Oricat de sfant ar fi preotul, cunoasterea-inainte a unor ganduri si fapte, atat din trecut, cat si din viitor, nu poate fi o constanta. Toate aceste descoperiri minunate au loc doar atunci cand Dumnezeu voieste si intotdeauna spre mantuirea celor in cauza.
Unii duhovnici ajung cunoscuti lumii pentru ca Dumnezeu "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina" (I Timotei 2, 4). Si, iarasi: "Nimeni, aprinzand faclie, nu o pune in loc ascuns, nici sub obroc, ci in sfesnic, ca aceia care intra sa vada lumina" (Luca 11, 33). Duhovnicii poporului crestin sunt descoperiti de Dumnezeu doar la vremea potrivita, adica dupa ce acestia s-au intarit bine in credinta, in dragoste si, mai ales, in smerenie, fara de care nimeni nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu.
Fuga de oameni, semn al adevaratei smereniei !
Parintii duhovnici care au Duhul lui Dumnezeu se ascund si nu cauta publicitate. In schimb, toti cei carora le place sa aiba ucenici si ii cheama la ei pe oameni sunt potrivnici lui Dumnezeu. Increderea preotului in sine, ca poate fi duhovnic si indrumator al oamenilor, este o roada a inselarii si a mandriei.
Toti marii duhovnici au fugit de oameni, tocmai pentru faptul ca ei cunosteau cu adevarat greutatea mantuirii si iscusinta necesara in lucrul cu sufletul. Preotul care cunoaste, se sperie si fuge, iar preotul care nu cunoaste, ii cheama la sine pe multi. Asta e un semn al calitatii duhovnicului: acela care are Duhul lui Dumnezeu nu va chema la sine pe nimeni si va ezita sa-i primeasca pe oameni, atata timp cat aceia nu sunt din parohia sau manastirea sa sa (caz in care nu are de ales).
Unde gasesc un "parinte vazator cu duhul"?
Sunt multi cei care strabat drumurile tarii, in cautarea unor "parinti vazatori cu duhul", precum odinioara cei din vechime alergau la oracole, spre a afla lucruri ascunse despre ei si despre lume.
Preotii lui Dumnezeu nu ghicesc viitorul la cererea credinciosilor. Cei care descopera anumite lucruri ascunse nu o fac in virtutea unei puteri personale, ci din ingaduinta si mila lui Dumnezeu, care le da cuvant. Nu trebuie sa cautam astfel de lucruri pana ce nu ne-am deprins cu implinirea poruncilor, inscrise in Evanghelia lui Hristos.
Unii ca acestia, care cauta minuni si descoperiri, au toate sansele sa intampine urmatoarele doua probleme: sa-si cheltuiasca toti banii, fie pe drum, fie prin buzunarele celor pe care-i ziviteaza; sa intalneasca oameni inselati de mandrie si indepartati de Dumnezeu, care, fie cu stiinta, fie cu nestiinta, ii indruma pe oameni dupa mintea lor, fara a cunoaste voia lui Dumnezeu. In ambele cazuri, vai lor, ca alearga la izvoare secate.
La pomul laudat sa nu te duci cu sacul !
Masura parintelui duhovnic este vazuta cumva prin virtutile sau pacatele fiilor lui duhovnicesti. Acest lucru este amintit de parintele Teofil Paraian, cand spune: "Un duhovnic, de exemplu, poate sa fie mare, pentru cei care il asculta, poate sa fie mic, pentru cei care nu-l asculta, si de nimic, pentru cei care nu-l iau in considerare. Sa stiti ca duhovnicii sunt ca doctorii: fiecare are opinia sa, pana la urma."
Daca un preot este numit "mare duhovnic" de cativa oameni, aceasta nu inseamna ca acela iti va fi si tie un duhovnic "mare". Este posibil ca, duhovnicul care ma zideste pe mine, sa nu te poate zidi pe tine, iar cel care sa iti fie de folos, sa nu ma multumeasca pe mine. Dupa cum zice vorba: "La pomul laudat sa nu te duci cu sacul!"
Daca cei care se spovedesc arata lenevire si indiferenta, de ar merge chiar la duhovnici sfinti, tot nu vor invia in inima lor. In aceasta privinta, Cuviosul Nicon de la Optina, spune: "Parintele duhovnic este ca un stalp care arata calea, dar pe cale trebuie sa mergi de unul singur. Daca duhovnicul va arata, iar ucenicul sau nu se va misca, atunci el nu va ajunge nicaieri, ci asa va putrezi langa acel stalp (de lumina)."
Un dar pentru credinciosi, nu pentru preot !
Harisma cunoasterii, pe care o dobandesc unii duhovnici, este un dar al Duhului Sfant, iar nu o capacitate personala a preotului, pe care acesta din urma o poate folosi dupa bunul plac. Ceea ce numim noi "cunoastere cu duhul" este un dar al lui Dumnezeu facut nu atat duhovnicului, cat mai ales celor care vin si cauta sfat pentru mantuire.
Deci, cand omul are sufletul curat si iubitor de Dumnezeu, in cautarea cu toata sinceritatea a mantuirii sale, el poate afla un "vazator cu duhul" in fiecare preot ortodox care nu e cazut din dreapta credinta, adica necaterisit.
