Vineri, 28 februarie, regizorul Adrian Tapciuc revine acasă, la Botoșani, cu cel mai important proiect al său, lungmetrajul ”Mentorii” având parte de două proiecții speciale: de la ora 17:30 la Happy Cinema și de la ora 19:00 la Cinema Unirea.

Proiecție de gală în prezența echipei

Filmul va putea fi urmărit în cadrul unor proiecții de gală, în prezența echipei filmului: Cătălin Bordea și Doina Teodoru, protagoniștii comediei, alături de regizorul Adrian Tapciuc și de Edy Chereji, co-fondator UNTOLD Universe. Publicul botoșănean va avea ocazia să descopere povești din culisele producției și să primească răspunsuri la curiozitățile lor.

CITEȘTE ȘI: "Sfânta Muceniță Fotini, ocrotitoarea celor care poartă numele Luminiţa, Clara, L..."

”Mentorii” este mai mult decât o comedie, ne asigură producătorii. Este o poveste plină de haz, dar și de învățăminte, în care umorul de calitate se împletește cu replici savuroase, comicul de situație și interpretări remarcabile.

Înainte de proiecția de la Botoșani, am stat de vorbă cu regizorul Adrian Tapciuc. Aflăm, într-un interviu acordat publicației Știri Botoșani, cum au fost primele experiențe în teatru la Botoșani, ce a însemnat pentru tânărul artist contactul cu marii actori ai scenei românești, cum a reușit să organizeze cele mai mari show-uri din România, dar și despre viața în televiziune și drumul până la ”Mentorii”, primul proiect cinematografic.     

Botoșani, orașul în care se construia marele ”Vis…”

-Când vorbim despre Adrian Tapciuc și Botoșani, nu putem să nu amintim momentul 2002, spectacolul ”Visul unei nopți de vară” al trupei Drama Club, de la Colegiul Național ”A.T.Laurian”, în regia lui Volin Costin, cu asistența Silviei Răileanu și coregrafia Vica Bucun. Coordonator al trupei de teatru a liceului: Adrian Tapciuc. Exista pe atunci sămânța acestui vis de a deveni regizor?

-Lucrurile vin chiar mai din spate! Eu de mic copil, din anii 90, am visat să fac regie de film, pentru că eram fascinat de filme. În casa noastră apăruse un video player, împrumutam/închiriam casete și vedeam filme. Eram fascinat de cum se face un film, pe vremea aceea nu exista internet, youtube, ca să mă pot documenta, informațiile erau foarte puține, dar fascinația a rămas. Scopul meu era să fac regie, să spun povești. Coordonam trupa de teatru în 2002, regizam, am făcut și niște spectacole, ”Visul…” l-a regizat Volin singur, eu doar coordonam trupa de teatru Drama Club, de care sunt mândru. Are rezultate impresionante de atâția ani, felicitări celor care coordonează în continuare!

-Un adevărat fenomen al trupelor de teatru de liceeni la Botoșani…

-Și este bine pentru dezvoltarea personală, sunt niște beneficii uriașe. Dincolo de ideea de a face sau nu mai departe teatru, înveți să vorbești în public, să fii coerent, să susții idei și să nu ai emoții în fața publicului, sunt lucruri care rămân cu tine toată viața!

-Aș mai consemna o bornă în ceea ce privește relația cu Botoșaniul: anul 2011, spectacolul de la Teatrul ”Mihai Eminescu” – ”Flori, filme, fete sau băieți”, de Mimi Brănescu, regia Adrian Tapciuc.

-Teatrul este un microb bun! Când începi să faci teatru, să joci și să regizezi, este ceva ce îți intră în suflet, nu te mai părăsește foarte ușor. Eu am fost foarte legat de Teatrul din Botoșani, am crescut acolo, știam toate spectacolele, știam trupa, știam oamenii din spatele scenei. A fost o mândrie să regizez un spectacol la Botoșani, de care sunt foarte mândru. O comedie la care sălile erau pline, se râdea foarte mult, s-a și jucat destul de mult, cam trei ani. Era un spectacol gândit direct pentru turnee, cu niște elemente mobile de decor, se putea pleca cu un microbuz în alte părți. Un spectacol pentru tineri, foarte actual. Cum actual e și filmul ”Mentorii”, fără îndoială!

