Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit luni, în deschiderea lucrărilor Conferinței pastoral-misionare de toamnă a clericilor din Arhiepiscopia Bucureștilor, București, despre patru exemple de duhovnici isihaşti și mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul regimului comunist.

„Duhovnicii și mărturisitorii români din secolul al XX-lea canonizați de Biserică sunt adevărați dascăli ai credinței ortodoxe și ai vieții creștine. Prin viața lor, ei ne învață că nicio putere lumească trecătoare nu poate învinge credința adevărată”, a spus Preafericirea Sa.

CITEȘTE ȘI: "Replică dură pentru vicepremierul Oana Gheorghiu din partea unui procuror DIICOT"

 

„Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințeniei vieții și a jertfei lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii lui Dumnezeu.”

Patriarhul a oferit patru exemple de duhovnici isihaşti și mărturisitori ai Ortodoxiei în timpul regimului comunist, doi dintre aceștia născuți în Botoșani (Ilie Cleopa și Paisie Olaru):

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria – duhovnicul misionar

Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria – isihastul smerit și purtător de pace

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae – teologul luminat și mărturisitor

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim – duhovnic isihast şi pictor de biserici

Anul 2025 a fost proclamat de către Biserica Ortodoxă Română ca fiind „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. 

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria – duhovnicul misionar

Patriarhul Daniel a vorbit luni, 10 noiembrie 2025, la Conferința pastoral-misionară a preoților din Arhiepiscopia Bucureștilor, despre patru sfinți duhovnici și mărturisitori români din sec. XX.

Ce m-a impresionat mai mult la Sfântul Cleopa de la Sihăstria a fost darul său de a face teologia ortodoxă accesibilă oamenilor simpli, fără a o banaliza. El însuși spunea: „Eu fac o teologie pentru babe, pentru moși, pentru oameni de la țară”. Dar această „teologie pentru babe” era, de fapt, teologia Sfinților Părinți transmisă într-un limbaj simplu, cald și părintesc. Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria avea darul de a spune lucruri adânci într-un limbaj pe înțelesul tuturor, pentru că înțelepciunea lui venea nu doar din îndelunga citire a cărților sfinte, ci și din multă rugăciune și aspra nevoință duhovnicească.

Sfântul Cleopa de la Sihăstria nu cunoștea doar intelectual scrierile marilor Părinți ai pustiei și ai marilor lavre, ci el însuși a trăit zi cu zi, peste 70 de ani, viața monahală după canoanele și regulile Părinților întemeietori și organizatori ai vieții călugărești. În viețuirea sa sfântă, fidelă Tradiției Bisericii, Părintele Cleopa era pentru noi contemporan și prieten cu sfinții din toate veacurile.

Ca duhovnic, Sfântul Cleopa de la Sihăstria era un îndrumător încercat, iar învățătura lui era învățătura sfinților. Tot ce învăța avea temei în Sfintele Scripturi și în cărţile Sfinților Părinți, nu era o opinie arbitrară, ci comuniune de gândire ortodoxă universală, profund teologică și profund umană.

El simțea iubirea credincioșilor care veneau la el pentru sfat duhovnicesc şi le răspundea cu iubire părintească, duhovnicească. Sfântul Cleopa de la Sihăstria îi iubea foarte mult pe credincioșii care veneau la el, spunând adesea: „Mi-e milă de ei că vin de la distanță mare. Mă așteaptă ore întregi și mă doare sufletul, deși sunt obosit și am patru operații și multe alte neputințe, totuși când văd atât de mulți credincioși, atât de dornici să asculte cuvântul lui Dumnezeu, mă întăresc”.

Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria – isihastul smerit și purtător de pace

De la Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria am învățat că cel mai mare lucru în această viață este să fim împăcați cu Dumnezeu. Părinții duhovnicești ai Filocaliei spuneau: „Dobândește pacea cu Dumnezeu și vei mântui o mulțime de oameni în jurul tău”. Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria a fost omul care a arătat prin cuvânt și faptă că era pe deplin împăcat cu Dumnezeu, a dobândit pacea cerească în sufletul său şi reuşea să o împărtășească tuturor celor care, fiind răniți de patimi, agitați de suferință sau tulburați de necazuri, s-au apropiat de el.

Sufletul său mare și trupul său slăbit de nevoință și de rugăciune îndelungată erau un izvor de liniște, de mângâiere și de pace, de căldură sufletească. Învățătura lui era simplă și deopotrivă înțeleaptă, evanghelică și practică. Sfântul Cuvios Paisie Olaru de la Sihăstria avea marele dar de a discerne esențialul de secundar, fără să relativizeze plinătatea credinței trăite și fără să o complice prin detalii inutile.

Asemenea sfinților din pustie care concentrau multă înțelepciune sfântă în cuvinte puține, Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria afirma esența învățăturii Bisericii în sfaturi părintești simple. Bunătatea sa nu era sentimentalistă, iar mânia sa nu era pătimașă. Ascet și rugător, Sfântul Cuvios Paisie avea o severitate fără asprime și o smerenie neschimbătoare: era un om matur duhovnicește și curat cu inima.

Totuşi darul său cel mai mare era acela de a liniști sau pacifica sufletele celor ce se mărturiseau la el sau cereau binecuvântarea lui. Pacea pe care o transmitea în jurul său venea din iubirea sa profundă și smerită față de Dumnezeu și față de semeni. Din familiaritatea sa sfântă cu Dumnezeu Cel Atotmilostiv și Iubitor de oameni, se năștea binecuvântarea sa părintească și gingașă către pelerinul credincios: „Binecuvântează, Doamne, căsuța lui, măsuța lui… dă-i, Doamne, un colțișor de Rai”.

Împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Teoctist, fără să purtăm vreun însemn arhieresc, am mers să cerem binecuvântarea Părintelui duhovnic Paisie după ce am fost ales Mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Am îngenuncheat în faţa lui să iau binecuvântarea la începutul unei sarcini grele și, în același timp, sfinte și mari, aceea de arhipăstor sufletesc al eparhiei. Ne-a binecuvântat pe amândoi cu obișnuita sa binecuvântare plină de dragoste părintească și ne-a spus: „Dumnezeu să vă dăruiască un colțișor de rai!”.

Cred că secretul acestei binecuvântări stă în faptul că el însuși se întâlnise cu Raiul încă din viața aceasta, însă îl păstra smerit și tainic în inima sa, ca pe o arvună. El purta în inima sa arvuna Împărăției lui Dumnezeu, care i-a luminat viața. De aceea le dorea și celor pe care îi binecuvânta un colțișor de Rai. Pe Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria l-am cunoscut nu doar ca pe un duhovnic care dă sfaturi și care binecuvântează, ci și ca duhovnic plin de Duhul lui Hristos. Simțeam că avea Duhul lui Dumnezeu în el.

Deși firav la înfățișare, Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria a fost în ultimii ani ai dictaturii comuniste din România un adevărat uriaș al spiritului românesc care, în liniște, fortifica Biserica lui Hristos din inimile credincioșilor, în timp ce în zgomotul Capitalei se demolau biserici de zid. Numai Dumnezeu știe cât de mult valorează un duhovnic dătător de pace și sănătate a sufletului atunci când societatea umană se transformă în sistem infernal! Sfințenia Părintelui Paisie Duhovnicul nu se impunea spectaculos, ci irezistibil de pașnic, pentru că sfințenia îl umanizează pe om, contrar patimilor egoiste care înstrăinează umanul din om.