Cuvintele fostului profesor sunt fireşti într-o lume a normalităţii, a valorii incontestabile. În zilele pe care le străbatem ne lipseşte exerciţiul generozităţii, ne lipsesc gândurile frumoase despre aproapele nostru. Prea rar vorbim lumii despre cei pe care i-am admirat, pe care i-am iubit, pe care i-am apreciat, de la care am învăţat.
Despre fostul său elev ne vorbeşte astăzi profesorul Pavel Rusu.
Pe Florentin Ţuca vă invităm să îl ascultaţi sâmbătă, 23 aprilie, de Ziua Oraşului Botoşani, la Conferinţele Botoşani.Ro (ora 11.00, în Aula Colegiului Naţional "A.T.Laurian" Botoşani), unde va susţine prelegerea "Cariere – ieri versus azi".
Citeste şi De Ziua Oraşului aducem botoşănenii acasă: FLORENTIN ŢUCA deschide Conferinţele BOTOŞANI.RO!
FLORENTIN ŢUCA. Un avocat de excepţie
Avocatul de ţinută europeană, Florentin Ţuca, mândria intelectualităţii judeţului Botoşani, reper profesional şi moral, pentru generaţia postdecembristă, s-a născut la data de 3 septembrie 1969, în comuna Vârfu Câmpului, judeţul Botoşani, acolo unde s-au ridicat, prin străduinţă şi dragoste de carte, intelectuali de prestigiu, precum academicianul Alexandru Zub, prof.univ. Vasile Cocriş, prof. Mircea Huţanu, Costică Naela.Ca profesor de limba şi literatura română la Şcoala gimnazială nr. 1 Vârfu Câmpului, timp de 20 de ani, l-am avut ca elev gimnazist pe Florentin Ţuca. Soţia mea, Aurica Rusu, plecată în altă lume, probabil mai bună, i-a fost dirigintă elevului de excepţie Florentin Ţuca. Mi-l amintesc, prin geana timpului, ca pe un copil însetat de cunoaştere, plin de curiozitate, căutând şi cercetând cu acribie mediul şcolar şi uman. Iubea cartea cu patimă, aşa cum îşi iubea şi-şi iubeşte părinţii, Margareta şi Dumitru Ţuca, oameni aşezaţi şi chibzuiţi în toate cele, fruntaşi ai localităţii, respectaţi şi admiraţi în bucuria şi modestia lor. Florentin a primit o educaţie deosebit de frumoasă, de calitate, în familie, care i-a fost şi-i este temelie în lumea în care s-a avântat să o cucerească.
La şcoală era "un Fănuţă" din povestirea "Prăvale Baba", de Ionel Teodoreanu, sfios şi curios, care sub sfaturile mamei sale (pentru care Florentin are o dimensiune sufletească aparte) începe aventura cunoaşterii, poposind la şcoală, nedumerit, dar preocupat.
Noi, naşii lui, ni-l aminteam şi discutam deseori, în anii din urmă, despre chipul lui de şcolar emblematic: înăltuţ, cu faţa albă, frumos conturată, cu doi ochi negri din care parcă izvora noaptea, scăpărând de inteligenţă şi curiozitate, îmbrăcat în uniforma bleumarin, cu cămaşa de un alb imaculat. Ochii lui vorbeau, erau permanent îndreptaţi către profesor. Îl interesa totul. Aborda cu seriozitate orice domeniu, orice disciplină de învăţământ. În tot ce întreprindea, ca elev, acum ca avocat pledant, specialist în drept comercial, dovedea o mare rigurozitate, totul desfăşurându-se logic, coerent, într-o ordine desăvârşită. Temeinicia şi ordinea l-au caracterizat şi-l caracterizează şi în prezent.