Delia, Carla's Dreams, The Motans…

-Până la ”Mentorii”, aș dori să mai poposim în altă etapă a vieții artistice, pentru că mi se pare un element important în cariera lui Adrian Tapciuc: regizor de concert, de eveniment. Un concept foarte complex, pe care puțini oameni reușesc să îl facă la nivel profesionist, dacă ne referim doar la ”Deliria”, care erau adevărate desfășurări artistice. Cum rămâne povestea aceasta în spate, ce a adăugat ea la profesia de regizor?

-În 2016, februarie, am fost solicitat de către producătorul show-ului Deliei – ea făcuse un prim show la Sala Palatului, se numea ”Aripi de vânt”, și urma să îl facă pe al doilea, ”Welcome to Deliria”. Am fost solicitat să fac partea de regie. M-am ocupat de acel show. Ulterior, și Delia și soțul ei, Răzvan, care este managerul principal al artistei, au fost mulțumiți de colaborare, astfel că nu doar că am rămas în echipa Deliei și am făcut toate spectacolele ulterioare ale Deliei până în ziua de astăzi, dar până în ziua de astăzi sunt și project managerul Deliei. Adică mă ocup și de toate lucrurile auxiliare care definesc parcursul unui artist, tot ce înseamnă publishing, lansare de piese noi, rezervări de concerte, contracte și tot ce derivă de aici.

Ulterior, pentru că atunci Delia era la Casa de discuri Global Record, am ajuns să lucrez și cu Carla's Dreams, cu care am făcut show-uri foarte mari, cum a fost cel din 2019, nocturn, a fost probabil cea mai mare producție outdoor a unui artist român. Am lucrat cu The Motans, am făcut show-uri la Arenele Romane… Nu mai spun de evenimente mari, grandioase, cum ar fi show-uri de Anul Nou din Piața Constituției din București, doi ani la rând m-am ocupat de regia evenimentelor. Apoi evenimente corporate, pentru diverse firme, dar la nivel mare… Îmi permit să selectez doar proiectele foarte ambițioase, ca să iasă ceva grandios.

Televiziunea, de la seriale de succes cu mari actori la ”X Factor”!

-”Mentorii” înseamnă marele ecran, înseamnă cinematografie. Nu vreau să ajungem acolo fără a ne opri la micul ecran, pentru că și aici sunt multe lecții acumulate. O activitate de mulți ani, și vorbim despre regie de film, de show de televiziune, de seriale cu mari actori. Cum a fost experiența în televiziune?

-În 2009 - 2010 - 2011 am avut prilejul să lucrez alături de Ruxandra Ion la proiectele ei de seriale care atunci se făceau pentru Acasă TV, vorbim aici despre ”Aniela”, ”Iubire și onoare” sau ”Pariu cu viața”. Am început de la regizor secund, aveam atunci 25 de ani. Am avut onoarea, prilejul să fiu, probabil, ultimul regizor cu care a colaborat Gheorghe Dinică înainte să se stingă. Echipa noastră era formată din patru regizori, pentru că se produceau foarte multe episoade. Un sezon avea cam 160 de episoade, deci lucram foarte, foarte mult. Acolo am acumulat o experiență vastă lucrând cu actori foarte mari, de la Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Costel Constantin, Maia Morgenstern, Dan Condurache, Alexandru Papadopol, Mihai Călin, foarte mulți…  

Asta m-a ajutat foarte mult mai târziu în relația cu actorii, să reușesc să îi stăpânesc, să îi motivez, să colaborez cu ei și să avem un produs cât mai bun în final. După perioada aceasta foarte solicitantă – vorbim aici desore producții de luni până vineri, de la ora 9.00 dimineață la 9.00 seara, ajungi acasă la 10.30, dimineață ești înapoi, deci ești foarte solicitat, nu poți face prea mult timp asta…

După trei ani în care am făcut acest lucru, am renunțat la seriale și am căutat alte provocări. Am ajuns astfel la regia de show-uri. Îmi amintesc de show-ul ”X Factor” în 2012. Un show foarte ambițios atunci, timp de trei ani de zile am fost regizor. Acolo am cunoscut-o pe Delia, în 2012, așa s-a legat prietenia noastră. Am făcut mai multe show-uri TV…, am fost și la ProTV, era un proiect care se numea ”Clipa de fericire”… Am oscilat la cele două mari televiziuni cu diverse proiecte.

