Profesorul Teodor Epure s-a căsătorit, în urmă cu 64 de ani, cu învățătoarea Olga (Beleca) Epure. Aproape jumătate de secol au slujit împreună învățământul botoșănean în școala de la Vorniceni.
Au format generații întregi de elevi, lăsând în urma lor amintiri de neșters. Nu doar pentru foștii elevi sau colegi de catedră au fost adevărate exemple, ci și pentru propria familie.
”Vă admirăm sincer, din toată inima, dragi părinți, pentru exemplul de armonie, de dragoste, de înțelegere, de cinste și de omenie din familia noastră, pentru munca și stăruința de o viață de a ne deschide orizonturi noi și de a ne ocroti drumul spre o viață frumoasă, ca a voastră. Vă îmbrățișăm cu drag și vă urăm să aveți o viață lungă, liniștită, cu sănătate și mii de bucurii. La mulți, mulți ani frumoși, mereu împreună!”, le-au transmis astăzi Mihaela Dorina Barbacaru, fiica celor doi dascăli.
Astăzi în vârstă de 84 de ani, fostul profesor Teodor Epure i-a dedicat soției sale un poem, menționând și fericitul prilej: ”64 de ani ÎMPREUNĂ!”:
Timpul s-a ascuns
În iarba fragedă şi în lumină scăldat
Mestecam gândurile-n tăcere uşurat,
Valurile-ncinse de arşiţă se revărsau,
Albinele-n cupele de polen se scufundau.
Timpul s-a ascuns-n galaxiile părăsite,
Bucuriile-mi curgeau in ritmuri stabilite
Şi-un iz înţepător al iubirii am simţit,
Sufletul meu parcă de inima ta s-a lipit.
În ochii tăi vedeam o lucire fugară,
O scânteie de-o clipă selenară,
Inima îţi pendula tot mai încet
Şi într-un surâs plăcut ţi-a înflorit.
Ştiu că iubeşti florile încărcate cu rouă
Şi te aştept să vii în stupina mea cea nouă,
Să înnoptezi duios sub arcada mea
Până când gândul mi se va prelinge pe o stea.
Atunci-n culorile luminii ne vom îmbrăca,
Cântecul iubirii îl vom asculta,
În adierea vântului cucul va cânta,
Întreaga natură ne va admira.