complexe sau cu grupurile abeliene.)

Una este, ca părinte, să îi dai niște exerciții copilului tău să le rezolve și alta este ca profesorul să dea aceeași temă unei clase întregi. Acest mediu concurențial (clasa) și activitatea cu elevii din ea, îl învață pe elev să lupte, să aibă ambiție și pretenții de la viață și să progreseze. O temă bine făcută îi aduce elevului o apreciere în fața clasei și o notă bună.

Vă mai amintiți câtă bucurie ne aduceau acestea, când eram elevi?

Nu încurajăm pedepsirea lipsei sau a imperfecțiunii temei cu note de 2 și de 3. Fiecare copil trebuie tratat ca atare. Profesorul trebuie să își iubească elevii și să se comporte ca un părinte pentru ei, fie ca îi laudă, fie că îi mustră. Însă, accentuez ca temele incomplete, din cauza necunoașterii elevilor, să fie reparate în clasă (chiar dacă sacrificăm minute bune cu asta).

Generații întregi, luându-i ca exemplu și pe părinții noștri, s-au format și au progresat rezolvând aproape zi de zi "tema de acasă". De ce să nu păstrăm acest sănătos obicei, de care știm siguri că dă roade?

Tot de curând, s-a interzis distribuirea materialelor auxiliare prin școli. Ca proaspăt profesor de matematică ce sunt, predau elevilor clasei a V-a pe același manual pe care am învățat și eu ... acum 12 ani. Nici nu le-am zis asta. Mi-e jenă că vreun copil mai răsărit ar face conexiune cu situația tristă în care se află educația românească și l-aș descuraja.

Trăim în mileniul al treilea, tehnologia avansează peste noapte, toate cunoștințele pe care le oferim elevilor trebuie legate de mediul în care trăim. Trebuie subliniată aplicabilitatea lor în viața de zi cu zi. Cum poate fi oferită aceasta de un manual din 1999? (Nu spunem că manualele vechi ar fi proaste ci doar că, pentru noua generație de copii, avem nevoie de altceva.) Drept urmare, apreciem efortul unor profesori versați care încearcă să modernizeze educația oferind cărți (culegeri – cum li se spune în popor) actualizate și atractive.

Până când manualele vor fi modificate și vor întruni cerințele vremurilor de acum, ne bazăm pe indulgența și pe disponibilitatea părinților de a procura cărți folositoare copiilor lor.


Prof. Alexandru Negrescu