Asta până în 2015, când m-am dus către o nouă etapă din cariera mea artistică, respectiv regia de reclame TV.

-Un alt domeniu foarte pretențios!

-Foarte pretențios, da! Pe vremea aceea era mai ușor pentru un regizor, astăzi se implică foarte mult agențiile, lucrul acesta poate fi și bun, și mai puțin bun… Noi, ca regizori, trenuie să executăm ceea ce își dorește, ce își imaginează agenția...  

”Lumea râde cu poftă! Filmul nu are vulgarități, este curat!”

-Ajungem și la primul lungmetraj, ”Mentorii”, care în aceste zile intră în cinematografe. Un film inspirat din realitate, ”cu un scenariu care surprinde cu ironie și umor fenomenul experților din social media mereu pregătiți să ofere soluții miraculoase și sfaturi pentru un succes garantat și vieți transformate peste noapte”. Am extras din prezentarea filmului. Totuși, de ce să mergem la film ca să vedem încă o dată realitatea pe care teoretic o cunoaștem? Cum este ea prezentată în ”Mentorii” astfel încât să își atingă scopul, acela de a avea în față un act artistic?

-De mii și mii de ani, omul învață prin povești. Poveștile așează informația mult mai bine în gândirea omului, degeaba îi spui unui om doar prin cuvite că un lucru e bun și altul mai puțin bun. Dacă pui totul într-o poveste, lucrurile se așează imediat. Noi nu doar că avem o poveste, vorbim despre un scenariu scris cu meticulozitate din 2023, pe parcurs el s-a rafinat, suntem convinși acum – văzând reacțiile publicului -, că au rămas doar elemente foarte importante (”punct ochit, punct lovit”) în scenariul nostru. E modalitatea prin care ironizăm puțin acești experți online.

Dincolo de faptul că vorbim despre o comedie – lumea râde cu poftă la filmul nostru! – sunt niște povețe acolo, sunt niște exemple, niște modalități prin care oamenii înțeleg că trebuie să gândești cu mintea ta și să nu te lași influențat de către experți online. Experții online fiind foarte buni! Filmul nostru nu îi ironizează de la început, pentru că ei, pe domeniul lor, sunt foarte buni. Dorian Popa, cel care îl joacă pe Flex Barbarul, mentorul de mușchi, este evident că este foarte bun, este culturist, un corp impecabil, impresionant. Loredana, evident că are o aură de spiritualitate, este calmă, este capabilă să dea recomandări în zona aceasta, de spiritualitate. Și așa mai departe. Noi nu am găsit niște caricaturi!

Dar, în final, povestea filmului și deznodământul te fac să te gândești cum e mai bine pentru a gestiona domeniul acesta de social media foarte prezent în viețile noastre. Eu, unul, m-aș bucura foarte mult ca părinții să vină cu copiii la filmul acesta. Pentru că filmul nu are vulgarități, este curat, cu un limbaj curat…

-Un amănunt foarte important de precizat!

-Foarte important! Degeaba îi spui tu copilului cum să își aleagă mentorii din social media… Prin intermediul acestui film va fi mult mai ușor. Fiica mea are 10 ani, adoră acest film! E recomandarea mea pentru toate familiile. El are Acordul Părinților AP12, deci este bine să fie și un părinte lângă tine, tocmai ca să te ghideze, dar pentru adolescenți el va fi un hit, mesajul este benefic.