Florentin a citit la vremea gimnaziului, a liceului şi a studenţiei, enorm de mult, a citit cu voluptate, lectura fiind una dintre pasiunile lui. Iubea cartea nu numai datorită conţinutului ei de idei şi sentimente, cu care făcea "corp comun", ci şi ca obiect material, ca parte fizică (nici o pagină îndoită, nici o adnotare pe marginea ei, nici o subliniere, nici o pată, nici un comentariu). Iubea cărţile ca pe nişte fiinţe însufleţite, de fapt şi sunt nişte fiinţe vii, pentru că ascund în intimitatea lor sufletul, gândirea, filozofia, trăirile, sentimentele, morala, credinţa şi etica scriitorului. A tratat şi tratează cartea, din orice domeniu, cu respect şi cu înaltă preţuire, cu multă afecţiune. Inteligenţa nativă, educaţia aleasă şi frumoasă primită în familie, ulterior la şcoală, dragostea pentru carte, pentru textul scris, studiul sistematic şi organizat cu rigoare, după temeiuri ştiinţifico-didactice, ordinea desăvârşită în studiul individual, alături de învăţători şi profesori de vocaţie didactică, toate acestea stau la baza reuşitelor incontestabile ale avocatului Florentin Ţuca.
În cazul lui Florentin, după o înţeleaptă vorbă populară, s-au întâlnit în chip fericit "aluatul de calitate" cu "bucătarul priceput".
Cu elevul Florentin Ţuca din clasa a VII-a, Şcoala gimnazială nr.1 din Vârfu Câmpului obţine primul premiu la Olimpiada judeţeană de limba şi literatura română la Botoşani. Ca elev în cadrul Liceului Pedagogic Suceava, participă ulterior la două Olimpiade naţionale de limba şi literatura română, obţinând de fiecare dată Premiul I, pentru clasa a X-a şi a XI-a. În clasa a XII-a participa la Olimpiada naţională de Economie politică, urma să dea admitere la Drept şi Economia politică era disciplină de examen. Obţine şi de această dată Premiul I la nivel naţional. Reuşise, cum se spune, "din prima" la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care o absolvea ca şef de promoţie. Absolvirea facultăţii vine concomitent cu căsătoria, pe care o realizează cu colega de facultate Alina Jumanca, fiică de jurişti, din Ploieşti.
În perioada studenţiei nu era dată să vină acasă şi să nu ne viziteze, mai ales în vacanţe. Citea mult, îl împrumutam cu cărţi din biblioteca personală (într-o vacanţă de vară, îmi amintesc, a citit şi a conspectat uriaşa lucrare a lui George Călinescu, "Istoria literaturii române de la origini până în prezent", pe care, toamna, mi-a restituit-o impecabil de curată, învelindu-i coperţile; Cartea – lucru sfânt pentru Florentin!).
După absolvirea facultăţii vine "lucrarea lui Dumnezeu"! Florentin lasă Bucureştiul, lasa Ploieştiul şi vine acasă; ne vizitează, ca de obicei, şi, cu sfială, ne roagă, pe mine şi pe soţia mea, să-i fim naşi de cununie. Am acceptat (aici rolul decisiv l-a avut soţia mea, care îl iubea ca pe propriul ei copil, era fericită când Florentin venea să ne vadă, i-a rămas în suflet toată viaţa. Îl aştepta de sărbători să-i lumineze casa. Tare i-a mai fost drag, tare l-a mai iubit, ca şi pe băiatul ei, Silviu. I-a evocat mereu chipul luminos şi l-a oferit ca model generaţiilor sale de elevi, de-a lungul carierei dodactice. Acum îl evocă îngerilor din ceruri. Naşa lui, plecată din lumea aceasta, a rostit ultimele ei cuvinte "Vă iubesc pe toţi". Sigur că în acest "pe toţi" l-a aşezat şi pe dragul ei fin, Florentin).
Succesele avocatului Florentin Ţuca nu au pregetat să apară, rând pe rând. El şi-a fondat o Casă proprie de avocatură, încă din 2005, în Bucureşti; a condus şi a câştigat cele mai răsunătoare procese interne şi internaţionale. Sunt sigur că ascensiunea lui va continua. Trebuie să ne mândrim şi să ne bucurăm că este botoşănean.
Prof. Pavel Rusu - Botoşani
