Stră-străbunicul meu era preotul Ioan al lui Florea din Andrieșeni. Sora sa, Paraschiva, s-a măritat cu primul învățător din satul Andrieșeni, Nicolae Ionescu.
Într-o zi, pe la începutul lui septembrie 1875, învățătorul Ionescu a fost chemat degrabă la școală, pentru că sosise în inspecție domnul revizor Eminescu. Școala era închisă, din lipsă de lemne. Domnul Eminescu s-a arătat destul de supărat și i-a dat poruncă învățătorului ca, până va isprăvi el inspecția în satul vecin, să găsească foc în sobe și copiii la școală. Învățătorul s-a dat peste cap și, după-amiază, când s-a întors domnul Eminescu, focul ardea în sobe și copiii erau strânși în clasă. Dar revizorul tot nu a fost mulțumit. În raportul de inspecție al școlii din Andrieșeni, Eminescu notează: "Am aflat prezenţi un copil în clasa a IV-a, doi în clasa a III-a, patru într-antâia. Răspunsurile lor au fost peste tot slabe. Domnul învăţător e însărcinat de a comunica următoarele primăriei locale: 1. Şcoala să fie aprovizionată cu lemne, care se vor preda învăţătorului în natură; 2. Părinţii copiilor să fie obligaţi să le cumpere cărţi în regulă; 3. Avertismentele să se execute cu stricteţă, pentru ca obligativitatea învăţământului să nu fie o iluzie" (documentul a fost editat în Scrieri politice și literare, Minerva, 1904).
Învățătorul Nicolae Ionescu a fost sancționat în urma inspecției lui Eminescu. La vremea aceea – îi povestea stră-străbunicul meu bunicului meu –, învățătorul s-a cam supărat pentru rușinea trasă, dar peste ani, când a văzut și el cine îl inspectase, se spune că era tare mândru. La pensie, căzuse în patima beției și, pentru un țoi de rachiu, povestea oricui stătea să-l asculte cum a fost el "amendat" de marele poet. De la o reprezentație la alta, în funcție de dispoziția povestitorului, se adăugau elemente noi, de pildă, cum era îmbrăcat Eminescu, ce întrebări a pus copiilor sau ce i-a spus învățătorului, între patru ochi, despre situația politică din țară. Puțin a lipsit ca Luceafărul însuși să fi fost recitat în avanpremieră la școala din Andrieșeni.
Neamul meu a fost foarte mândru de inspecția lui Eminescu, chiar dacă la raportul poetului a ieșit destul de prost. Au povestit întâmplarea din unul în altul, iar bunicul meu, părintele Ioan, mi-a spus odată, în glumă, pune mâna pe carte, că neamul nostru obișnuiește să fie inspectat de însuși marele Eminescu.
Pr. Ioan-Florin Florescu
Vezi si Scrisoare deschisa catre un senator si catre toata lumea