-Vreau să vorbim mai mult despre distribuție, ai amintit deja câteva nume. Să îl introducem în poveste pe Cătălin Bordea, de asemenea botoșănean…

-…și care face un rol magistral! Pe Bordea oamenii îl știu ca și comediant, ca stand-up-er… Dar el este un actor cu acte în regulă, noi am fost colegi de facultate. Rolul lui este mult mai complex decât al celorlalți – Dorian, Loredana sau Radu Bucălae, ei sunt pe o singură direcție, direcția hiperbolizată a personajului, însă Bordea trece prin schimbări incredibile. Este fiul celui mai bogat român, de aici pornește filmul, este arogant, aruncă cu banii, dar nu pentru că ar fi el un om rău la suflet, ci pentru că asta a trăit de mic copil. A primit mereu tot ce a vrut, părinții au încercat să îi cumpere afecțiunea prin bani, iar el trăind așa nu și-a dezvoltat alte abilități, nu știe cum este în viața reală. Iar când este pus în ipostaza de a trăi în viața reală, atunci e șocat, e uimit… Este o altă coardă actoricească la care trebuie să apeleze. Or tocmai asta face partitura lui mai specială, mai grea, și s-a achitat foarte, foarte bine de ea.

”A fost dorința mea și a lui Cătălin Bordea să venim acasă!”

-Mai adăugăm câteva nume: Adrian Titieni, Cătălin Oprișan, Mihai Petre, Raluca Bădulescu… Sunt atât de diferiți acești oameni, din lumi atât de diferite! Cum lucrează un regizor în așa fel încât să își atingă scopul, să rezulte un produs unitar, din care actoria să câștige și să avem o poveste absolut credibilă?

-Tocmai în asta constă virtuozitatea, măiestria profesiei. Când vrei să faci un desert bun, stai înainte și te gândești bine ce ingrediente trebuie să pui acolo. Zici: pun ouă, pun zahăr, pun vanilie, făină… Iar dacă tu nu ai aceste ingrediente și ai doar ardei gras și lămâie, nu îți va ieși un desert. Așa și aici.

A fost foarte important procesul de preproducție și de casting. Oamenii pe care i-am distribuit i-am analizat foarte bine. Ei, fiind apropiați de partitura pe care trebuie să o interpreteze, le-a fost și lor foarte ușor să se ridice la nivelul așteptărilor. Greu nu le-a fost, sunt profesioniști, lucrurile au decurs foarte ușor, nu ne-am împotmolit, dimpotrivă, toată lumea – atât actorii, cât și cei din spatele camerelor – au evidențiat faptul că este un proiect făcut într-o energie foarte bună. S-a râs mereu, a fost o energie creativă, care a dus la un film deosebit. Se vede pe film că toți am fost uniți, am fost prieteni, am înțeles cu toții în ce jucăm, care este energia pe care trebuie să o amplificăm.

-Pe 28 februarie vedem filmul la Botoșani, Happy Cinema și la Cinema Unirea…

-A fost dorința mea și a lui Cătălin Bordea să venim acasă. Botoșani e un oraș mic, nu se compară cu cele în care am fost până acum, Cluj, Timișoara, Brașov, Constanța… Însă noi datorăm Botoșaniului microbul cultural, ne-am dorit foarte mult să venim aici.

Eu aștept să vină părinții mei să vadă primul meu film, pentru care m-am pregătit atâția ani. La fel și la Cătălin Bordea, vor veni rudele lui. Vom avea două proiecții, vom fi la Happy Cinema și la Cinema Unirea. Unirea fiind locul în care eu am petrecut mult timp, cele două locuri culturale – Cinema și Teatrul – fiind de altfel foarte apropiate în Botoșani, jonglam între ele.

-Vom vedea filmul și vom împărtăși impresii!

-M-aș bucura să vină cât mai multă lume! 

***

Născut pe 1 aprilie 1984, în Botoșani, Adrian Tapciuc a știut dintotdeauna ce vrea să fie ”când se face mare”: regizor. Fostul elev al Colegiului Național ”A.T.Laurian” a fost și membru și coordonator al trupei de teatru DramaClub. În 2007 a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti, specializarea Arta Actorului, clasa prof. univ. Ion Cojar şi prof.univ. dr. Adrian Titieni.