În anul 1957, în peisajul ÅŸcolar botoşănean apărea o nouă instituÅ£ie de învăţământ, care avea să aducă noi oportunităţi pentru doritorii de frumos ÅŸi pentru iubitorii de artă. Åžcoala de Muzică. De-a lungul timpului, chipul acestei instituÅ£ii a prins contur, s-a definit ÅŸi a devenit Liceul de Artă de astăzi, care îmbracă Bulevardul Mihai Eminescu în sunet ÅŸi culoare, de la primele ore ale dimineÅ£ii până către asfinÅ£itul fiecărei zile de curs ÅŸi care conferă un farmec aparte oraÅŸului.
 

În perioada 28 ianuarie - 1 februarie 2019, Liceul de Artă „Åžtefan Luchian” este în sărbătoare, celebrând 62 de ani de existenţă a învăţământului vocaÅ£ional de artă din BotoÅŸani.

De peste ÅŸase decenii, acest Liceu rămâne un stindard spiritual al oraÅŸului nostru. A trăit prin elevii ÅŸi profesorii săi, odată cu ceea ce au gândit ÅŸi au înfăptuit, renumele i-a trecut dincolo de graniÅ£ele lumii artistice, a rămas statornic în nisipul efemer al timpului, iar povestea lui întreagă ÅŸi adevărată, care nu apare scrisă nicăieri, o putem citi doar în privirile ÅŸi în sufletele celor care i-au trecut pragul, ca maeÅŸtri sau ucenici, în inimile celor care au păstrat fiecare zâmbet ÅŸi fiecare lacrimă din care s-a clădit Liceul de astăzi.

AudiÅ£ii muzicale, recitaluri vocal-instrumentale, un Concurs interjudeÅ£ean de tehnică pianistică, un Concurs judeÅ£ean de vioară, Cursul Master-class pian-flaut, Simpozionul „Incursiune în Curriculum”, aflat la a 10–a ediÅ£ie ÅŸi de acum renumitul vernisaj al expoziÅ£iei „Omagiu Åžtefan Luchian” sunt activităţi care vor marca această săptămână. 

Toate făurite de oamenii acestui Liceu, care au aÅŸteptat fiecare primăvară, ca să se îndrăgostească de oameni, de viaţă, au întâmpinat soarele fiecărei vacanÅ£e de vară ÅŸi au revenit odată cu ploaia de frunze a fiecărei toamne, pentru ca iernile să le simtă din nou cu penelul în mână, în sunetul muzicii.

Åži toate, repetate mereu, de fiecare dată la fel, de fiecare dată altfel, au răscolit seminÅ£ele gândului bun al lor ÅŸi le-au încolÅ£it în fiecare generaÅ£ie care a urmat, ca să nu uite nimic din ce-a fost ÅŸi să se poată clădi mai departe ce va să fie. Ca să se poate reface drumul artistului către mântuirea prin frumos.

Să ne înclinăm măcar pentru o clipă în faÅ£a celor care au lăsat urme pe treptele acestui Liceu, fie aceÅŸtia Profesori sau Elevi. O reverenţă în faÅ£a acestora ne răpeÅŸte o clipă de viaţă dar poate răsplăti o eternitate. Pentru că Arta este eternă.