Creştinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea oamenilor care ar putea, din răutate şi duşmănie, să-l întrebuinţeze rău. Astfel, el trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea instigatorului rău intenţionat, a purtătorului de veşti care se bucură de nenorocirea altuia şi a duşmanului răzbunător - să treacă sub tăcere lucrurile de care ei s-ar putea folosi în dauna aproapelui. Creştinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul şi înaintea celor nechibzuiţi, care sunt gata să trâmbiţeze oricărui om pe care îl întâlnesc adevărul ce li s-a spus şi care poate fi foarte important. În general, nu trebuie ca prin vorbele sale să supună primejdiei bunurile nimănui. Creştinul trebuie să păstreze taina încredinţată lui de aproapele.
(1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească alcătuite pe baza operelor Sfinţilor părinţi şi ale nevoitorilor bunei credinţe, Traducere din limba rusă de Cristea Florentina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2005, via doxologia.ro)
