CreÅŸtinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea oamenilor care ar putea, din răutate ÅŸi duÅŸmănie, să-l întrebuinÅ£eze rău. Astfel, el trebuie să treacă sub tăcere adevărul înaintea instigatorului rău intenÅ£ionat, a purtătorului de veÅŸti care se bucură de nenorocirea altuia ÅŸi a duÅŸmanului răzbunător - să treacă sub tăcere lucrurile de care ei s-ar putea folosi în dauna aproapelui. CreÅŸtinul trebuie să treacă sub tăcere adevărul ÅŸi înaintea celor nechibzuiÅ£i, care sunt gata să trâmbiÅ£eze oricărui om pe care îl întâlnesc adevărul ce li s-a spus ÅŸi care poate fi foarte important. În general, nu trebuie ca prin vorbele sale să supună primejdiei bunurile nimănui. CreÅŸtinul trebuie să păstreze taina încredinÅ£ată lui de aproapele.
(1000 de întrebări ÅŸi răspunsuri despre viaÅ£a duhovnicească alcătuite pe baza operelor SfinÅ£ilor părinÅ£i ÅŸi ale nevoitorilor bunei credinÅ£e, Traducere din limba rusă de Cristea Florentina, Editura EgumeniÅ£a, GalaÅ£i, 2005, via doxologia.ro)