Pentru odihna, insa, multi ii evita pe cei care se arata a fi tinut in mod evident de anumite patimi. Dar, cand nu se afla un preot cu dragoste, cu frica de Dumnezeu si, mai ales, cu o inima smerita, fiecare credincios poate apela la preotul pe care-l are mai la indemana. Niciodata preotul nu va da indemnuri spre pacatuire, ci va spune Evanghelia. Mai mult, chiar de-ar fi slabit cu sufletul, pentru inima buna a credinciosului, un astfel de preot va fi luminat de Dumnezeu si ii va da cuvant bun de mantuire.
Preotul nu stie !
De cele mai multe ori (daca nu chiar de fiecare data), preotul nu isi da seama cand spune un lucru minunat. Harul lui Dumnezeu ii lumineaza mintea, el spune un cuvant sau da un sfat, iar cel care il primeste isi da seama ca acel cuvant nu este unul de rand, ci unul cu putere multa, care fie i-a descoperit ceva din viata, spre aducere aminte, fie i-a luminat mintea spre a intelege cauza unei anumite intamplari sau solutia pentru alta.
Prin faptul ca, de cele mai multe ori, preotul nu isi da seama ca a descoperit credinciosului un anumit lucru tainuit, ori de puterea cuvantului sau, ori de masura in care cuvantul rodeste in inima oamenilor, el este pazit de Dumnezeu spre a nu cadea prada mandriei.
Deci, preotul "vazator cu duhul" nu stie ca este cunoscator al tainelor inimilor si al unor lucruri care urmeaza sa se intample, ci, tot ce face el este sa semene cuvantul mantuirii in viata oamenilor, dupa masura in care il primeste de la Dumnezeu. Pentru curatia inimii omului, Dumnezeu pune cuvant de mantuire in gura preotului.
Daca il vom considera pe preot "sfintit de Dumnezeu", vom primi prin el cuvinte de la Cel care l-a sfintit pe el. Astfel, multi duhovnici marturisesc faptul ca au dat sfaturi pe care nu le-au inteles ori la care nu s-au gandit pana atunci. Pentru credinta, smerenia, pocainta si ascultarea fiilor duhovnicesti, Dumnezeu da preotului cuvinte mantuitoare.
Marturia unui crestin aflat pe calea mantuirii
"Eu nu pot spune despre duhovnicul meu ca este vazator cu duhul. Dar, ceea ce pot spune despre el e ca nici un sfat dat pe care mi l-a dat nu mi-a fost spre rau. Putem avea raspunsurile necesare mantuirii noastre si de la preoti care nu intra in categoria "vazatori cu duhul". Dar, noi dorim exceptionalul, nemaintalnitul. Uitam ca cel mai important lucru e Euharistia; si nu facem mai nimic in acest sens, dar ne place sa batem drumurile."
"Nu este neaparat necesar sa cautam un preot vazator cu duhul. Orice preot ne poate fi calauza pe calea mantuirii, daca suntem sinceri in cautarea noastra."
Un duhovnic de toata vremea !
Duhovnicul este cel care ne spovedeste si ne indruma intru Hristos, pe calea mantuirii. Avem nevoie de preotul duhovnic, caci el a fost ales de Dumnezeu spre a "invata toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh" (Matei 28, 19).
Desi fiecare parohie are preotul ei slujitor, usor de gasit, multi crestini se afla in cautarea unui duhovnic. Nu este rau ca fiecare crestin sa-si caute duhovnicul care ii place, atat timp cat cautarea lui nu este una vicleana, urmarind un preot cat mai ingaduitor cu pacatele, grabit ori neatent.
Avem nevoie de un duhovnic de toata vremea, la care sa putem alerga cat mai des. Nu ne este de ajuns cate o calatorie lunga prin tara, in cautarea mantuirii, iar restul timpului sa-l petrecem acasa, intr-o stare de judecata a preotului din apropiere.
Duhovnicului trebuie sa fie la indemana, cat mai aproape de casa!
Rugaciunea pentru aflarea unui duhovnic
"Doamne, Tu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se intoarca si sa fie viu, Tu, care Te-ai pogorat pe pamant tocmai spre a invia pe cei ce suspina si care sunt morti prin pacat si spre a-i face vrednici sa Te vada pe Tine, Lumina cea adevarata, pe cat este cu putinta omului, trimite-mi un om care sa Te cunoasca, pentru ca, slujindu-l si supunandu-ma lui din toate puterile mele, ca si Tie, si facand voia Ta in a lui, sa-Ti plac Tie, singurului Dumnezeu, si sa ma invrednicesc si eu, pacatosul, de Imparatia Ta." (Sfantul Simeon Noul Teolog).
*
Este adevarat, avem nevoie de duhovnici iscusiti, inzestrati de Dumnezeu cu darul discernamantului, dar, mai mult decat atat, avem nevoie de crestini ascultatori, smeriti si dispusi sa se nevoiasca in lupta cu patimile. Sa fim siguri de urmatorul lucru: un popor bun va naste duhovnici buni, pe cand un popor inrobit si patimas va duce lipsa de indrumatori si de mangaiere. Chiar si asa, insa, Dumnezeu va pune cuvant mantuitor in gura preotilor, pentru cei cu inima curata.
Teodor Danalache, crestinortodox.ro
