Pe cine credeți că văd în biserică într-o duminică dimineața? Pe Oha! Nu știți cine este Oha? Este unul din amărâții satului care locuiește într-o colibă învelită cu stuf, abia dacă are 30 de ani, are patru copii și o nevastă...urâtăă! Este poreclit Oha pentru că încearca – spune el – să cânte operă ori de câte ori se-mbată, și odată un tovaraș de pahar i-a spus: bă, parcă ai fi Oha… Oha… Oha… dar, de beat ce era, n-a reușit să mai continue cuvântul până la Ohanesian și de atunci… Oha i-a rămas porecla.

După ce terminăm Sfânta Liturghie, când vine la miruit îmi șoptește:
- Părințele, dă-mi douăzeci de mii să-mi iau pâine. Fără să stau mult pe gânduri le propun lui nea Stoian și nea Andrei – doi consilieri ai bisericii:
- Strângeți toți banii care sunt pe la icoane prin biserică, faceți un proces-verbal, semnați-l și dați-i lui Oha. Au strâns banii, i-au numărat – două sute optzeci de mii -, îi dau lui Oha, săru’ mâna părinte. Și-a plecat.

A doua zi dimineață – luni – merg la magazin să cumpăr pâine. Pe cine credeți că văd la o masă cu un pahar de tărie în față? Pe Oha!
- Bine mai Oha, este frumos din partea ta să te văd bând luni dimineața în cârciumă? Știu că nu te-am pricopsit ieri, dar ai luat ulei, zahăr, pâine, așa cum te-ai văitat ieri?
- Taică părinte… beau de supărare.
- De ce ești supărat?
- Am nevastă urâtă, și apoi mai faci mata un proces-verbal și îmi dai și de ulei "c-are balta pește".

Am ieșit din magazin furios și trist; n-am mai spus nimic. Dar cum ies dau cu ochii de o mașină parcată în față. Dar ce mașină!!! Audi A6, neagră, iar lângă ea o doamnă prezentabilă, îmbrăcată elegant, până în 40 de ani care se apropie de mine:
- Părinte, îmi permiteți un dialog?
- Cu multă plăcere doamnă!
- Am auzit, fără voia mea, discuția din magazin pe care ați avut-o cu… Oha ăsta… și bine v-a facut!
- Răsuciți cuțitul în rană?
- Deloc părinte; eu am un doctorat în Finanțe-bănci și din curiozitate am citit "Sfinții Părinți"; dumneavoastră ați citit "Sfinții Părinti"?
- Doamna eu nu sunt doctor în Teologie, iar Sfinții Părinti au scris atât de mult încât aș spune că i-am citit din "scoarta până-n prefață" (vorba fostului meu profesor, părintele Plătică).
- In fine, eu am găsit scris la Dionisie Areopagitul că sărăcia poate fi o consecință a păcatului și cine ajută un sărac poate să intervină în planurile lui Dumnezeu și să-L ofenseze. Ce spuneți?
- Eu, ca preot în anul 2005, asimilez greu acest punct de vedere. Trebuie să citesc tot contextul, dar eu am găsit la părintele Stăniloae scris că atunci când un sărac întinde mâinile și-ți cere să-l ajuți să vezi în ele mâinile lui Iisus, care au fost pironite pe cruce pentru păcatele tale. Dumneavoastra ce spuneți?
- Să-l ajuți pe sărac, nu pe puturos!
- Și cum să fac diferența?
- Uite! Oha, luni de dimineața se îmbată pe banii dumneavoastră în cârciumă. Ajutați instituțional, prin spitale, azile, cămine, mă rog…Ceva de genul ăsta. Apoi se urcă în mașină, lasă geamul în jos și-mi urează malițios:
- Succes în pastorație părinte… și pleacă!

Traversez șoseaua copleșit de discuțiile avute și observ că la poară mă aștepta Vasile, singurul țigan care a făcut liceul (pe care-l știu), iar pe deasupra este și "tare" la matematică. Umblă prost îmbrăcat, este sărac, tot timpul fuge pe ulițele satului și vorbește – cum spunea într-un cuplet Vasile Tomazian – o "limbă pocită" cu multe jargoane. In fiecare dimineață îi dau lui Vasile cincisprezece mii de lei să-și cumpere trei pâini. Dar Nina vânzătoarea mi-a spus într-o zi: "Părinte, își cumpără o pâine și de restu’… câteva țigări".
- Vasile, azi nu-ți mai dau nici un leu pentru că ești păcătos și nu vreau sa-L ofensez pe Dumnezeu! Dar Vasile începe să se tânguie:
- De ce taică părinteee? … Ce mă fac eu acumaaa? … Și se plângea de parcă întreaga lui existență ar fi depins de cei cincisprezece mii de lei. Dar dintr-o dată se înviorează, sclipitor, parcă amintindu-și că are ceva carte, și mă întreabă:
- Cine a spus, taică părinte, chestia asta?
- Dionisie Areopagitul!
- Și dumneata te iei după parlamentarii aștia? Nu vezi că sunt plini de lovele?
- Mai Vasile, doamna aceea cu care am stat de vorbă…
- Și dumneata te uiți în gura ei? N-ai văzut ce mașină bengoasă are…
- Are… pentru ca este doctor în finanțe!
- Vedeți… stie să manglească!  

N-am mai rezistat la "observațiile" lui Vasile, am râs copios, am băgat mâna în buzunar și i-am dat cincisprezece mii de lei. Vasile i-a luat și a fugit spre magazin. După câtea zile, Nina, vânzătoarea, mi-a spus:
- Taică părinte, din ziua aia Vasile își cumpără numai țigări, nu-și mai ia și pâine.

Dar continui să-i dau în fiecare dimineață câte cincisprezece mii de lei. Pentru trei pâini. Fără proces-verbal.


(Preot Nicolae Trusca)


VEZI SI Lectia de (dez)amagire, sau viata pur si simplu