Miercuri, în miez de zi, în sala Muzeului Județean Botoșani s-au rostit cuvinte de suflet, dar publicul prezent a avut parte și de un parcurs cu accent științific al operei lui Nicolae Iorga, cei doi istorici cu rădăcini botoșănene oferind un discurs menit să ilustreze nu doar personalitatea umană a marelui cărturar, ci și măreția unei opere greu de egalat până astăzi.
Au fost prezenți la manifestarea de la Muzeul Județean șefi de instituții de cultură, profesori, botoșăneni pasionați de opera cărturarului botoșănean. Din partea autorităților, s-au aflat în sală Daniela Lozneanu, subprefect de Botoșani, precum și Liviu Toma, vicepreședinte al Consiliului Județean Botoșani.
Simpozionul "Nicolae Iorga - un artizan al Marii Uniri” i-a avut ca invitați pe academicianul Alexandru Zub, precum și pe prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti, cei doi fiind completați de dr. Sergiu Balanovici. La final a avut loc vernisajul expoziţiei de numismatică "Centenarul Marii Uniri”, în cadrul căreia a expus Mihai Cornaci.
Aurel Melniciuc, managerul Muzeului Județean Botoșani, a precizat încă din debutul întâlnirii că acțiunea va sta sub semnul Centenarului Marii Uniri. Sergiu Balanovici a menționat, de asemenea, că omagierea lui Nicolae Iorga sub egida Centenarului Marii Uniri nu este întâmplătoare, “dat fiind rolul lui Nicolae Iorga în înfăptuirea acestui important act istoric. De la tribuna Parlamentului, de la tribuna Academiei Române, de la tribuna universitată, prin cursurile de vară de la Vălenii de Munte, prin studiile, articolele și publicațiile sale, Nicolae Iorga a militat întotdeauna pentru înfăptuirea idealului national, pentru promovarea și încurajarea spiritului national”.
Istoricul Sergiu Balanovici a amintit, totodată, de celebrul discurs al lui Iorga din 1916, când Guvernul provizoriu se mutase la Iași. Textul avea să fie publicat ulterior sub titlul Rezistență până la capăt, prin care marele nostru istoric îndemna la rezistență. “Atunci când situația României părea pierdută a fost sigur o gură de oxigen pentru întreaga populație a României redusă atunci la Moldova dintre Carpați și Prut”, a precizat Sergiu Balanovici, încheind cu cuvintele lui I.G.Duca despre momentul lui Iorga din 1916: ”El a rostit atunci în Teatrul din Iaşi, incontestabil, cel mai elocvent discurs din viaţa lui. Pot spune, mai mult, unul din cele mai mari discursuri ce s-au rostit vreodată de pe tribuna românească.(...) Când s-a aşezat jos a fost un adevărat delir. Aproape toată lumea plângea. În acele clipe Iorga a reuşit să întrupeze gândul şi simţirea unui întreg neam crunt lovit de soartă".
Academicianul Alexandru Zub a vorbit audienței despre “Nicolae Iorga, personalitate istorică a românilor”, despre care distinsul cărturar spune că este “o conturare care să dea posibilitatea unei cuprinderi cât mai vaste a unei mari aventuri intelectuale și morale care se numește Nicolae Iorga. La 40 de ani de viață, în 1911, cineva dintre cei care cunoșteau bine opera lui Iorga – Dimitrie Anghel – a spus că la 40 de ani Nicolae Iorga se prezintă cu o opera monumentală care va crește mereu și va atinge proporțiile legendei. Era deja o legendă Nicolae Iorga, pentru că el dăduse deja opere importante, atât în ce privește aspectul material, documentar al istoriei, cât și asupra gândirii istorice”.
A fost rândul profesorului universitar Gheorghe Cliveti să omagieze personalitatea istoricului născut în urmă cu 147 de ani la Botoșani. A făcut-o într-un mod nu doar erudit, ci și cu pasiune și vizibilă emoție.“Nu e ușor a cuvânta despre Nicolae Iorga, mai ales în preajma zilei sale de naștere. Este deopotrivă reconfortant, dar și copleșitor. Reconfortant pentru că vorbești despre ceva măreț, iar Iorga a fost ca om, ca opera, ceva măreț în istoria noastră. E dificil însă pentru că și faptele sale omenești, destinul său cumplit până la urmă, opera sa, discursul său, toate acestea prezintă un grad foarte înalt de dificultate atunci când se pune problema înțelegerii. Nu cred că dintre istoricii noștri mai este cineva care să prezinte un asemenea grad de dificultate. Profesorul Zub este unul dintre exegeții lui Iorga, dar îi numărăm pe degete. Si vorbim despre Iorga istoricul. Lumea s-a dus mai mult spre dramatismul uman, spre omul Iorga. Dar este de lucru și va mai fi mult de lucru. Spunea Călinescu: “A scris trăgând seva din toate domeniile, parcă spre a nu mai lăsa nimănui posibilitatea să mai pună un cuvânt”. Este copleșitor. Un caz rar nu doar pentru noi, românii, ci în istoriografia și cultura lumii”.
